Salonul Anual de Carte de la Slobozia, între libertatea cuvântului, iubirile lui Brâncuși și emoția muzicii

Academicianul Gheorghe Păun, jurnalistul și scriitorul Marian Nencescu, actrița Claudia Motea și jurnalista Teodora Marin, directorul Editurii UZP, s-au întâlnit cu publicul ialomițean în cadrul celei de-a 35-a ediții a Salonului Anual de Carte, organizat de Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița. Ziua de 15 octombrie a fost dedicată literaturii, libertății de exprimare și valorilor culturale românești, programul fiind completat de un recital teatral susținut de actrița Claudia Motea și de un miniconcert al tenorului Paul Celmare.

În această zi, Salonul Anual de Carte de la Slobozia a găzduit trei momente culturale speciale, reunite sub semnul dialogului și al expresiei artistice. Lansările de carte, întâlnirile cu personalități ale vieții culturale și momentele muzicale le-au oferit participanților ocazia de a descoperi povești, idei și perspective asupra identității culturale românești.

Unul dintre punctele centrale ale programului a fost evenimentul „Libertatea condeiului. Două decenii de publicistică și însemnări de reporter”, dedicat volumelor semnate de Marian Nencescu și de academicianul Gheorghe Păun, publicate la Editura Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).

Două decenii de publicistică, între libertatea presei și responsabilitatea cuvântului

Scriitorul, criticul literar și jurnalistul Marian Nencescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a prezentat volumul „Plutind cu Miss Liberty”, o selecție de texte jurnalistice care reflectă preocupările sale pentru libertatea de exprimare, condiția presei și rolul publicisticii culturale în societatea contemporană.

„Despre cartea mea am să spun foarte puțin. Eu am strâns, în anii aceștia de presă liberă, și n-am vrut să fac o antologie cu toate textele, pentru că l-aș fi concurat pe domnul Păun. (…) Am strâns 400 de pagini, mi s-au părut foarte multe. (…) La un moment dat, s-au adunat vreo 600 de pagini. Și am prezentat-o domnului academician Theodor Codreanu, să-mi facă o prefață. Și dânsul a zis: «Dragă, să nu mai faci niciodată cărți așa groase. Cine crezi că ți le citește?» (…) Atunci am înțeles că o carte, pentru cititor, nu trebuie să-l obosească. Să ne obosim noi și să-l lăsăm pe cititor să fie mai liber. Ideea mea a fost, într-un fel, următoarea: țin foarte mult la ceea ce se numește condiția jurnalistului și condiția presei. Și acolo am o secțiune întreagă dedicată libertății presei, libertății de creație. (…) Statuia Libertății reprezintă libertățile absolute. Dar cât de liberă? Când e absolută, zboară, plutește deasupra noastră. Dar noi avem această libertate absolută? Din lege, din tot ce vreți, din practica socială? Nu avem atâta libertate. Și atunci, jurnalistul încearcă să zboare, Miss Liberty peste lume, dar nu reușește totdeauna”, a explicat Marian Nencescu.

Cu o experiență de aproximativ patru decenii în publicistică, autorul a vorbit despre diversitatea presei culturale și despre restrângerea unor domenii jurnalistice, de la presa economică și cea de turism până la comentariul politic și corespondențele externe.

„În ceea ce privește ideea de presă, nu numai pentru faptul că e vorba de editura UZPR-ului, dar cărțile pe care le vom prezenta noi astăzi țin de ceea ce înseamnă laboratorul presei, teoria despre presă și concepția noastră despre această profesie. (…) În ultimii ani, asistăm la o îngustare a domeniului jurnalistic. (…) Au dispărut segmente importante ale presei: presa economică, presa de turism, presa – hai să o numim așa – chiar și comentariul politic și comentariul politic extern, totul reducându-se la câteva subiecte, mai mult sau mai puțin importante. (…) Pe măsură ce au dispărut publicațiile, mai ales în perioada 1990–2000, au apărut totuși germenii unui gen literar, un gen jurnalistico-literar cu totul special: așa-zisa presă culturală. Această presă culturală a apărut prima oară în zona privată, ceea ce e de mare importanță, pentru că, dispărând instituțiile care finanțau un astfel de gen de presă, oamenii s-au resemnat cu ideea că nu mai au unde să publice tot ce cred ei de cuviință. Și mai ales în zona aceasta culturală”, a declarat Marian Nencescu.

Acesta a vorbit și despre evoluția Filialei Presa Culturală din cadrul UZPR, de la primele trei publicații și 21 de membri până la o structură care reunește în prezent numeroși jurnaliști și publicații de profil.

„Vreau să vă spun că, la ora actuală, această filială – Presa Culturală – are aproape 90 de membri, aproape 14 publicații de cultură afiliate și încă 8 bloguri de cultură. Deci, cu alte cuvinte, există o bază prin care noi ne putem apropia atât publicistic, cât și artistic, de acest domeniu”, a precizat Marian Nencescu, membru fondator și șef al Filialei Presa Culturală din UZPR.

Titlul volumului „Plutind cu Miss Liberty” a devenit și un prilej de reflecție asupra semnificației libertății. În intervenția sa, actrița Claudia Motea a evocat propria experiență din timpul unei vizite la Statuia Libertății din New York. Ajunsă în coroana monumentului, artista a privit oceanul printr-o fereastră îngustă și a trăit, după cum a mărturisit, unul dintre cele mai intense sentimente de libertate.

„Început de mileniu – 20 de ani de publicistică”

Academicianul Gheorghe Păun a prezentat volumul „Început de mileniu – 20 de ani de publicistică”, o amplă antologie care reunește texte din nouă volume publicate de-a lungul a două decenii. Cartea cuprinde peste 900 de editoriale, publicate săptămânal, fără întrerupere, în reviste culturale.Marian Nencescu a evidențiat diversitatea temelor abordate de academician, de la impresiile de călătorie și reportajele culturale până la reflecțiile asupra societății și asupra instituțiilor culturale.

„Prima dată, era «Un academician a văzut lumea» sau, așa, impresiile unui matematician în lume. Dânsul a călătorit mult, a lucrat în străinătate foarte mult, are stagii deosebite atât în Asia, din China, până în Europa, și din Europa de Nord până în Spania. Și de fiecare dată a găsit câte ceva. Pentru mine a fost un model, inclusiv reportajul cultural pe care îl făcea. (…) Cartea merită citită din scoarță în scoarță, dar nu poți să o citești ca o poveste; ea trebuie, cum să spun, din când în când, degustată. (…) În jurul acestei instituții care este «Curtea de la Argeș» – care este presa culturală de provincie, dar care devine internațională, care dă lecții poate multor publicații – se află o muncă permanentă. Și sunt oameni care au muncit alături de domnul Gheorghe Păun: unii care nu mai sunt, așa cum și dumnealui o spune, și unii de care ne amintim cu plăcere”, a spus Marian Nencescu.

Cunoscut pe plan internațional pentru contribuțiile sale în matematică și informatică, în special pentru dezvoltarea domeniului „membrane computing”, Gheorghe Păun și-a construit, în paralel cu activitatea științifică, un parcurs consistent în publicistica de idei.

Dincolo de cercetarea științifică, academicianul este cunoscut și pentru contribuția sa la promovarea jocului de Go în România, fiind autorul volumului „Inițiere în Go”, ajuns la cea de-a cincea ediție. De asemenea, de 16 ani coordonează revista culturală lunară „Curtea de la Argeș”, o publicație pe care o consideră „un pic nestandard” în raport cu alte reviste: nu publică literatură, nu are pamflete, nu face politică de partid și nu își promovează niciodată „reactorul-șef”.

Într-un moment care a stârnit amuzamentul publicului, academicianul a povestit o întâmplare cu un tânăr jucător de Go care, după ce a aflat că Gheorghe Păun este autorul cărții din care învățase jocul, l-a întrebat uluit: „Mai trăiți?!”. Păun a descris episodul drept o experiență în care a avut ocazia să-și trăiască propria posteritate.

Dialogul a continuat cu o reflecție asupra inteligenței artificiale. Gheorghe Păun și-a exprimat rezervele față de tendința de a confunda fluența exprimării cu înțelegerea autentică.

„E genială în a scrie referate, dar e un papagal probabilistic. Nu înțelege o boabă. Să nu antropomorfizăm! Fluența nu înseamnă deșteptăciune. E foarte fluentă inteligența artificială! Nu înțelege o boabă, dar să nu credeți că are intenții, are dorințe, are emoții”, a afirmat academicianul Gheorghe Păun.

Acesta a vorbit și despre inflația de instituții care folosesc titulatura de academie, oferind câteva exemple cu tentă umoristică și atrăgând atenția asupra diferenței dintre denumirile unor organizații și titlurile academice propriu-zise.

„Cartea răspunde la foarte multe întrebări. Aproape toată e glumeață, în formă, dar subiectele sunt serioase. (…) Găsim două texte despre spectacolul academiilor din România, sunt vreo 200 de academii. (…) E o inflație de academii. Bun, de ce se numesc «Academii»? Din mai multe motive. Nu e atât de grav pe cât credeți. Dar să nu dea titlul de «academician», aici apar conflicte”, a explicat Gheorghe Păun, vorbind totodată despre ceea ce a numit „alergia la ca și-ism” și despre un viitor volum de editoriale.

Claudia Motea: „O carte se face cu multă iubire”

Un alt moment important al Salonului Anual de Carte a fost lansarea volumului „Brâncuși, dragostea mea!”, semnat de actrița Claudia Motea și publicat la Editura Creator, în colaborare cu Libris.

Artista româno-canadiană a venit la Slobozia însoțită de delegația Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Vizibil emoționată, Claudia Motea a mărturisit că și-a dorit foarte mult să participe la eveniment, în ciuda drumului și a vremii neprielnice.

„Sunt puțin emoționată. Pot să spun așa – făcând o glumă plastică – am venit cu tot vântul Bărăganului în față. Venind din inimă până la dumneavoastră, m-a bătut vântul Bărăganului atât de mult, încât am și răcit puțin, dar mă iertați, mi-am dorit din tot sufletul să fiu aici”, a spus artista.

În fața publicului ialomițean, Claudia Motea a vorbit cu emoție despre volumul dedicat lui Constantin Brâncuși, pe care îl consideră una dintre cele mai importante creații ale sale și o carte de vizită atât în țară, cât și în străinătate.

„Este o carte pe care o iubesc nespus. Este o carte care, într-un fel, mă reprezintă și este cartea mea de vizită atât în țară, cât și peste hotare. Și o port cu mândrie. (…) Până acum am scris și publicat opt cărți”, a mărturisit artista.

Volumul explorează universul afectiv al marelui sculptor român, aducând în prim-plan nouă povești de iubire și relațiile cu femeile care i-au devenit muze, l-au inspirat și l-au susținut de-a lungul vieții. Printre personalitățile evocate se numără Margit Pogány și Milița Petrașcu, într-o incursiune literară în care biografia, sensibilitatea și creația artistică se întâlnesc.

Povestea nașterii cărții este legată de redescoperirea valorii lui Brâncuși de către autoare. Originară din Târgu Jiu, Claudia Motea și-a petrecut copilăria în apropierea operelor monumentale ale sculptorului, de-a lungul ansamblului care cuprinde Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului.

Cu toate acestea, artista a mărturisit că adevărata conștientizare a dimensiunii universale a creației brâncușiene a venit după ce a emigrat în Canada. Un episod petrecut în timpul unei vizite la prieteni canadieni a avut un impact decisiv: în locuința acestora a descoperit o copie a sculpturii „Sărutul”, achiziționată în urma unei vizite la Târgu Jiu.

Impresionată de admirația cu care prietenii săi priveau opera sculptorului român, Claudia Motea a început să se întrebe de ce un artist de o asemenea anvergură nu ocupase până atunci un loc la fel de important în propria sa conștiință culturală. A fost momentul în care admirația s-a transformat într-o preocupare profundă pentru viața și creația lui Brâncuși.

Ulterior, lectura unei cărți despre marile iubiri ale sculptorului a inspirat-o să-și dezvolte propria viziune literară. Artista a povestit că s-a retras timp de două săptămâni pentru a scrie. Astfel s-a născut volumul „Brâncuși, dragostea mea!”.

Pentru documentare, a consultat cărți, filme, documentare și alte surse dedicate vieții sculptorului, urmărind să construiască o perspectivă personală asupra omului din spatele operelor care au marcat arta universală.

Cartea a depășit granițele României, fiind tradusă în mai multe limbi și prezentată în cadrul unor evenimente culturale internaționale. Claudia Motea a vorbit despre întâlnirile cu publicul din străinătate și despre bucuria de a vedea povestea lui Brâncuși ajungând la cititori din spații culturale diferite.

Artista a mărturisit, de asemenea, că a fost profund emoționată de aprecierea primită din partea unor membri ai familiei sculptorului, precum și de reacțiile celor care au descoperit personajele și poveștile din carte.

„Părintele Necula spunea despre cartea pe care i-am dăruit-o că acele nouă personaje pe care Claudia Motea le-a creat sunt nouă icoane ale sufletului românesc. I-am dat-o pur și simplu din întâmplare, undeva unde eram mai mulți. Sincer, eu nici nu credeam că o s-o citească”, a mărturisit Claudia Motea.

În viziunea autoarei, cele nouă personaje feminine devin tot atâtea perspective asupra sensibilității artistice și asupra felului în care iubirea poate contribui la nașterea unor opere de valoare universală.

„A avut un zbor foarte înalt și cred că Brâncuși și-a dorit acest lucru. Probabil că a văzut că ceea ce fac, fac sincer și fac din toată inima mea. Și eu, scriind această carte, mi-am dat seama că o carte se face cu multă iubire. Dar să știți că are nevoie și de multă iubire”, a spus artista.

Un recital teatral care a transformat cartea în emoție

Întâlnirea cu publicul prezent la Salonul de Carte nu s-a limitat la prezentarea volumului. Claudia Motea a oferit și un recital teatral inspirat de universul brâncușian, aducând pe scenă expresivitatea și forța interpretativă care îi definesc activitatea artistică.

În cadrul momentului teatral, artista a readus în atenție două figuri emblematice ale culturii române, Cella Delavrancea și Maria Tănase, într-o interpretare care a îmbinat cuvântul, emoția și memoria culturală.

Pentru Claudia Motea, teatrul și literatura sunt două forme complementare de a transmite publicului povești despre personalitățile care au contribuit la identitatea culturală românească. Proiectul dedicat lui Brâncuși a devenit astfel nu doar o carte, ci și un spectacol prezentat în țară și peste hotare.

Artista a vorbit și despre activitatea sa în cadrul proiectului Teatrul NostruM – UZPR, prin care urmărește să promoveze personalități și teme importante ale culturii române.

În intervenția sa, Claudia Motea a adus în atenție și revista Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, pe care a oferit-o publicului, evidențiind rolul organizației în susținerea jurnalismului și a presei culturale.

Muzica a completat o zi dedicată artei

Programul Salonului Anual de Carte a continuat cu un concert extraordinar susținut de tenorul Paul Celmare. Momentul muzical a completat întâlnirea literară și teatrală, oferind publicului o experiență artistică în care vocea și interpretarea au adăugat o nouă dimensiune emoțională evenimentului.

Amintim faptul că, până la finele lunii octombrie, la Slobozia, se desfășoară Salonul Anual de Carte, programul evenimentelor putând fi urmărit pe pagina Bibliotecii Județene „Ștefan Bănulescu” Ialomița.