Muzeul Național al Agriculturii prezintă „Moara pentru păsat”, ce se găseşte în expoziţia permanentă „La pas prin lumea satului”
În gospodăriile tradiționale românești, moara de mână era un instrument esențial pentru transformarea porumbului în făină și păsat, ingrediente de bază în alimentația de odinioară. Păstrată în patrimoniul Muzeului Național al Agriculturii, moara pentru păsat ne dezvăluie ingeniozitatea meșterilor țărani și ne poartă în lumea satului de altădată, unde, din ingrediente simple și cu multă dragoste, bunicile pregăteau bucate care au rămas vii în amintirea multor generații. Rețeta de păsat cu lapte, de exemplu, readuce gustul copilăriei și parfumul vacanțelor petrecute la bunici. O prezentare realizată de muzeograf Petre-Filip Magdalena.
„Morile au fost instalațiile cele mai frecvente, prezente în toate satele, deoarece, pentru a putea fi folosite în alimentație, cerealele, în special porumbul, erau măcinate și transformate în făină sau păsat (păsatul este o făină din boabe de porumb, mai rar din alte cereale, măcinate mare, dar și un terci făcut din această făină fiartă cu lapte sau cu apă). Ele au evoluat din râșnițe, dar munca cu acestea era grea și solicitantă, așa că au apărut și alte tipuri de mori, printre care și morile de mână, făcute de meșteri țărani, cu excepția pietrelor, care erau cioplite de meșterii pietrari.
O astfel de moară de mână este moara pentru păsat, ce se găseşte în expoziţia permanentă „LA PAS PRIN LUMEA SATULUI”, achiziţionată de Muzeul Național al Agriculturii din localitatea Pomi, judeţul Satu Mare.
Este compusă dintr-un cadru de lemn de stejar, pe care sunt montate: coşul mare, în care se află o piatră mobilă (cu diametrul mai mic) şi una fixă (cu diametrul mai mare), coşul mic de alimentare a pietrelor şi axul de antrenare a pietrei mobile cu manivelă.
„Rețetă de păsat cu lapte.
Vacanțele de vară le-am petrecut în casa bunicilor, Elena și Mihai Eremia, din localitatea Maxenu, jud. Buzău.
Astăzi, mă gândesc cu mare drag la bunătatea și blândețea bunicii, dar și la mâncărurile pregătite cu suflet, cu ingrediente simple, dar cu mult gust. Vacanțele de vară au trecut, anii s-au adunat, iar copilul de odinioară a crescut, dar, undeva în sufletul meu, există încă acea vară nesfârșită, în care dimineața, bunica îmi pregătea diferite mâncăruri cu ingrediente din gospodărie. Un astfel de preparat este păsatul cu lapte. Păsatul era o făină de porumb măcinată mare. Bunica amesteca într-un ceaun pe plită, o cană de păsat cu cinci căni de lapte. Mai întâi, punea laptele la fiert pe plită. 5 căni de lapte și un strop de sare. Când laptele fierbea, adăuga treptat o cană de păsat și amesteca foarte bine, continuu, la foc mic, să se înmoaie și să nu se lipească. Când se lega și era fiert, adăuga 2 linguri cu zahăr.
Pentru mine, această rețetă însemna bucuria de a fi copil. Însemna vacanțele de vară pe care le-aș retrăi oricând și iubirea bunicilor care continuă să trăiască în amintirile mele.” (rețetă culeasă de la Vlad Maria, muzeograf, născută în 1969, în loc. Tinca, jud. Bihor)