Ce credeau românii despre Sfinții Mihail și Gavriil. Credințe și obiceiuri populare adunate de Muzeul Național al Agriculturii

La 8 noiembrie, Biserica îi prăznuiește pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Cu acest prilej, Muzeul Național al Agriculturii a adunat credințele și obiceiurile populare legate de această zi. Documentarea a fost făcută de bibliograful Angelica Buzoianu.

În patrimoniul muzeului se află și icoana „Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, pictată de Ion Grigorescu. Ea este expusă pe catapeteasma Bisericii de lemn „Sf. Nicolae” din Slobozia.

Muzeul Național al Agriculturii prezintă:

8 noiembrie: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

„Despre Arhanghelul Mihail se crede că ar fi primul sfânt făcut de Dumnezeu. Cică ar fi fost mai întâi slugă la Diavol. Sfântul Petru l-a chemat să vină de partea cea bună, dar Arhanghelul Mihail a refuzat, socotindu-se prea păcătos.

Într-o zi, se afla cu Diavolul la scaldă, iar Dumnezeu a înghețat apa, să rămână Diavolul dedesubt și să poată veni Mihail la el. Arhanghelul a început să zboare, dar Diavolul a spart gheața și a încercat să-l prindă. Dumnezeu a poruncit Sfântului Ilie să-l trăsnească pe Drac.

Așa a ajuns Sfântul Mihail de-a dreapta lui Dumnezeu. Sâmbătă se fac moși. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare care îi va fi «lumina de veci» în lumea de dincolo. Finii merg cu colăcei la nași. Se amestecă berbecii cu oile. În acest scop se face turta areților (berbecilor) care se aruncă între oi. Dacă ea cade cu fața în sus, oilor le va merge bine. Se serbează «cu desăvârșit nelucru».

Arhanghelul Mihail ia sufletul omului în ceasul cel de urmă. În unele locuri se crede că este nu numai stăpân pe viețile oamenilor, ci și pe Lună și Soare. Ba chiar și peste Mamarca, nevasta lui Scaraoțchi. El taie cu sabia pânza norilor plini cu grindină. Se spune despre Arhanghelul Mihail și despre Sfântul Ilie că ei, neluând canon pe pământ, sunt în cer cu trup viu, trup ce nu a avut parte de moarte chinuită.

La Judecata de Apoi, sângele lor va arde pământul de șapte stânjeni și îl va curăți. Despre Gavriil se spune că stăpânește ciuma, ca și Sfântul Haralambie, și că ar fi dat Maicii Domnului vestea nașterii lui Iisus”. (Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, ed. Humanitas, București, 1998)

„Cică, în vremea de demult, românul știa când are să moară și de aceea nu mai muncea deloc. Numai iacă Mihail și Gavril ce s-au gândit ei? Ce-i de făcut? Că n-au ce mânca dacă nu muncesc câte doi-trei ani! De aceea s-au vorbit amândoi și au găsit o femeie văduvă pe atunci în lume și s-au dus la văduva aceea și au învățat pe văduvă un descântec, ca să muncească omul până o muri și cu sticla de doctorii să descânte la cap.

Și-a fost să moară un român în ziua aceea, și oamenii din sat îl păzeau să moară, în zori, cum îi legea din bătrâni, că acela scapă de păcate, și numai iacă femeia aceea văduvă s-a dus la românul acela cu o sticlă cu apă și a zis oamenilor: Oameni buni! Dați-mi drumul să intru eu în casă și voi ieșiți toți afară. Și a descântat văduva aceea cu apă, de deochi:

Pasăre cu dalbă zburară,
Trei picături de sânge picară
Și leac să se scoale românul în picioare
Și să ceară de mâncare.

Și când au intrat oamenii pe urmă în casă, românul ce se chinuia de moarte a cerut de mâncare, și de atunci a rămas obiceiul să se descânte și omul să muncească până o muri. Ca Sfântul Mihail, niciun sfânt nu este așa de puternic, căci lui i-a dat Dumnezeu soarele și luna. El face vara dând drumul soarelui mai sus, de e ziua mai mare, și lunii mai pe jos, de e ziua mică și noaptea mare. Sub mâna lui sunt toate vietățile și oamenii, atât cei vii, cât și cei morți. Toamna, când e ziua lui, atunci se desparte vara, și el dă vietățile în mâna lui Sf. Neculai de la poartă și le hrănește pân-la Iordan, ș-atunci când sfințește aghiasma și bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă și toate vietățile se împrăștie, merg iar la mâna Arhanghelului.

De Arhanghel să aprinzi o lumânare la biserică, și aceea luminează pe veci, precum și pentru cei spânzurați, înecați etc. Dumnezeu a făcut pământul din nisipul rămas sub unghiile îngerului Gabriel, pe care l-a adus din adâncurile apelor. Sf. Gavril ține ciuma de păr. Sfântul Gavril tună alături de Sfântul Ilie și Sf. Mihail împotriva demonilor. Se serbează pentru că ei iau sufletele oamenilor când mor.

Cine lucrează în această zi se va canoni (chinui) grozav în ceasul morții, până la ieșirea sufletului”. (Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, ed. Paideia, București, 2009)

Cu prilejul sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, adresăm tuturor prietenilor muzeului calde urări de sănătate, bucurii, liniște sufletească și împliniri!

* Documentare realizată de Angelica Buzoianu, bibliograf, Muzeul Național al Agriculturii.
* Icoana „Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, pictată de artistul plastic Ion Grigorescu, face parte din patrimoniul Muzeului Național al Agriculturii și este expusă pe catapeteasma Bisericii de lemn „Sf. Nicolae” din Slobozia.

Muzeul Național al Agriculturii