În anul 1980 lua ființă Întreprinderea de Tricotaje Fetești. După 17 ani, activitatea societății a fost aproape blocată. Nu se mai putea produce după cerințele din afară. La 1 mai 1999 a fost privatizată, acțiunile fiind cumpărate de SC Camping SA Urziceni. Acum, fabrica face parte din grupul de firme Stecolflex și lucrează numai pentru piața externă, în sistem lohn, pentru branduri consacrate din Uniunea Europeană. Dacă la privatizare avea 130 de muncitori, acum Tricotaje SA Fetești asigură locul de muncă pentru 450 de oameni, organizați pe 11 linii de producție, un sector de croit modern, un sector de brodat și un sector de călcat-finisat. Dintre cele 450 de persoane angajate aici, doar 15 sunt bărbați.

Reporter: Domnule Tisianu, fabrica de confecții și tricotaje a cunoscut transformări radicale în ultimii ani, după privatizare. Decizia luată atunci a fost una ușoară?

Tisianu Gheorghe: În 1980, când a luat ființă, Întreprinderea de Tricotaje Fetești a fost o unitate cu circuit închis, în sensul că se procura bumbacul, – filatura din Slobozia producea firul- apoi în sectorul nostru de tricotat se producea materia primă (tricotul), se finisa în sectorul de finisat și se vopsea după cerințe, se croia, apoi se confecționa potrivit comenzilor existente. Se producea în general pentru piața internă, iar exportul se făcea pentru piața din țările CAER. În 1997, s-a blocat totul. Piața internă a căzut, iar contractele pentru piața externă au încetat definitiv – sectorul de tricotat și cel de finisat s-au închis. S-au făcut disponibilizări de personal pentru cei ce nu își mai aveau obiectul muncii – și cu un efectiv de 130 de persoane am continuat activitatea în regim de lohn total. În scurt timp, activitatea a fost redirecționată, s-au pus bazele unei producții mari și diversificate având la bază contracte externe solide și de lungă durată.
În 1999, acțiunile noastre au fost cumpărate de SC Camping SA Urziceni. Am plecat la privatizare cu 130 de muncitori și am ajuns la ora actuală să avem 450 de muncitori, organizați pe 11 linii de producție, un sector de croit modern, avem un sector de brodat unde sunt angrenate 4 mașini de brodat folosite pentru a înobila produsele finite, un sector de călcat finisat unde avem 16 prese de călcat. Acum producem zilnic aproximativ 8.000 bucăți de produse de o complexitate medie, produse destinate în general pe piața externă.

Rep.: Privatizarea a însemnat și schimbarea direcţiilor de acțiune. Retehnologizare, impunere pe piața externă și atingerea unui anumit nivel de productivitate. Ce ați câștigat și ce ați pierdut prin alegerea sistemului de lohn total?

T.G.: În activitatea de lohn am perseverat. În acești 12 ani de la privatizare, toți banii pe care i-am agonisit, i-am folosit pentru retehnologizare. Din utilajele pe care le aveam acum 12 ani nu mai avem nici măcar o mașină, nici măcar un motor. Toate utilajele au fost procurate, în timp, din afară, în general de pe piața italiană. În momentul de față lucrăm cu firme de marcă, în special articole de vestimentaţie sportive – tricouri, tricouri polo, bluze, bluzoane, salopete și pantaloni pentru cicliști și altele – pentru branduri ca Lacoste, Paul and Sharck, Decathlon. În munca asta de lohn nu se câștigă mult, prețul solicitat pentru confecționarea unui produs se negociază pentru fiecare comandă în parte. Noi câștigăm prin productivitate.

Rep.: Știm cu toții că produsele fabricate la Fetești erau căutate și pe piața internă, datorită calității și prețului accesibil. Dacă spuneți că lucrați doar la extern, asta înseamnă că nu vom mai vedea nimic produs de Tricotaje Fetești aici?

T.G.: Segmentul de piață intern este foarte mic în activitatea noastră. Lucrăm pentru piața internă cu intermitență și pentru o scurtă perioadă de timp, la schimbul de stagiune, care are loc în perioada septembrie – octombrie și martie – aprilie. Pentru piața internă producem tricouri polo, bluze, bluzoane pentru femei, pijamale, articole pentru copii, dar pentru acest segment de piață internă lucrăm foarte puțin și nu cu întreaga masă de oameni. Aceste produse pot fi găsite într-un magazin situat la parterul clădirii, în regim „outlet” și la cele mai mici prețuri. Noi ne-am înființat un magazin cochet, în ideea nu de a ne face oameni, ci de a aduce „la botul calului”, cum se spune, niște produse pe care noi efectiv le producem în cadrul societății. Dacă ne-am fi orientat producția numai pentru piața internă, ne-am fi închis. Cumpărătorii optează pentru produse la un preț pe care și-l pot permite, sau second-hand, dar ar trebui să se gândească la faptul că suntem prea săraci ca să ne cumpărăm lucruri ieftine.

Rep.: Cum vedeți viitorul industriei de confecții? V-a afectat fluctuația euro?

T.G.: În condițiile în care euro are tendința de creștere, pe noi ne favorizează din punct de vedere economic. Cât privește tendința prețului produselor din industria ușoară, scontăm ca ele să crească, deoarece producția din bumbac în ultimii ani a scăzut. În acest context, chiar dacă prețul bumbacului a crescut, produsele finite din bumbac sunt căutate de oamenii care se respectă.

Rep.: Dar viitorul firmei pe care o conduceți cum îl vedeți?

T.G.: În ceea ce ne privește pe noi, ca firmă, avem convingerea că o să rezistăm, pentru că suntem un brand pe piața industriei ușoare. Ne cunoaște multă lume, multe firme din afară ne caută, în ideea de colabora, de a lucra chiar muncă de lohn cu noi. Sunt firme care au plecat în urmă cu trei ani în țările din Africa – Egipt, Siria, Maroc, în China, unde forța de muncă era mult mai ieftină, iar acum se întorc în România și chiar ne caută- pentru că la noi au găsit siguranța producției, avem capacitate destul de mare, manifestăm seriozitate din punct de vedere al cantității contractate și al termenelor de livrare precum și a unei producții de calitate.

Rep: Sunteți căutați și pentru că sunteți tentanți în ceea ce privește prețurile oferite?

T.G.: Prețurile se negociază. Toți caută să lucreze cu noi pe niște prețuri mici. Vreau să vă spun că pentru doi cenți au fost momente în care am stat cu partenerii față în față chiar și trei ore. Chiar și pentru un cent se negociază. Să iei în plus un cent la un produs înseamnă mult. Pentru că la o producție de două milioane de bucăți pe an, un cent înseamnă 20.000 de euro, care înseamnă aproximativ 850 de milioane de lei vechi. Este o sumă consistentă cu care poți face treabă destul de bine, să-i investești în altceva. Nu poți lucra pe pierdere, dar au fost și situații în care am lucrat comenzi la un preț mai mic ca să nu pierdem clientul, să nu ne pierdem oamenii. Ce ar însemna să refuzi niște comenzi? Ar însemna să-i trimit pe oameni acasă. În aceste condiții, omul nu mai are siguranța că îl voi chema din nou la muncă și pleacă în altă parte.

Rep.: Că vorbeați de menținerea oamenilor la muncă. Este binecunoscut faptul că multe femei aleg să plece la muncă în străinătate sau în orașe mai mari. Care este situația la dumneavoastră?

T.G.: Dacă e să vorbim despre fluctuația forţei de muncă, în Fetești aceasta este mai mică față de alte orașe. Și de la noi mai pleacă în Italia, Spania, dar într-un număr mai mic. Sunt multe femei care pleacă efectiv pentru o lună, două, trei luni, apoi se întorc, pentru că nu rezistă. Pleacă, efectiv, cu strângere de inimă, dar vor să încerce și altceva.

Rep.: Domnule Tisianu, cum este să lucrați cu atâtea femei?

T.G.: Nu este ușor. Avem 450 de persoane angajate, dintre care 435 femei și 15 bărbați. Nu este ușor să lucrezi cu femeile. Uneori par mai capricioase, dar au fel și fel de probleme. Sunt întreținătoare de familie, își cresc copiii din acest venit, unii dintre ei elevi, studenți și cărora trebuie să le asigure condiții. Permanent sunt femei care au probleme, iar de cele mai multe ori le ajutăm. Pe femeie trebuie să o respecți, niciodată nu trebuie să o marginalizezi, nu trebuie să o jignești. Și trebuie să recunoaștem că datorită lor suntem aici.