În ultimii ani, nu se mai știe ce este aceea vreme normală. Primăvara pare toamnă, toamna are temperaturi de vară, iarna nu mai e iarnă, ci mereu la extreme, iar vara este un coșmar. Mai ales pentru agricultori. Deși anul 2011 este considerat un an agricol bun, predicțiile sunt sumbre. În condițiile în care sistemele de irigații, odată mândria țării, nu mai sunt operabile în mare parte, în condițiile în care prețurile la energie electrică sunt suportate semnificativ din buzunarul fermierilor pentru a putea iriga, agricultura românească a devenit meteodependentă. Astfel că anul viitor nu se anunță unul cu raportări mărețe. Lipsa precipitațiilor din acest an va prelungi seceta, iar culturile ce se vor înființa în această toamnă vor fi compromise.

Reporter: Domnule Nica, există șanse să fie salvate culturile de toamnă?

Nica Viorel: Dacă se intervine urgent și vor exista posibilități de irigat, însămânțările vor fi salvate. În 2009, an în care s-a mai subvenționat energia electrică, s-au mai irigat peste 400.000 de hectare în România. Începând cu 2010, însă, nu s-au mai irigat decât 70.000 de hectare, reducându-se aceste subvenții care reprezentau 90% din costul energiei pe mia de metri cubi de apă. Deci, fermierii plăteau 10% din energia consumată. Costurile pe mia de metri cubi pentru apa pe care o ducem la plantă, numai din prețul energiei se duc la maxim 200 de euro pe mia de metri cubi, sumă pe care nu orice fermier și-o poate permite. Nici să angajeze credite de la bancă, măcar pentru a putea să-și irige culturile pe care le însămânțează în toamna anului 2011. Vreau să vă spun că aceste costuri cu energia electrică se datorează faptului că prețul energiei la producător este de 1.100 lei vechi pe kilowat/oră, iar prețul la furnizor, adică la băieții deștepți, se duce până la 4.500 de lei pe kilowat/oră. Începând cu 2011, mulți fermieri au crezut că se va gândi și la ei cineva din partea puterii, respectiv guvernul, politicul, Ministerul Agriculturii și au înființat din nou culturi intensive. Văzând că nu există nici un sprijin din partea Ministerului Agriculturii, s-a ajuns să se irige până la 70.000 de hectare, suprafață care se va mări cu suprafața însămânțată în această toamnă. O parte din ei, însă, a renunțat la irigat deoarece banii pe care trebuie să-i plătească la ANIF nu au ajuns, iar ANIF le-a oprit apa.
Rep.: Sunteți președintele Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigații din România încă din anul 2007. Din această poziţie, ați făcut demersuri la nivel înalt pentru ca să se găsească soluții pentru agricultori, să poată iriga pământul?
N.V.: Chiar am propus două soluții, care să nu influențeze bugetul Ministerului Agriculturii. Prima a fost de a cere de la Mediu, pentru că tot se bat cu cărămida în piept că mențin biodiversitatea în România, ca prin diverse măsuri să poată administra apa, care este factorul limitativ pentru această biodiversitate. Ei nu o administrează. Ei au început să facă parcuri, terenuri și săli de sport, piscine, dar banii pe care trebuie să-i dea pentru apa de irigat și care să mențină vegetația și fauna din Sud-Estul României, practic zona cea mai secetoasă din țară, unde precipitațiile nu depășesc 350 mm, nu s-au gândit. A doua soluție a fost să stabilească ministerul Agriculturii, prin întâlniri interministeriale, cu ministerul Industriei, cu ministerul Finanțelor, ca prețul acceptat la energia electrică să fie stabilit la tariful pe timp de noapte. Pentru că la nivel național există un tarif E1, cu două variante. Are preț pe kilowat oră de zi și preț pe kilowat oră de noapte. Pentru fermieri, prețul pe kilowat pe timp de noapte i-ar mulțumi, acesta fiind în jur de 1.600 lei vechi pe kilowat. Deci nici a doua soluție nu ar cere bani din partea statului să ne subvenționeze energia. Mai pe scurt, în momentul în care Ministerul Mediului ne pune apa pe canale, fermierul va putea să o administreze pe culturi, pe cheltuiala lui. Sau un tarif cu energia, tariful E1 cu prețul energiei pe timp de noapte, care nu influențează cu nimic bugetul Ministerului Agriculturii. Noi solicităm acest lucru din anul 2008, dar nici la această dată nu ne-a luat nimeni în considerare.
Rep.: Cu toate că eforturile au fost, în mare parte, ale fermierilor, politicienii se mândresc cu faptul că anul agricol 2011 a fost unul dintre cei mai buni.
V.N.: Da, au început să se laude că agricultura în 2011 va contribui la creșterea economică a țării. Mă întreb, însă, ce vor spune aceștia în 2012. Pentru că până acum s-au însămânțat peste 300.000 de hectare cu rapiță și nu este răsărită, se vor însămânța, pentru că fermierul trebuie să însămânțeze, orzul și grâul, iar culturile dacă nu răsar în toamnă, dacă nu va ploua până în luna noiembrie, tot ce răsare din luna noiembrie este pus sub semnul întrebării, pentru că aceste culturi nu vor rezista peste iarnă. Într-adevăr, nu trebuie trecut cu vederea faptul că în 2010 Ministerul Agriculturii a forțat nota la comisia de agricultură de la Bruxelles şi au fost dați o parte din bani în avans, s-au plătit la timp, iar cu acei bani fermierii au cumpărat motorină, au înființat culturile la timp, au achiziționat pesticide și îngrășăminte. Apa, însă, nu se poate acoperi cu subvenție de la Uniunea Europeană, nici de la bugetul statului decât dacă, pe linie de irigații, se face o strategie bine aprofundată. În primul rând, Ministerul Agriculturii ar trebui să pună apa la dispoziția tuturor fermierilor iar după un an, doi, după ce vor căpăta încredere și vor vedea utilitatea apei în creșterea eficienței, ministerul Agriculturii nici nu trebuie să se mai lupte să dea utilaje subvenționate pentru irigat pentru că fiecare fermier își va face socotelile lui
Rep.: Se vorbește din ce în ce mai des în ultima perioadă despre canalul Siret-Bărăgan.
V.N.: Da, este un proiect mai vechi, din anii ´80. Este bine intenționat, dar politicienii noștri l-au ținut la sertar, nu l-au luat în considerare. Acum, ministrul Tabără l-a readus în actualitate. Noi, agricultorii, știm că din acest canal Siret-Bărăgan se pot iriga fără consum de energie electrică peste 700.000 de hectare. Acest canal este executat în procent de 40%, dar nu a mai fost întreținut. Este binevenit, dar să vedem cine își asumă răspunderea ca acest obiectiv să fie finanțat de la bugetul statului și nu printr-un parteneriat public-privat. Pentru că, în acest caz, se creează un monopol. În România, în tot ce a fost realizat în parteneriat cu privatul s-a simțit un monopol, pentru că orice privat care investește trebuie întâi să-și recupereze investiția, într-un timp foarte scurt, punând taxe mari.
Rep.: Agricultura românească este apăsată de probleme. Din păcate, se vorbește prea mult și se face prea puțin pentru redresarea acesteia. Mai mult decât atât, se pun „bețe în roate” agricultorilor.
V.N.: Da. De exemplu, Ministerul Agriculturii a emis în luna iulie un proiect de ordin al ministrului prin care solicită ca fermierii să plătească prin UAI-uri cheltuielile cu serviciile care se prestează în ANIF, deci în regia autonomă de îmbunătățiri funciare. Să suporte cheltuielile cu serviciile de irigații. Ceea ce este contrar legislației, deoarece ANIF este o instituție de interes public, nu produce și nu vinde. Este de intres general. De asemenea, UAI-urile sunt organizații ale utilizatorilor de apă pentru irigat care furnizează apa pentru irigat domeniului public al statului, deci este de utilitate publică. Nu este o societate care să facă profit, nu este acționar nimeni, acționarii sunt proprietarii de teren, iar orice profit se repartizează la sfârșitul anului conform cotei de participare a fiecăruia. Dar este greu să înțelegi asemenea lucruri, să stai să gândești și să deservești proprietarii de teren atunci când o parte dintre politicienii noștri se luptă care mai de care să ia lucrări de investiții, să lucreze cu statul. Nicidecum nu se gândesc la avuția națională care este solul, terenul agricol și de pe urma căruia așteptăm să mâncăm, dacă s-ar putea ieftin și obținut cât mai ușor. Dar fără muncă și fără a pune în aplicare tehnologii avansate, fără irigații, fără apă, care este un factor limitativ pentru viață, nu se poate. Dar este greu să te lupți cu morile de vânt, respectiv cu voința politică a oamenilor de specialitate din ministerul agriculturii care au reușit să bage pumnul în gură institutelor de cercetare, Academiei de Științe Agricole și Silvice de la care în momentul de față nu mai primim nici o informație de interes economic, serviciile fitosanitare sunt la pământ, nu se mai transmit nici măcar prognozele de dăunători, ANIF nu transmite fermierilor procentul de umiditate din sol, pe profil, așa cum se făcea în anii anteriori de către Ministerul Agriculturii. Având în vedere numărul mare de fermieri din România dar și faptul că nu toți au pregătire de specialitate dar sunt dornici să învețe, nu au de unde lua aceste informații. Pentru că fiecare județ are specificul său climatologic și nu se pot informa de pe internet despre ce se întâmplă în județul său, când apar dăunătorii, care este procentul de umiditate pe profil, de la capacitatea de apă în sol până la coeficientul de ofilire. Sunt foarte multe de spus. Mai mult decât atât, din 2011 Ministerul Agriculturii nu a mai binevoit să se lupte să obțină motorină subvenționată pentru agricultură.
Rep.: Este binecunoscut faptul că sunteți și administratorul societății Agrichim Fetești, care cultivă pe o suprafață de aproximativ 3.600 de hectare. V-ați pregătit pentru toamnă?
V.N.: Da, am însămânțat 1.000 de hectare cu rapiță, am început irigatul pe data de 5 septembrie, iar după 28 septembrie ne vom pregăti să mergem cu irigatul pe culturile ce se vor însămânța cu grâu și orz. Aceste cheltuieli suplimentare cu irigațiile le-am făcut cu ajutorul creditelor bancare, în speranța că producția va crește și vom avea de unde să le recuperăm.