Rădoiu Nicoleta: Frica e o reacție, curajul e o decizie
Pentru că Slobozia trebuie să fie informată cu privire la candidații USR-PLUS, viitori consilieri ce vor fi responsabili pentru deciziile administrative ale comunității, împreună cu echipa de comunicare am hotărât că este esențial, fiind un partid al schimbării, să îi prezentăm cetățenilor pe cei ce vor decide noua administrație.
Astăzi este rândul meu, mă numesc Rădoiu Nicoleta și sunt printre cei mai noi membri ai partidului USR. Nu am dat un interviu mass-media până acum, așa că mă voi prezenta prin acest articol.
Am 41 de ani, am absolvit Universitatea Ovidius, Colegiul de Institutori și Universitatea București, Facultatea de Filologie. Sunt cadru didactic de douăzeci și doi de ani și îmi iubesc meseria. Poate chiar acest lucru m-a făcut să intru în politică, anume revolta și indignarea, văzând ceea ce se întâmplă în viața politică românească, oamenii care iau decizii referitor la viețile diferitelor categorii sociale, ei având puterea, valorile ce sunt promovate în funcții importante și lipsa calității lucrurilor făcute de acești oameni cu putere.
Așadar, am ajuns în politică pentru că mi-aș dori să văd oameni în funcții înalte care vorbesc corect gramatical (sau cu rare greșeli-excepții emoționale), oameni responsabili pentru acțiunile funcțiilor lor și care să dorească să ne fie bine tuturor, nepărtinitor. Îmi doresc ca educația să fie un standard, așa cum era pentru părinții noștri, dar îmi mai doresc și să existe un mediu social din care copiii noștri să nu își mai dorească să fugă.
Lucrez în preajma copiilor de toate vârstele, am profesat din momentul absolvirii liceului, eu fiind la vremea aceea un copil printre copii. Pot spune că am crescut, evoluat, maturizat și empatizat cu învățăceii cu care am lucrat. Am văzut împreună ceea ce societatea nu ne oferă, am tânjit împreună după reguli și calitate, ne-am revoltat la deciziile dictate de incapacitate și necunoștință de cauză. Copiii realizează, înțeleg și taxează oamenii viciați de corupție, obediență și incapacitate.
Am intrat în politică dorindu-mi să pot schimba ceea ce mă nemulțumește, să învăț de la colegii mei mai experimentați ce înseamnă politică, pârghiile și metodele ce trebuie aplicate pentru a ajuta pe concetățenii mei, pentru a ne fi tuturor mai bine.
Nu am avut nicio revelație, cum că aș fi vreo persoană miraculoasă, cu soluții miraculoase pentru problemele orașului sau societății, sunt un om normal ce s-a săturat să își exprime frustrarea referitor la calitatea oamenilor ce ne conduc printre prieteni sau online, implicit pe Facebook. Consider că exprimarea liberă a omului normal pe aceste rețele sociale este benefică societății până la un punct, ea fiind doar o agitație și un consum ineficient de energie și timp atâta vreme cât nu faci decât să vorbești, fără să acționezi în direcția schimbării.
Am ieșit din zona de confort pentru a ajuta și pentru a participa la schimbarea pe care ne-o dorim cu toții. Mulți dintre noi ne plângem de diferitele greutăți și probleme întâmpinate administrativ, educațional, medical, antreprenorial, judiciar etc., dar nu facem nimic concret în sensul acesta, doar vorbim, eventual mai sunt și unii mai acizi care stârnesc și agită, dar rămân la stadiul de incognito – „om ascuns în spatele ecranului”, care doar punctează problemele, pentru că este mai comod, și își spun că și-au făcut astfel datoria față de societate. Nu, datoria față de societatea-casă în care te-ai născut, crescut și educat ți-o faci prin implicare directă, voluntariat și acțiune.
Ne dorim o societate avansată, educată, organizată, corectă și curată, dar făcută de alții, pentru că e mai confortabil. Nu poți cere, fără să dai. Nu poți avea pretenții și drepturi, fără a avea obligații. Avem o obligație față de părinții și copiii noștri, aceea de a ne implica și, implicit, să devenim pentru ei un exemplu către schimbare. Nu vrem să ne plece copiii în străinătate, dar nu facem nimic în sensul acesta.
Poate că e timpul să ieșiți, ca și mine, din zona de confort și să ajutați la schimbarea ce o doriți. Îmi doresc să învăț lucrurile ce pot schimba societatea astfel încât copiii cu care lucrez să rămână în România și să nu fie nevoiți să își viziteze părinții doar când strâng destui bani să se întoarcă și să îi ajute. Rădoiu Nicoleta