Muzeul Național al Agriculturii prezintă: Căruța cu coș din nuiele
Istoria mijloacelor de transport tradiționale uimește prin varietatea și complexitatea lor. Căruțele, deși au fost concepute inițial pentru orașele medievale, și-au găsit adevărata utilitate în mediul rural. Varietatea modelelor a reușit să străbată timpul până în zilele noastre, când totul este interpretat prin prisma rapidității.
Diversitatea materialelor, a modelelor și a culorilor stârnește interesul cercetătorilor etnografi.
Poate că nimeni din mediul urban nu mai visează să dețină o căruță, însă, atunci când le întâlnim, acestea trezesc amintiri și readuc la suprafață legături personale demult uitate.
Calul și căruța reușesc să readucă farmecul vremurilor de altădată, forfota câmpului și plăcerea de a vedea o căruță încărcată cu fân, parcă peste capacitatea ei. Undeva, urcat pe grămada imensă de fân, țăranul își mână calul la pas, purtând pe chip înțelepciunea dobândită prin practica de zi cu zi a muncii pământului și a strângerii rodului acestuia.
Indiferent de modelul căruței sau de regiunea din care provine, construcția acesteia nu are doar o semnificație locală. Dacă privim cu atenție, povestea unei căruțe implică, pe lângă tehnicile constructive, și legăturile multietnice de conviețuire.
Astfel, legăturile culturale din lumea satului își pun amprenta asupra modelelor existente. Atelierele meșteșugărești din mediul rural aveau adesea în componența lor meșteri de diferite etnii: români, germani, maghiari, ucraineni, bulgari sau sârbi.
Și în cazul căruței cu coș de nuiele din colecția Muzeului Național al Agriculturii, obiect cu valoare muzeală achiziționat în urma unei cercetări de teren desfășurate în județul Satu Mare, se poate vorbi despre o influență constructivă ucraineană, specifică etnicilor ucraineni prezenți în această localitate.
Influența ucraineană se remarcă la structura coșului căruței, realizat din împletitură de nuiele, în timp ce celelalte componente ale atelajului sunt specifice modelului brașovean de construcție a căruțelor.
Căruța era folosită în special pentru transportul fructelor, cerealelor și legumelor, nefiind destinată transportului de persoane.
Este un exemplar inedit din punct de vedere constructiv. Foarte puține exemplare de acest tip s-au mai păstrat, iar Muzeul Național al Agriculturii are în patrimoniul său un astfel de exemplar.
Invităm publicul vizitator să admire colecția de mijloace de transport tradiționale, în care se regăsește și această deosebită căruță cu coș de nuiele.
muzeograf Fideliu Rubinescu-Ostriceanu
