Muzeul Național al Agriculturii deține în patrimoniu o serie de imobile cuprinse în cadrul „Fermei Agricole Perieți”, donate de către SC Ceres SA în martie 2005.

Ferma, în prezent monument istoric, cuprinde 18 construcții (conac, magazii, grajduri, turn de apă etc) și mai multe terenuri, în suprafață totală de peste 45.000 de m.p.

În condițiile în care Muzeul Național al Agriculturii nu a reușit să acceseze fonduri europene sau naționale pentru consolidarea, întreținerea și introducerea acestui obiectiv într-un circuit turistic, o condiție esențială fiind aceea a deținerii unui drept de proprietate asupra bunurilor imobile, iar dintre aplicanții eligibili fac parte în general autoritățile administrației publice locale și mai puțin instituțiile subordonate, cum este cazul MNA, s-a luat decizia trecerii acestora în domeniul public al județului.

Astfel, consilierii județeni s-au întrunit joi, 25 noiembrie, pentru a aproba proiectul de hotărâre privind acceptarea donației propuse de MNA în favoarea județului, pentru ca, în viitor, acest monument istoric să poată fi reabilitat și introdus în circuitul turistic național și internațional.

Potrivit reprezentanților Muzeului Național al Agriculturii, Ferma model Perieți este considerată „cea mai mare fermă din Răsăritul Europei”, fiind opera lui Aureliu I. Popescu, în 1993 secretar general al Ministerului de Industrie și Comerț, director general la „Monopolu Alcoolului din Ministerul de Finanțe, persoană erudită”.

Lelia Urdărianu (moștenitoare a domeniului Perieți de la fostul soț Ion Stoianovici) s-a căsătorit în 1934 cu Aureliu Popescu și s-au stabilit aici între anii 1935 – 1949, când ferma a fost supusă naționalizării.

După ce a pus bazele primei ferme horticole producătoare de seminţe de legume şi flori din România, Aureliu I. Popescu avea să îndure după naţionalizare o serie de umilinţe, de întâmplări dramatice, totul culminând cu condamnarea lui în 1950 pentru “crimă de război” la 3 ani de închisoare corecţională şi i se confiscă averea. Condamnat şi a doua oară, pentru “pretinse critici”, este graţiat în 1963 şi va muri în 1967.

Fiica vitregă a lui Aureliu Popescu, Ileana Stoianovici, avea să descopere tainele agronomiei pe domeniul de la Perieţi, pe care îl primeşte pentru scurt timp – un an înaintea naţionalizării – în administrare.

Ferma de la Perieţi era organizată ca fermă cu circuit închis, în care “cultura diferitelor plante şi legume pentru sămânţă, producerea plantelor-mume (semincerilor) în grădina de legume”, făcută după asolamentul de 4 ani de tip Norfolk, era corelată cu “crescătoria model de porci şi vaci de rasă, care consuma toate deşeurile fermei şi îl valorifica la maximum, procurând împreună cu animalele de muncă – boi şi cai – bălegarul necesar pentru confecţionarea răsadniţelor şi îngrăşarea raţională a terenului, pentru grădinărie, constituie circuitul ideal în economia fermei (…). Grajdurile spaţioase, bine întreţinute şi aerisite, pot fi socotite, fără ezitare, ca model. Raţiile de hrană pentru diferite specii şi categorii de animale, vite de muncă, vite de rentă, tineret, scroafe a făta etc. – prepararea hranei în condiţiuni perfecte de igienă, maşini speciale pentru făcut uruială şi tocat furaje şi instalaţii speciale pentru păstrat şi preparat furajele şi hrana concentrată – platformă de gunoi, cisterne de beton pentru colectarea urinei, pompe pentru scos urina din bazine, saca pentru transportat şi maşină pentru împrăştiat urina, dovedesc spiritul de iniţiativă şi competinţă a proprietarului, care a ştiut să prevadă totul, până la cele mai mici amănunte, să folosească şi să valorifice toate produsele fermei în cele mai bune condiţiuni” (2 iulie 1945).

Ferma avea şi un important caracter social, anual utilizând circa 100.000 zile de lucru, dând posibilitatea lucrătorilor din comunele învecinate să-şi găsească ocupaţie în tot timpul anului. în 1946, lucra un contingent de circa 70 de angajaţi lunar, cu salarii de 40 000 – 80 000 lei, întreţinere completă şi un sac de porumb sau de grâu, lunar. Aureliu I. Popescu a fost primul care a înzestrat ţăranii cu maşini agricole printr-un Cămin Cultural cu un capital de 500 000 lei în 1937, capital procurat sau donat de membrii familiei sale. Cu plata în rate de 2-4 ani, ţăranii au reuşit să-şi procure 14 semănători, zeci de pluguri şi grape.

Asupra concepţiei organizatorice şi amplorii rezultatelor obţinute la ferma model de la Perieţi, câteva aprecieri oficiale sunt relevante: Ferma putea servi “drept model chiar peste graniţele ţării noastre” (“Raport al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor”, 6 martie 1946), în Memoriul asupra Fermei model Perieţi din 1947 afirmându-se, pe drept, că era “cea mai mare fermă de acest gen din Răsăritul Europei”. Acelaşi Raport M.A.D. preciza următoarele: “Locuinţa proprietarului, locuinţele personalului din administraţie (…), atelierele de tot felul, magazii şi depozite de cereale şi seminţe, produse şi materiale de tot felul, sunt (…) modele de construcţii de factură europeană, care rar se pot întâlni aşa de bine concepute şi asociate într-o singură fermă, nu numai la noi în ţară ci şi în diferite ţări din Apus”.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat cu unanimitate de voturi.