Ionuţ Bolozan, vioara întâi a judeţului Ialomiţa

ionut bolozanVoi începe acest articol printr-un citat al nemuritorului Beethoven, care spunea că: „Muzica este o revelaţie mai înălţătoare decât toată înţelepciunea şi filosofia, este vinul unei noi renaşteri, iar eu sunt Bacchus care presează acest vin fantastic pentru oameni şi îi îmbată cu spirit.“
Am ales, nu întâmplător, aceste cuvinte, doarece vă voi prezenta, în continuare, un artist teribil, un tânăr de 14 ani care a cucerit lumea muzicală de pretutindeni cu un arcuş.
În urmă cu numai câteva zile, elevul Liceului de Artă „Ionel Perlea“ Slobozia, Ionuţ Bolozan, s-a întors de la un concurs internaţional de muzică clasică organizat la Bucureşti – „Jeunesses International Music Competition“. Acolo a reprezentat România, alături de alţi şase violonişti din ţară, fiind singurul român şi cel mai tânăr, calificat în primii cinci, numărul concurenţilor fiind de 30.
Cei mai buni tineri violonişti din ţări precum Rusia, Polonia, Japonia, Belgia, Franţa, Irlanda, Israel, Italia, Turcia, Coreea de Sud, Germania, China, Ucraina, Austria, Ungaria au avut interpretări magistrale în faţa juriului internaţional, iar Ionuţ a reuşit să impresioneze prin harul său, dar pe care Dumnezeu foarte rar îl oferă muritorilor. Cu o vioară neperformantă, o Gliga care cântă înfundat, Ionuţ, elev în clasa a VIII-a, a surclasat violonişti cu instrumente mult mai bune, şi de vârste mai mari, deoarece această competiţie a inclus instrumentişti de până în 18 ani.

Copilul – vioară de la Slobozia repetă câte 5 ore zilnic

Orice performanţă cere sacrificii. Orice sacrificiu făcut în numele artei, în numele binelui comun şi în beneficiul valorii şi culturii unei ţări trebuie susţinut. Marea problemă a societăţii de astăzi este că atenţia este întotdeauna îndreptată către superficial, de aceea tinerii noştri care ar putea să scrie istorie în această ţară preferă să o facă peste hotare.
„De la şase ani cânt la vioară. Nu m-a împins nimeni de la spate, dar am văzut în familie violonişti, deoarece rudele mamei au cântat întotdeauna numai la instrumente cu corzi. Primele premii am început să le obţin din clasa întâi, iar de atunci nu le mai ştiu numărul. Îl ador pe George Enescu, dar nu pot spune că îmi place în defavoarea altor compozitori. Cert este că iubesc muzica clasică şi visez să ajung solist într-o orchestră“, spune Ionuţ, timid.

„Micul Enescu“ din Slobozia este un copil cu o poveste de viaţă dramatică

Din nefericire, Ionuţ are nevoie de susţinere materială pentru a se pregăti, iar mama, singura care îi întreţine, atât pe el, cât şi pe sora lui aflată în anul întâi la Conservator, secţia pian, nu poate face faţă cheltuielilor numai din salariul de administrator al ANL-urilor.
„Pentru a participa la acest concurs de la Bucureşti, am primit sprijin din partea Preasfinţitului Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, iar pe această cale doresc să îi mulţumesc din tot sufletul, pentru că, altfel nu aş fi avut cum să ajung cu fiul meu acolo. Am mers la Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu ca la Dumnezeu, iar Domnul a lucrat prin bunăvoinţa Sa. Îi mulţumesc pentru că a avut încredere în noi şi mai ales în Ionuţ“, s-a confesat Zenovia Petre, mama lui Ionuţ, cu lacrimi în ochi.
La competiţia de la Bucureşti, Ionuţ a convins juriul interpretând două părţi din sonata lui Bach şi „Capriciul 23“ de Paganini.
„Toţi din juriu au vorbit la final cu el, în engleză, dar am avut şi o mică suferinţă, văzând că singurii care l-au depunctat au fost românii. Îmi doresc să fie cel mai bun pentru că vreau să aibă o viaţă bună, să cânte în străinătate, pentru că eu acolo cred ca talentul este recompensat. Dar, ca să ajungă atât de sus, trebuie multă muncă şi pregătire, care costă. Vioara lui nu este una bună, dar s-a descurcat de minune. Nici nu mă aşteptam să cânte atât de bine Bach, mai ales că a avut numai trei săptămâni pentru a se pregăti, iar una dintre acestea a stat la pat, cu pojar. Pentru noi, pentru el, acest premiu este o rampă de lansare şi vreau să le mulţumesc tuturor profesorilor lui care îl îndrumă“, a mai adăugat Zenovia, mândră, dar şi temătoare pentru destinul artistic al fiului ei. Puţini sunt aceia care ştiu că Ionuţ suferă de diabet şi este dependent de insulină, dar asta nu este o piedică când talentul este atât de puternic.

Ionuţ a fost selectat pentru Eurovision, la categoria muzică clasică, de anul viitor

Un copil timid, cu un bun-simţ rar întâlnit, sensibil şi puternic, fiind în stare să înfrunte privirile juriului şi ale unei săli care cerea „revărsare de artă“, de suflet. Acest copil cântă cu sufletul, harul lui este mai puternic decât arcuşul şi nu cere altceva decât ascultare şi pentru aceste miraculoase aptitudini, Ionuţ trebuie ajutat să meargă mai departe.
Este vremea ca autorităţile să se trezească şi să caute valorile în sânul fiecărei comunităţi, pentru că şcoala românească încă naşte sau pregăteşte genii!