Facem fapte care contează! Voluntariatul, cea mai importantă sursă de bine!

A fi voluntar înseamnă a-i ajuta și pe alții să-L cunoască pe Dumnezeu și să-și îndrepte viața. Credem că este o motivație mai mult decât importantă. Aș spune că este capitală pentru împlinirea noastră pe pământ. Încercând să-i ajutăm pe alții ne vom ajuta pe noi înșine. Dăruim din timpul nostru și îl dedicăm celor care au nevoie de noi.

Vineri, 8 aprilie 2022, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, elevii de la Școala Gimnazială „Sfântul Ierarh Nicolae” Bucu au fost voluntari pentru elevii Școlii Profesionale Speciale „Ion Teodorescu” Slobozia.

Activitatea face parte din cadrul proiectului „Prietenia ne apropie de Dumnezeu” , încheiat între Școala Gimnazială „Sfântul Ierarh Nicolae” Bucu și Protopopiatul Slobozia, și a fost coordonată de doamnele profesoare Matei Daniela, Mihai Delia, Neagu Ioana Mădălina și Nae Andreea.

A fost o atmosferă de sărbătoare. Elevii Școlii Gimnaziale „Sfântul Ierarh Nicolae”, conduși de doamna profesor Mangiurea Mihaela, au dăruit dulciuri și haine copiilor de la Școala Profesională Specială, au socializat și au lucrat împreună în cadrul unui atelier tematic. Au dat dovadă de prietenie, toleranță, armonie și bună dispoziție. Au primit diplome de „Mici voluntari” din partea Protopopiatului Slobozia pentru implicare în ajutorarea semenilor.

Alături de noi, au fost prezenți doamna asistent social Pătrașcu Anastasia și părintele Ferbințeanu Daniel, secretar în cadrul Protopopiatului Slobozia, care a pus la sufletele copiilor cuvinte despre milostenie, ca exteriorizare în fapte a iubirii față de aproapele, o identificare cu cel aflat în suferință, o trăire intensă a iubirii, pornită dintr-o inimă ce suferă pentru cei care, într-un moment sau altul, se află în necazuri. Acest sentiment își are izvorul în iubirea față de Dumnezeu, care nu poate fi concepută și înțeleasă fără iubirea aproapelui, milostenia fiind iubirea manifestată concret.

Modul în care ne apropiem de ceilalți nu ne cere decât pregătire permanentă la nivel personal deoarece aceste fapte ne ajută și în creșterea interioară pentru mântuirea proprie și pentru relaționarea cu Dumnezeu.

Cinstirea aproapelui, ca și cinstire de sine însuși, este recunoașterea vredniciei pe care o are fiecare semen al nostru de la Dumnezeu, ca om. Sfântul Apostol Pavel spune „în iubire frățească unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate” (Romani 12,10). De asemenea, Sfântul Apostol Petru spune „Dați tuturor cinste, iubiți frăția” (I Petru 2,17).

Elevii prezenți au înțeles faptul că dragostea către aproapele este virtutea prin care creștinul dorește și voiește aproapelui binele vremelnic și veșnic, dându-și totodată și silința de a-i face acest bine. În virtutea aceasta sălășluiește deplin duhul învățăturii și vieții creștine. De aceea, Mântuitorul o și numește semnul de recunoaștere a creștinului „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13,35).

Tot în cadrul acestei activități, părintele Daniel Ferbințeanu a vorbit elevilor despre pregătirea și trăirea marii sărbători a creștinilor – Sfintele Paști. Este evenimentul central în viața cucernică, eclesiastică și spirituală. Este sărbătoarea Învierii lui Hristos, este trecerea omului din moarte la viață, este trăirea harului lui Dumnezeu în inima curățită. Când sufletul a simțit învierea lui din moartea pe care o suferise din cauza patimilor, când mintea a dobândit libertatea spirituală din robia păcatului, atunci este trăit Paștele.

Mai mult ca oricând, în această perioadă a Postului Sfintelor Paști, să nu uităm să transmitem copiilor noștri că modelul suprem pentru un voluntar îl reprezintă Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, care ne-a învățat iubirea de aproapele, îndemnându-ne „Iubiți-vă unii pe alții așa cum Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 13,34).

Încercăm să cultivăm în inimile copiilor voluntariatul ca și modalitate de a face binele în Hristos, fără vreo plată.

Voluntariatul capătă, în Biserică, calitatea de jertfă, având direcție ascendentă a urcușului duhovnicesc spre comuniunea cu semenii în Împărăția cerurilor.

A consemnat profesor Matei Daniela.