Elena Grama, femeia cu 37 de urmași, din Sudiți, a împlinit 100 de ani!

Sărbătoare de suflet în familia Grama din Sudiți, Ialomița. Elena Grama împlinește miercuri, 12 noiembrie, venerabila vârstă de 100 de ani.

elena grama - aniversare 100 ani - suditi ialomita  11

Un secol de viață, ani în care a văzut și a trăit multe schimbări, care i-au adus bucurii dar și necazuri, pe parcursul cărora a muncit și, în ciuda tuturor greutăților, nu și-a pierdut credința, speranța, omenia și bunul simț. Elena Grama este cea mai longevivă localnică, dar și femeia cu cei mai mulți urmași. Până anul acesta, au fost 38 – opt copii, iar ceilalți nepoți și strănepoți. Însă, în luna august, primul dintre copiii bătrânei a plecat la cele veșnice, la vârsta de 80 de ani.

Doamna Elena s-a născut în Sudiți, într-o familie de oameni gospodari și, mai ales, puternici și luptători. Mama bătrânei, de exemplu, a fost pe front, în linia I, cu cinci dintre copiii ei, întorcându-se toți în viață. Au fost 11 frați. În prezent, doar ea și o soră mai sunt în viață.

Prin 1933, aproape de 20 de ani, Elena s-a căsătorit cu Nicolae Grama, cu care a făcut 8 copii – trei fete și cinci băieți. Nicolae a fost plecat o perioadă pe front, fiind luat prizonier și dus într-un lagăr din Siberia. Acolo a îndurat multe, dar cel mai tare a suferit de foame. Au mâncat iarbă, coji de cartofi și multe altele pe care noi nu ni le-am putea imagina că ar fi comestibile. În tot acest timp, Elena Grama a muncit la câmp pentru a putea supraviețui. Muncea zi lumină ținându-și copilul în spate, ca să nu-l piardă.

Au fost ani în care pleca la secerat luni și se întorcea la sfârșitul săptămânii. A muncit mult, dar nu și-a neglijat niciodată copiii. I-a crescut și educat așa cum a știut mai bine, i-a supravegheat și i-a „ținut din scurt”. I-a trimis pe toți la școală și și-a dorit, ca orice mamă, să-i vadă realizați. Așa simpli cum au fost, nu au lăsat copiii să se chinuie la sapă, la câmp. Soțul său, Nicolae, a murit în ianuarie 1973. De atunci a fost nevoită să se descurce din nou singură. Cei opt copii și-au întemeiat, rând pe rând, familii și s-au dus la casele lor. La Slobozia, Țăndărei, Medgidia, București. Iar anii au trecut. 100 de ani. Și, după cum spuneau copiii, credința și speranța au ținut-o în viață pe mama lor. Însă este mult mai mult decât atât. Bătrâna dezvăluia că în principal munca este secretul longevității, dar și alimentația ponderată, mâncare preparată cu produse obținute în propria ogradă și din câmp. A mers pe principiul „mănânci ce găsești, nu să stai să chefuiești”. Deși niciodată nu a fost pretențioasă la mâncare, de cel puțin 35 de ani respectă cu sfințenie zilele de post și nu mănâncă „de dulce”. Acești o sută de ani nu și-au pus amprenta pe chipul său, nu a fost niciodată bolnavă grav, deși, normal, nu mai vede și aude ca în tinerețe, iar picioarele i-au obosit. În urmă cu doi ani, un medic oftalmolog din Urziceni a reușit să-i opereze cu succes cataracta de care suferea, iar acum bătrâna poate vedea mult mai bine. Doamna Elena are un optimism și o memorie de invidiat. Recită poezii, cântă, spune rugăciuni lungi fără să se încurce și este foarte atentă la ceea ce se întâmplă în jurul său.

Iar sâmbătă, 8 noiembrie, într-o zi specială pentru dumneaei, a fost într-o formă de invidiat. Centenara a fost sărbătorită în avans de copii, nepoți și strănepoți, prieteni de familie, reprezentanți ai primăriei, care au venit să-i ureze sănătate şi mulţi ani. Casa și curtea din Sudiți au fost pline de veselie. A primit diverse cadouri, flori, tort, însă cel mai mult a bucurat-o prezența familiei, cu care a petrecut această minunată zi.

Duminică, 9 noiembrie, sufletul i-a fost bucurat din nou. Fiind o femeie care nu și-a pierdut credința, indiferent de greutățile prin care a trecut, care a respectat oamenii și a oferit necondiționat iubire, preoții din localitate, părintele Daniel și părintele Florea, i-au dăruit, la finalul slujbei, un buchet de flori și o icoană. Deși nu a putut participa la slujbă, fața i s-a luminat când fetele i-au înmânat icoana. Cu toate că o răceală sâcâitoare i-a schimbat într-o anumită măsură buna dispoziție pe care a avut-o cu o zi înainte, totuși a știut să se bucure de fiecare clipă și de fiecare persoană care se afla în jurul său.

„Bătrânețe, haine grele, cum să fac să scap de ele?”, a spus la un moment dat zâmbind, asta după ce a recitat fără cusur o amplă rugăciune timp de trei minute.

„Au fost chinuiți părinții noștri, și totuși au rezistat. Sunt oameni care au trăit mulți ani, poate și datorită faptului că au mâncat sănătos. Nu neapărat după un anumit program, ci din ce produceau în gospodărie. Are foarte mult bun simț, un mare respect pentru oameni. În simplitatea dumneaei, a reușit ca din fiecare moment să facă unul special. A ajuns la 100 de ani! Nu credeam, încă nu realizez, încă nu ne-am dezmeticit. Pentru că a fost o săptămână grea de luat decizii. Nouă ne-a murit un frate în august și nu am fi vrut să facem nimic. Dar am zis că mama este la o vârstă la care nu ajung mulți și ar fi păcat. Nepoții s-au organizat mai mult (…)”, spunea Mia, una dintre fete.

O altă fată, Bica, își amintea că mama sa le-a dus dorul mereu, așteptându-i să vină măcar la sfârșit de săptămână.

„Au ținut-o credința și speranța. Ne aștepta la poartă, în fiecare sâmbătă. Ne pregătea mâncare, apoi se ducea și se uita peste gard, poate-poate vine unul dintre noi. Și când veneam, ne zicea: de când vă aștept, mamă! Acum ne-a venit nouă rândul să așteptăm copiii”.

Și asta pentru că Bica, una dintre fete, a revenit împreună cu soțul în localitatea natală, și-au construit casă, o gospodărie frumoasă, și se simt foarte bine.

„Mama s-a bucurat tare că ne-am mutat aici”, ne spunea doamna Bica. Și ce poate fi mai frumos decât să-ți simți familia aproape? Iar la cei o sută de ani, cu atâția urmași, Elena Grama se poate simți o femeie împlinită.

LA MULȚI ANI!