Ei cu ei, noi cu voi” a fost sloganul electoral din noiembrie 2008 al democrat-liberalilor. După aproape trei ani, aleșii PDL, aflaţi acum la guvernare, nu au reușit să-și respecte cuvântul dat în faţa cetăţenilor. S-au aranjat în funcții, din an în an mai înalte, și-au extins afacerile, s-au pus la adăpost pentru vremuri grele şi cam atât. Nimic nou, ați putea spune. Nimic nu ne mai miră, pentru că a devenit o obişnuinţă ca, după ce sunt aleşi, toţi să dispară undeva în… meandrele concretului.

Cam o dată pe an, unii politicieni se arată în fața presei și se trezesc gângurind, un dat din buze fără rost ca să nu li se șteargă numele din memoria colectivă. Dar niciun ales nu mai apare în fața oamenilor de rând să le spună de ce, odată ajuns acolo, sus, a lăsat de izbeliște toate promisiunile din campanie. Niciunul nu vrea să treacă peste prăpastia care s-a creat între el și mulțimea stoarsă de măduvă în așa hal încât coloana vertebrală nu se mai poate susţine. Metodele comuniste sunt mai prezente ca oricând, fiind aplicate cu succes. Populația este hrănită constant cu firimituri, cu aceleași promisiuni de mai bine, iar înainte de alegeri i se aruncă în față un mic și o bere și toată suferința de peste ani se uită. Pentru că noi, oamenii de rând, avem memoria scurtă și sufletul bun. Uităm și iertăm prea repede.

Zilele trecute, „suflarea” pedelistă, în frunte cu Emil Boc, se întâlnea la un restaurant din Călărași pentru a vorbi, chipurile, despre agricultură, întâlnire denumită pompos Comisia Națională de Agricultură și Dezvoltare Rurală. În realitate, se alegeau „mahării” care vor lua de acum înainte niște decizii în domeniu. Pentru cine, oare? Întreb asta pentru că, în afară de discursurile de genul trebuie făcut, este necesar, vrem să facem dar nu avem bani că e criză, nimic din ceea ce s-a întâmplat acolo nu va ajuta agricultura, singura speranță de mai bine rămânând tot forța divină. Pe ministrul Valeriu Tabără, devenit dintr-o dată personna non grata şi un „Dorel” al agriculturii românești, pentru că nu s-a mișcat „mai cu talent”, îl paște o remaniere, „în cărți” fiind incluși ori actualul președinte al Comisiei de Agricultură al PDL, marele Fuia, ori Adrian Rădulescu, cel venit din „realitate”.

Marea întâlnire de la Călărași, unde au fost prezenți și delegați din Ialomița, printre care și deputatul Gheorghe Tinel, a fost o ocazie bună de a face puțină publicitate unui primar PDL, asociat unic la un siloz inaugurat chiar de către Emil Boc. Respectivul primar, prin administratorul pe care îl are la societățile sale, poate fi un exemplu elocvent de succes în accesarea fondurilor europene, reușind să facă în respectiva comună mai multe societăți agricole care au ajuns în top. Pe unde te uiți, dai de câte o firmă a edilului. Deși mulți au exclus posibilitatea sprijinului de la nivel înalt (ei, aș!), susținând că doar munca îl înnobilează pe respectivul edil, nu putem să nu facem asocierea între funcția pe care o are și „succesurile” care vin pe bandă rulantă. Același primar organizează de vreo câțiva ani și o zi a fermierului, anul trecut fiind prezent chiar președintele Băsescu. Deci, omul are cu ce și cu cine. Și pentru că are, de ziua fermierului dă de mâncare și de băut. Fără număr. Ca să nu spună lumea că e om rău și nu face cinste din când în când. Anul acesta, după ce Emil Boc a apăsat pe butonul de pornire al silozului, urându-le să aibă parte de „recolte frumoase ca anul acesta”, petrecerea a continuat cu mici, carne de porc și miel la ceaun, bere, porumb fiert, tombole cu premii și muzică populară. Doar e ziua fermierului, nu? Și dacă tot e bogăție, dar și sponsori generoși, de ce nu? Din păcate, când un amărât vine să le ceară acestor sponsori un sprijin pentru vreo operație sau chiar pentru o pâine, aceștia devin dintr-o dată atenți cu banii lor. Și ca să vedeți diferența dintre cele două lumi, cum sunt ei cu ei, iar noi tot cu sărăcia noastră, priviți aceste fotografii.