Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița, anunță crescătorii și deținătorii de carnasiere domestice că, în această perioadă, desfășoară prin medicii veterinari de liberă practică împuterniciți, organizați în condițiile legii, acțiunea de vaccinare antirabică la câinii și pisicile existente în gospodăriile populației.

Acțiunea se desfășoară în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1156/2013, precum și ale Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 35/2016, cu modificările ulterioare, procedându-se la imunizarea în covor la întregul efectiv, cu vaccin inactivat, administrat parenteral.

Rabia este o boala infecţioasă gravă transmisă de la animale vertebrate la om, provocată de un virus din familia Rhabdoviridae (virus neurotrop ce se fixează în celulele cerebrale provocând o meningoencefalita ireversibilă ce conduce la deces în 5-20 de zile).

Boala poate fi răspândită de către animale prin intermediul salivei sau contactului cu ţesutul cerebral. Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor de animale sălbatice cât şi domestice. Muşcăturile care afectează faţa, capul, gâtul sau mâinile sunt considerate cu risc crescut.

Cauza o reprezintă infecţia cu un virus, care apare de cele mai multe ori ca urmare a contactului cu saliva animalelor infectate.
Cauze şi factori de risc de turbare:

 Expunerile de risc înalt constau din contacte cu saliva sau ţesut cerebral infectat  prin:
– muşcătura unui animal cu rabie;
– contact cu piele lacerată;
– contact cu membrane mucoase;
– expunere la secreţii aerosolizate de la animale cu rabie.

Cum se manifestă rabia

Manifestări clinice

Primele simptome pot apărea într-un interval cuprins între câteva zile şi aproape un an, însă în majoritatea cazurilor simptomele se dezvoltă în 4-6 săptămâni de la momentul infecţiei.
Apariţia simptomatologiei marchează un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal.

Virusul atacă şi lezează sistemul nervos central care include atât encefalul (creierul) cât şi măduva spinării. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate înainte de apariţia vreunui simptom. Tratamentul afecţiunii este indicat şi în cazul în care simptomatologia nu debutează la scurt timp de la expunerea la virusul ce produce boala.

 Simptome la animale

Animalele infectate pot manifesta simptome vizibile sau tulburări de comportament. Animalul care a muşcat o persoană şi care s-a comportat sau se comportă ciudat poate fi infectat cu virusul rabic. Este importantă urmărirea, pe cât este posibil, a animalului respectiv pentru a putea oferi un tratament corespunzător şi la momentul oportun oricărei persoane care a intrat în contact cu animalul respectiv. Este foarte posibil ca un animal să aibă rabie dacă nu prezintă frică, este neliniştit, excitabilitate crescută. Agresivitatea, schimbarea bruscă de comportament, salivarea în exces, sau dimpotrivă o atitudine timidă la un animal care este prietenos, sunt manifestări care trebuie luate în calcul.
Paralizia poate constitui uneori unicul semn.

 Simptome la oameni

Perioada de incubaţie a virusului rabic este de 4-6 săptămâni. De obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea şi amorţeală la locul muşcăturii, urmate apoi de simptomatologie vagă, care poate apărea în multe alte afecţiuni şi care includ: febră, tusea sau senzaţia de gât uscat, durere, arsură, mâncărime, furnicături sau amorţeală la locul muşcăturii sau al expunerii iniţiale, durere abdominală, anxietate sau nelinişte care se accentuează şi poate evolua spre agitaţie extremă. Simptomatologia ulterioară este mai specifică şi poate include: perioade alternante de comportament normal şi comportament bizar sau neobişnuit (anxietate, halucinaţii, delir), frică de apă (hidrofobie) sau frică de aer (aerofobie), spasme musculare la nivelul muşchilor feţei , gâtului sau diafragmului, urmate de convulsii.

Vaccinarea la oameni

In cazul expunerii la virusul rabic este necesară administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajută sistemul imun să combată boala în stadiile timpurii. Când se administrează vaccinurile înaintea apariţiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infecţiei şi cresc şansele de recuperare. Dacă apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente şi persoana infectată decedează.

Imunizarea carnasierelor domestice este obligatorie și intră în responsabilitatea medicului veterinar de liberă practică împuternicit concesionar și a proprietarului de carnasiere, sub controlul și monitorizarea directă a D.S.V.S.A. județeană, prin structurile tehnice și de control de specialitate.

Obligațiile proprietarilor de animale

În conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului României nr. 42/2004 (*actualizată*) Cap. I, art. 2 și Cap. V, art. 16, lit. g și h, proprietarii de animale au următoarele obligații:

• aplicarea şi respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei sanitare-veterinare, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;
• să sprijine autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în efectuarea acţiunilor sanitare-veterinare de interes public.

În cazul apariţiei unui focar de rabie la  efectivele în care vaccinarea este obligatorie, proprietarii de carnasiere, în cazul în care aceștia nu au permis medicului veterinar de liberă practică să efectueze vaccinarea obligatorie a acestora, vor fi sancţionaţi conform legislaţiei în vigoare.

Toate suspiciunile de boală vor fi anunțate imediat la D.S.V.S.A. Ialomița. sursa: DSVSA Ialomița

Costul produsului biologic și cel al manoperei de efectuare a acțiunii pentru câini sunt suportate de la bugetul de stat, iar pentru pisici costul produsului biologic este suportat de către stat iar manopera este suportată de către proprietar.

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița informează crescătorii și deținătorii de porcine cu privire la importanța și obligativitatea anunțării medicului veterinar de liberă practică în cazul tăierii tradiționale de suine în perioada sărbătorilor de iarnă în vederea actualizării Bazei Naționale de Date. Reamintim că în cazul apariției unui focar de Pestă Porcină Africană, proprietarii de suine nu vor primi despăgubiri conform H.G. 1214/2009 pentru suinele ucise, dacă numărul de suine din Baza Națională de Date nu coincide cu numărul de suine deținute în exploatație.