Un muzeu în aer liber, în cadrul căruia vor fi reproduse câteva locuințe vechi, care au existat în Perieții Noi (satul Fundata) în anii deportărilor, ani care au marcat viața a peste 40.000 de oameni din România, cam asta se dorește a se realiza aici.

Un bordei, o casă acoperită cu stuf, un sediu al miliției, o mini-școală și multe alte aspecte din acea perioadă vor fi reconstituite și prezentate în acest muzeu. Preocuparea pentru ceea ce a însemnat această nenorocire a trecutului nostru – deportarea în Bărăgan – este de apreciat în contextul în care prigoana comunistă declanşată la începutul anilor ′50 a afectat zeci de mii de oameni, bărbaţi, femei, copii, bătrâni, gravide, bolnavi. În memoria acelor oameni dezrădăcinați din casele lor, urcați în trenuri şi lăsați în câmp, lipsiți de mijloace minime de existenţă, familii care au fost nevoite să pornească de la zero, să-şi improvizeze adăposturi şi să-şi producă singure hrana, se încearcă realizarea acestui muzeu.

Autoritățile județene din Ialomița făceau publică această inițiativă în urmă cu aproximativ o lună, la Muzeul Agriculturii, în cadrul evenimentului „Pace şi Agricultură” – un demers la care s-au raliat, pe lângă România, alte nouă ţări foste comuniste, actuale membre ale Uniunii Europene: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Republica Cehă şi Ungaria. Atunci se afirma că parteneriatul în acest proiect va fi unul larg, pe lângă autoritățile locale și județene urmând să fie implicată și Fundaţia „Memoria unei deportări – Fundata 18-19 iunie 1951”. Iar pentru ca acest proiect să poată fi pus în practică, autoritățile din comuna Perieți ar trebui să contribuie cu o suprafață de teren.

Numai că, la Perieți, administrația se face pe genunchi, iar răfuielile personale dintre unii consilieri și primar conduc, nu de puține ori, la situații dintre cele mai ciudate.

Elena Cristea, primarul comunei Perieți, susține că există probleme referitoare la aprobarea acestei suprafețe de teren pentru realizarea muzeului, din cauza consilierilor PP-DD și PNL.

„Dacă de principiu aceștia și-au dat acordul, pe parcurs s-au răzgândit. Consiliul local ar fi pus la dispoziția Fundației o suprafață de teren în satul Fundata. În momentul în care a fost emisă hotărârea, grupurile PP-DD și PNL s-au opus cu vehemență, astfel că nu a trecut, fiind nevoie de votul a două treimi dintre consilieri. Dar o să revenim cu acest proiect, până când vor ajunge la concluzia că respectiva amenajare va aduce un plus comunei. Se opun fără motiv. În primă fază au cerut tot felul de documente președintelui Fundației. Li s-a pus la dispoziție tot ce au solicitat, inclusiv bilanțul, bugetul, statutul… Nu aș ști să spun care este motivul pentru care se opun. Doar o ambiție prostească. Au impresia că îmi fac mie pe plac. Nici pe departe. Vorbim de un bun care s-ar amenaja. Ba chiar acest muzeu urma să fie inclus în circuitul turistic. Nu s-ar fi pus problema că ar fi ceva pentru mine personal. Dar așa gândesc ei, că cineva ar avea avantaje de acolo și, prin urmare, ar fi mai bine să nu aprobe”, a declarat primarul localității.

Valeriu Sârbu, preşedintele Fundaţiei „Memoria unei deportări – Fundata 18-19 iunie 1951”, este unul dintre trăitorii acelor vremuri, la vârsta de 15 ani fiind „parafat” cu un dreptunghi în interiorul căruia erau două litere: D şi O, însemnând domiciliu obligatoriu. Din acea zi a devenit ialomiţean, la Perieții Noi. A trăit acele vremuri. L-au marcat profund, așa cum de altfel i-a afectat pe toți cei care au fost deportați în Bărăgan. Poate dacă acei consilieri care se opun acestui demers ar cunoaște istoria acelor momente tragice, nu ar mai vedea, precum făceau comuniștii, un interes ocult în orice.

Mai spunem doar că la intrarea în Fundata se află un monument ridicat “în amintirea celor 12.798 de familii, totalizând 40.320 persoane, cărora li s-a stabilit domiciliul obligatoriu, în anul 1951, în 18 localități din Bărăgan”.