Uleiul de măsline și agroturismul, principalele afaceri în insula Creta

Grecii nu prea au multe oportunități de afaceri, iar cei din insula Creta, cea mai mare insulă a Greciei, cu atât mai puțin.

Aflată la circa 160 km. de partea continentală a Greciei, cu o suprafață de 8.300 de m.p. și o populație de circa 650.000 de locuitori, Creta pare uitată de restul lumii. Doar pare. Pentru că, în realitate, dovedește contrariul. Este plină de viață, are o frumusețe aparte dată de peisajele mirifice, de la văile, platourile muntoase și cheile uimitoare, până la marea care o înconjoară, iar oamenii sunt foarte ospitalieri.

De-a lungul anilor, cretanii au știut să se descurce și să facă bani din „piatră seacă”, afacerile de familie fiind transmise din generație în generație. Cu toate acestea, ei au avut și mai au încă nevoie de sprijin. Nelipsitele măsline și produsele derivate le-au adus ani de-a rândul beneficii și recunoaștere pe plan internațional, iar turismul a fost, este și va fi la mare căutare. Perioada 2007 – 2013 a reprezentat o mare oportunitate de a-și continua și îmbunătăți aceste afaceri.

Cu sprijin financiar oferit de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, prin Programul de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR), uleiul de măsline se obține mult mai ușor prin achiziționarea de utilaje moderne, iar turismul a fost extins și spre alte zone, îmbunătățit, modernizat. Nu numai turismul și uleiul de măsline au reușit să facă din Creta un loc aparte, ci și vinurile, rachiul autohton, iaurturile, diversele specialități de măsline, brânză și miere, dar și mâncarea și dansurile tradiționale.
Despre cum au reușit cretanii să inițieze sau să dezvolte afaceri cu fonduri europene am aflat direct de la beneficiarii acestor fonduri, în urma vizitării, în perioada 25 – 30 septembrie, a 10 exemple de bună practică din Creta, proiecte finanțate prin Programul de Dezvoltare Rurală (PDR) din Grecia, în cadrul campaniei AFIR (fosta APDRP) – Euro Agricultura – Rețeaua Națională a Multiplicatorilor de Informații despre PNDR – „Împreună creștem satul românesc”.

Cele mai multe proiecte vizitate au fost în zona turismului și agro-turismului, a producerii și îmbutelierii uleiului de măsline, de la fabrici până la unități mai mici de procesare, însă nu au lipsit proiectele legate de modernizarea exploatațiilor agricole, o făbricuță de procesare a mierii, un atelier de dulgherie, un centru de vinificație sau muzeul unei mănăstiri.

Primul proiect vizitat, implementat într-o anumită măsură prin FEADR, se află în zona Neapoli, (Lashiti), la domeniul Vassilakis, respectiv fabrica de producție și îmbuteliere a uleiului de măsline.

Din anul 1865, familia Vassilakis (în prezent la a șasea generație) produce ulei de măsline din livezile proprii de la Mirabello. Metodele tradiționale de cultivare și recoltare încercate de-a lungul anilor, ce respectă atât rodul, cât și mediul înconjurător, în combinație cu spațiile ultra-moderne de extragere, industrializare și depozitare a uleiului, garantează o calitate superioară, un gust deosebit dar și păstrarea valorilor nutritive atât de benefice pentru sănătate.

Ferma Vassilakis deține o gamă largă de mărci speciale de ulei de măsline extravirgin, îmbuteliat în ambalaje atrăgătoare, de diverse dimensiuni, precum și produse tradiționale, cum ar fi măslinele de masă, rachiul cretan (tsikoudia), prezent atât pe piața greacă cât și în multe alte țări.

Proiectul, accesat prin programul Leader, a vizat achiziționarea unei unități prototip, cu două linii de producție, una pentru ulei de măsline convențional și una pentru ulei de măsline biologic, respectiv o presă de ulei și îmbuteliere a produsului finit, dotate cu cele mai complexe aplicații tehnologice. Valoarea totală a proiectului inițiat în iunie 2012, contractat un an mai târziu și care se va încheia în decembrie 2014, este de 89.723 de euro, din care valoarea eligibilă a fost de 50%. Însă, din afirmațiile reprezentantului firmei, Manolis Vassilakis, numai 22% din fonduri au fost nerambursabile, acesta reclamând în context anumite probleme de sistem. Deși susținea că are o colaborare foarte bună cu reprezentantul GAL-ului din Lasithi, Mihalis Koutantos, problemele care au condus la acest rezultat nu tocmai satisfăcător sunt la nivel macro și nu au depins de felul în care a fost întocmit proiectul.

Georgia Vassilaki, una dintre fiicele patronului, explica faptul că actuala fabrică, una dintre cele mai mari și moderne din Grecia, cu o cifră de afaceri de 1,7 milioane de euro, colaborează cu aproape 3.500 de fermieri locali, ce dețin aproape 8 milioane de măslini. Aceștia își culeg singuri măslinele, apoi le aduc aici pentru procesare, obținându-se diverse tipuri de ulei, atât convențional cât și eco. Dacă în Creta există între 1.500 – 2.000 de făbricuțe de ulei, doar trei – patru din toată Grecia sunt asemănătoare fabricii familiei Vassilakis.

Capacitatea de producție a rafinăriei este 12.000 kg. măsline pe oră, adică 2,5 – 3 tone de ulei pe oră, iar capacitatea de stocare este de 1.500 tone. În fabrică lucrează în perioada iernii 15-20 de oameni, iar vara 5 – 10 oameni. Mai spunem că din 4,5 kilograme de măsline se obține un litru de ulei, mare parte din producție fiind exportată în țări precum Germania, Franța, Marea Britanie, SUA, dar și în Polonia și România, în București.

Un alt proiect pe care îl vom prezenta este din zona agro-turismului, la pensiunea Real Dreams din Bali, aparținând de prefectura Rethymno.

Real Dreams este un complex de 3 vile private, fiecare având 70 de metri pătrați, piscină privată și parcări individuale. Fiecare vilă are o priveliște deosebită, atât spre munte cât și spre mare, dormitoare spațioase, cu pat dublu, un living generos, mobilat, bucătărie echipată complet și baie.

Proiectul, al cărui beneficiar este Sopasi Argiro, a vizat achiziția de materiale pentru realizarea și dotarea pensiunii agroturistice, un proiect în valoare de 500.000 euro, 50% fiind fonduri nerambursabile, dintre care 75% FEOGA și 25% fonduri publice.
Fiind pentru prima dată implicați într-un astfel de proiect, reprezentanții pensiunii au reclamat procedurile greoaie de obținere a fondurilor, respectiv birocrația excesivă, însă se declară mulțumiți de faptul că din aprilie de când au deschis, cele trei vile sunt permanent ocupate de turiști.

Deși este o unitate de cazare de capacitate mică, în fiecare vilă se pot caza până la șase persoane, cu 170 de euro pe zi. Reprezentanții pensiunii susțin că au o colaborare bună cu agențiile de turism și cu transportatorii, cei mai mulți turiști sosind aici prin agenții, iar transportul este, în acest fel, mult mai facil. Însă, admit că o parte dintre turiști i-au găsit prin intermediul internetului, fiecare persoană putând să-și facă rezervare pe cont propriu oricând.

Un alt proiect pe turism, în valoare de 360.000 de euro, privește construirea unei capacități de cazare, respectiv Vila Klados, parte a unei alte investiții majore, Stone Village, din zona Bali.

Vila Klados se află în regiunea Mylopotamos, la 13 kilometri de hotelul Stone Village, o reproducere a unui sat pescăresc din piatră, din nordul coastei localității Rethymno din Creta.

Practic, investiția a început cu construcția a 13 apartamente, costul acestora ridicându-se la aproximativ 350.000 de euro. Suma nerambursabilă obținută în proiect a fost de aproximativ 190.000 euro, însă tot complexul, respectiv vila Klados și Stone Village, a costat aproape 2 milioane de euro. În comparație cu ceilalți investitori, aici nu s-au reclamat probleme privind procedurile de obținere a fondurilor europene, investiția totală, în mare parte, având și alte surse financiare.

Reprezentantul beneficiarului acestui proiect, Dimitris Klados, s-a declarat mulțumit că din 2006, de când a finalizat investiția, toate locurile sunt ocupate în fiecare an din luna martie până în luna noiembrie. Mai mult, de atunci și până anul trecut au mai fost făcute o serie de îmbunătățiri, s-au mai dezvoltat, astfel că se declară satisfăcuți de rezultat.

Este o afacere de familie, aici lucrând atât el, soția lui, cei patru fii, până la nepoți, ba chiar și câțiva prieteni apropiați. Aici am întâlnit și o româncă stabilită în Creta, care lucra în acest complex. Acest loc este un mic paradis, cu multă vegetație, balcoanele caselor au vedere la munții Talaia, există locuri speciale de joacă și piscine pentru copii, o mini-grădină zoologică, unde pot fi întâlniți cai, măgăruși, o cămilă, lame, iepuri, struți, oi, bibilici, găini, curcani, dar și multe facilități, turiștii putând participa la o serie de extra-activități organizate de reprezentanții complexului. Dacă în urmă cu câțiva ani rușii veneau în număr foarte mare în Creta, deținând primul loc în ceea ce privește ponderea turiștilor, acum cei mai mulți provin din Germania, fiind urmați de francezi și olandezi.

Restaurantul oferă mâncăruri cretane tradiţionale, preparate cu ingrediente de la ferma proprie a Hotelului Stone Village, cum ar fi brânză, lapte, pâine, ouă, ulei de măsline, banane, vin, rachiu, alte produse pe care nu le dețin fiind achiziționate din magazine și supermarket-uri.

Aceste trei afaceri prezentate ne-au arătat că, indiferent câți ani și bani trebuie să investești, merită să-ți urmezi visul, iar banii europeni pot fi de un real folos. Important este să vrei să muncești, să perseverezi, să oferi produse și servicii de calitate, iar rezultatul va fi garantat.

În numărul viitor vă vom prezenta alte proiecte, care pot reprezenta surse de inspirație. Veți afla cum reușesc unii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe să implementeze proiecte cu fonduri europene pentru a-și suplimenta veniturile, ce probleme reclamă oierii din Creta, dar și cum se pot câștiga bani frumoși din turismul vitivinicol, una dintre formele de turism cu cea mai rapidă creștere.