#Colectiv. Lacrimi, durere, neputință. Suntem triști, revoltați, înfrânți, îngenunchiați sufletește, suferind pentru cei loviți trupește de foc.

În zece zile, 47 de îngeri cu aripile strânse au fost luați dintre noi. O imagine sumbră care ne va urmări mult timp de acum încolo. Nu mai avem cuvinte, nu mai avem zâmbet, dar nici nu mai putem sta pe margine, indiferenți. Această tragedie a trezit în noi sentimentul de revoltă.

Revoltă împotriva sistemului corupt, împotriva clasei politice, împotriva administrației centrale și locale, împotriva bisericii, împotriva tuturor celor care, prin (in)acțiunile lor, au „contribuit” la degradarea societății românești.

S-a strigat tare, s-au cerut demisii, s-au obținut demisii. S-au cerut cătușe pentru vinovați. S-au pus ștampile, s-au șters ștampile. S-a luat atitudine pentru dreptul la viață, pentru dreptul la îngrijire, pentru dreptul de a trăi în siguranță în această țară, pentru oameni competenți, fără corupți, fără minciună. S-au mobilizat pentru ajutorarea răniților, dar și a familiilor celor decedați. S-au făcut eforturi extraordinare.

Din păcate, pe fondul acestei tragedii și a valului de emoție, au apărut și tot felul de dezinformări, momente de confuzie, stări conflictuale, dar și mulți în stare să calce pe cadavrele tinerilor pentru a-și face imagine. Pentru că, să fim sinceri, mulți au în ADN-ul lor numai mizerie.

Au existat momente când până și medicii au fost discreditați, după ce au fost aplaudați…. Și toate pe acest fond al durerii unor oameni.  Ca un bulgăre de zăpadă, se prăvălesc peste tot, mai ales în spațiul virtual, tot felul de informații neverificate, care sunt „înghițite pe nemestecate” de oameni ușor manipulabili, care nu știu să evalueze singuri și care refuză informațiile din surse credibile.

Acum, se ridică pumnul și se acuză în stânga și-n dreapta, mai ales din spatele calculatorului, un sistem nefuncțional, un sistem corupt. Așa a fost și așa a rămas. De ce s-a tăcut până acum? Pentru că ne-am complăcut, ne-a convenit, am acceptat așa. Am fost părtași cu toții. Și încă mai suntem.

Noi, toți, suntem sistemul

Dacă fiecare și-ar fi făcut treaba corect, cu responsabilitate, nu s-ar fi ajuns în acest punct. Dacă aceia care, de-a lungul vremii, au reclamat neregulile nu ar fi fost priviți ca niște ciumați de „ceilalți”, nu s-ar fi ajuns aici. Lucrurile s-ar fi corectat pe parcurs. Acum, o mână de oameni, majoritatea tineri, încearcă să schimbe acest sistem virusat. De la vârf până la baza lui. Și poate chiar era nevoie de acest lucru. Poate se va reuși, însă, să se discearnă corect cine trebuie să plece și cine trebuie să vină în loc. Să nu se sară „din lac în puț” și să se schimbe doar între ei… Iar vinovații, direcți sau indirecți, să plătească. Adevărata schimbare trebuie făcută la nivel personal, cu fiecare dintre noi. O revoluție a noastră. O revoluție morală în primul rând. Dacă mai putem fi vindecați…

Exercițiu de democrație și la Slobozia

Sunt binecunoscute protestele pornite de câteva zile la București. Proteste extinse și în multe alte orașe din țară. Și Slobozia s-a alăturat României. O mică parte, ce-i drept, dar vocală. Și este un semn că și aici o mână de oameni poate trezi sentimentul de solidaritate și de schimbare. Poate stângaci organizați, poate contestați, poate luați în râs de unii, poate aplaudați de alții, însă a fost un exercițiu de democrație al tinerei generații, mulți dintre ei neimplicați politic, că se poate.

Așa că vineri, 6 noiembrie, în jur de 250 de oameni, tineri sau mai puțin tineri din Slobozia, revoluționari din decembrie 1989, dar și demisionari din administrația locală, au pornit la drum, să spună locuitorilor că sunt solidari, că vor schimbarea clasei politice, că s-au săturat de corupție, iar vinovații să plătească. Au mai vrut să se alăture și alții protestului, însă pentru că erau implicați politic, mai ales în conducerea locală, nu au fost acceptați. Pe traseu, însă, zeci de tineri s-au alăturat, fiind aplaudați pentru gestul lor.

Mitingul de protest a pornit, așadar, din Piața Unirii, a fost continuat pe bulevardul Matei Basarab, până la Stadion, apoi la întoarcere, pe bulevardul Cosminului, până la punctul de întâlnire. Pe tot traseul s-au scandat lozinci: „O dorință sinceră, România liberă”, „Săriți cu toții și strigați tare, că România nu e de vânzare”, „Ieșiți din casă dacă vă pasă”, „Iliescu judecat pentru sângele vărsat”, „Parlament penal, marș la Tribunal”, „Libertate te iubim, ori învingem, ori murim”, „PNL și PSD aceeași mizerie”, „Jos corupția, jos sistemul”, „Cine nu sare, nu vrea schimbare”, „Ce e pentru noi, e și pentru voi”, „Slobozia, trezește-te”, „Toate partidele, aceeași mizerie”, „Am votat 300, nu 600”.

În concluzie, a fost un miting pașnic, iar tinerii au reușit să se facă auziți. Și chiar dacă oamenii au privit de la ferestre sau de pe trotuare, din magazine sau din mașini (unii chiar supărați că traficul a fost oarecum îngreunat), tinerii au fost convinși că mulți dintre ei au fost solidari, dar așa este în Slobozia. Foarte puțini au curajul să fie văzuți… Pentru că fac parte din sistem.

Citește și: Slobozia: Gânduri, flori și lumânări pentru victimele tragediei din clubul Colectiv