Au trecut peste naţiunea noastră peste 22 de ani de la experienţa revoltelor împotriva lui Ceauşescu soldate cu fuga lui şi instaurarea unei noi ere. Oameni înfometaţi, îndoctrinaţi şi săturaţi de mizerie, au găsit în acel sfârșit de decembrie cutezanța de a striga împotriva dictatorului. De a-i cere plecarea și socoteală pentru nelegiurile sale. Tineri și bătrâni, femei și copii, muncitori și intelectuali au stat atunci în fața tancurilor și nu au plecat acasă până când dictatorul nu și-a luat tălpășița. Românii au ieșit atunci în stradă aduși cu de-a sila de Ceaușescu în Piața Universității, o strategică greșeală, ca o contra-demonstație la ce se întâmpla la Timișoara. La București ei se revoltau împotriva regimului iar în orașul de pe Bega, românii se adunau să susțină un om. Un om care nu avea sânge românesc sută la sută în venele sale, dar care era picătura ce umpluse paharul. Ca și acum, un străin și nedreptatea făcută lui a fost factorul mobilizant pentru ca românii să iasă în stradă și să-și ceară drepturile.
Între timp ne-am emancipat. Avem “Coci Cole” și “McBurgher”, dar mai presus de orice avem Facebook și un nedreptățit arab, medic profesionist și om de omenie, elemente care au dat un imbold națiunii răvășite de sărăcie să iasă în stradă. Dar nu mai avem un președinte care să ne adune în piață mulțimea. Însă, mai presus de toate avem facebook. Noroc că avem facebook! Nu avem încă lideri capabili să ridice o națiune, dar avem facebook. Noroc că avem facebook! Viața noastră s-a mutat în mediul virtual. Ne mobilizăm pe facebook, găsim acolo curajul să strigăm lozinci, să postăm fotografii, să facem gură, plini de patriotism virtual. Noroc că avem facebook. Tehnologia modernă ne acuză de sedentarism și ne îmboldește la revoltă virtuală. Primim pe facebook toate sfaturile. Îndemnurile la luptă şi lozincile necesare. Modelul de afișe pentru print și direcția de deplasare. Suntem trup și suflet pe facebook. Votăm petiții on-line. Dăm cu like-urile până dimineața. Susținem cauze, ne încurajăm și ne luptăm…. în siguranță de la calculator. Noroc că avem facebook. Avem lideri virtuali și avem martiri. Avem susținători și susținem pe alții. La schimb firește. Like pentru like și comment pentru comment. – Uite, îmi zice unul, am făcut o pagină pentru Băse. Te implor dă și tu un like. – Nu vezi, frate, că eu sunt cu Arafat? – Ce dacă! Dă și tu un like, ce te costă? Că și eu am dat la Arafat-ul tău!
Groaznic trebuie să le fi fost revoluționarilor de la 1989. Urâtă revoluție cu victime și teroriști dar fără facebook și fără ultrași. Noi suntem emancipați. Avem facebook. Avem și cea mai coborâtă rată de inteligență pe cap de locuitor care trece prin examene. Fie el elev sau profesor. La un dascăl de nota cinci avem o mie de elevi de nota cinci. Dar ce contează? Avem facebook. Noroc că avem facebook! Ne luptăm pe facebook. Lideri virtuali adună membri virtuali la mișcări virtuale, iar prefecți virtualizați dau amenzi virtualizate manifestanților virtuali adunați, firește, virtual de pe facebook. Noroc că avem facebook. Luptăm pe facebook în timp ce trei pensionari amărâți tremură zi de zi în Piața Revoluției pentru ca noi să putem da like-uri liniștiți în casele noastre, la calculatoarele noastre. Uite de aia nu dă Băsescu doi bani pe manifestațiile noastre. Pentru că stă și el pe facebook, invisible, și urmărește atent cine și ce scrie împotriva lui pe facebook. Apoi va pune doi miniștri să dea “unlike” tuturor celor ce s-au revoltat virtual, să-i amendeze pentru disturbarea liniștii și ordinii publice și va pune un comment pe facebook așa cum stă bine unui președinte emancipat și dotat… tehnologic. Pe bătrânii ăia din stradă o să-i doboare frigul și ninsoarea, ultrașii or să plece la meci, Becali o să dea cu cruci în Arafat, iar revoluția virtuală va triumfa virtual. Noroc că avem facebook! De ce să ne mai deranjăm să ieșim în stradă? Trăiască revoluția … tehnologică!
Facebook fie cu voi!