A venit salvarea! „Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor!”

De 109 ani, Ambulanța românească salvează vieți, sub deviza „Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor!”.

Că a fost cu trăsura sau cu microbuze și Dacii break, ori cu ambulanțe TV, dotate cu aparatură modernă, salvarea de vieți omenești a depins în principal de intervenția lor.

Parcursul spre modernizare al acestei instituții nu a fost ușor, iar cei care au lucrat aici au fost într-o permanentă stare de alertă. La fel sunt și în ziua de azi, adrenalina fiind la nivel maxim de fiecare dată când se pleacă spre un om care are nevoie de ajutor medical de urgență. Fiecare angajat are povestea lui de spus, cu tot felul de întâmplări prin care a trecut, tragice sau cu final fericit, cu nopți nedormite, cu mii de kilometri parcurși, cu nervi întinși la maxim. Însă, nimic nu se compară cu sentimentul că, indiferent prin câte au trecut, slujba lor este de primi îngeri salvatori, iar viața multor oameni a depins de ei.

Înființarea Ambulanței din România este legată de numele profesorului – doctor Nicolae Minovici care, la 28 iulie 1906, a pus bazele înființării Salvării, prin Societatea de Salvare din București. Sub deviza „Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor!”, printr-o trăsură inspirată după modelul vienez, echipajul format din vizitiu și sergent de oraș, sub directa coordonare a profesorului Minovici, își începea activitatea din București.

 

De la 1 august 1907, după ce profesorul Minovici introduce practica în salvare pentru studenții din anii terminali ai Facultății de Medicină, salvarea începe să funcționeze regulat, România devenind al treilea stat din Europa, după Austria și Olanda, cu un serviciu de acest gen. Apariția școlii samaritene din București este un pas important pentru serviciile de salvare, aici organizându-se pentru prima dată acordarea primului ajutor. Prima salvare tip auto a apărut în România în 1912, fiind adusă la București direct de la Paris.

Rolul indubitabil al salvării a fost evidențiat la nivel național în Primul Război Mondial, când salvarea a intervenit în mii de cazuri, iar în noiembrie 1916, o parte a colectivului salvării București pleacă spre Iași, unde medicii de pe Ambulanță au fost cei care au coordonat și contribuit la eradicarea epidemiei de tifos care s-a abătut asupra țării noastre.

În perioada interbelică, salvarea românească a funcționat regulat, fiind considerată una dintre cele mai bune și eficiente din lume.

Anul 1952 este un an important în istoria salvării, atunci apărând prima ambulanță antișoc, „Mireasa” i se spunea atunci, care era dotată pentru prima dată cu trusă de mică chirurgie, cu aparat de respirat, cu atele, medicamente și materiale sanitare necesare pentru intervenție. De asemenea, personalul era organizat în echipe, în ture de 12 ore, și încep, la Spitalul Universitar, cursuri pentru personalul de pe Ambulanță.

La Revoluția Română, Ambulanța a avut multe intervenții, însă, din păcate, nu există un număr exact. Anul 1992 este, de asemenea, important pentru Ambulanță, fiind anul în care s-a înființat la București prima școală de ambulanțier și operator registrator de urgență, școală pe care au urmat-o toți cei care au lucrat după Revoluție.

Până în anul 1989, în Ialomița nu a existat practic asistență medicală de urgență prespitalicească, stațiile de salvare, cum se numeau atunci, funcționau pe lângă spitalele din județ, erau deservite de un număr mic de ambulanțe, conduse, în principal, de ambulanțieri. În județ au existat cinci astfel de stații de salvare, pe lângă spitalele de la Fetești, Slobozia, Țăndărei, Urziceni și Fierbinți. La 1 august 1995, prin hotărâre de guvern, se înființează Serviciul Județean de Ambulanță Ialomița, cu personalitate juridică, organigramă proprie, subordonată Direcției de Sănătate Publică Ialomița și Ministerului Sănătății.

„Am pornit la drum atunci cu 148 de persoane: 5 medici, 49 de asistenți medicali, 76 de conducători auto, 8 dispeceri și 11 personal TESA. Personalul operativ a fost organizat în echipaje, formate din asistenți medicali și conducători auto, care au urmat apoi cursuri de specialitate, reușind să aducă actul medical de urgență prespitalicească la standardele cerute. Începând cu anul 2000, echipajelor de asistenți li se alătură și medicii care, cu cunoștințele lor, au contribuit la ridicarea nivelului calității actului medical”, afirma managerul SAJ Ialomița, Liliana Magdalena Ghiță.

Parcul auto a fost format atunci din 18 ambulanțe, din care două de tip TV. Numărul lor a crescut semnificativ, cea mai mare creștere înregistrându-se în anul 2002, când au venit de la Ministerul Sănătății 19 autoturisme tip TV, Break, Iveco, ajungându-se la finalul anului la un număr de 54 de autosanitare, câteva fiind la ora actuală conservate în curtea instituției.

În anul 2010 s-a reușit înlocuirea tuturor Daciilor Break și TV cu autosanitare noi, care permit acordarea de îngrijiri medicale de calitate pacienților.

Numărul de kilometri efectuați de ambulanțele ialomițene în ultimii 14 ani, ca răspuns la peste 400.000 de solicitări, în medie 30.000 pe an, s-a ridicat la 30 de milioane de kilometri, în medie, 2 milioane de kilometri pe an.

Bugetul Serviciului a crescut de la 5.000 de lei în 1995, la 10.500 lei în anul 2014. Cei care au condus destinele acestei instituții au fost Solomon Doina, care a pus bazele acestui serviciu, dr. Olimpia Popescu, dr. Andrei Mihaela, Radu Paros, ec. Țenea Anca, dr. Suvac Aliona, iar în prezent dr. Liliana Magdalena Ghiță.

Asistentul șef al SAJ Ialomița, Niță Carmen, spunea că, la ora actuală, instituția funcționează cu o stație centrală în Slobozia și trei substații în principalele municipii ale județului, Urziceni, Fetești și Țăndărei. Serviciul are 163 de persoane, dintre care 5 medici, 65 de asistenți medicali, 66 de ambulanțieri și 21 de persoane TESA.

Serviciul intervine într-o zi, în medie, cu 12 echipaje, dintre care numai unul cu medic. Dispeceratul medical funcționează în incinta Inspectoratului pentru Situații de Urgență, ca dispecerat unic integrat ISU-SMURD-SAJ. STS preia apelurile prin intermediul 112, sunt transmise pe monitor și audio către dispeceratele medicale SAJ cât și către alte dispecerate, pompieri, poliție, și se ia decizia cea mai bună pentru rezolvarea cât mai rapidă a cazului respectiv.

Este binecunoscut faptul că există și clasificarea tipului de urgență, pe coduri. Codul Roșu, adică de urgență, reprezintă cazuri amenințătoare de viață, care pun în pericol imediat viața omului și care necesită intervenția rapidă a unui echipaj sau mai multe, urgențele Cod Galben, sunt urgențe care nu pun în pericol imediat viața, însă trebuie acordată asistență medicală de urgență, iar persoanele transportate către o unitate medicală adecvată și urgențele Cod Verde pot suporta o amânare, dar necesită transport sau acordarea asistenței medicale.

În primul semestru al anului 2015, SAJ Ialomița a onorat 15.945 de solicitări, dintre care 1.594 au fost urgențe de Cod Roșu, 12.084 de Cod Galben, 1.314 urgențe de Cod Verde și 953 urgențe rezolvate cu transporturi.

SAJ are în dotare în prezent 35 de ambulanțe, dintre care 2 de tip C, 22 de tip B, 7 de transport și 4 de tip A, repartizate pe substanții.

Toate aceste informații au fost făcute publice marți, 28 iulie, în cadrul ceremoniei prilejuite de sărbătorirea Zilei Naționale a Ambulanței din România.

Festivitatea a început cu intonarea imnului de stat al României, urmat de cel al Ambulanței, imn fredonat de aproape toți ambulanțierii prezenți.

În cadrul ceremoniei au fost aduse mulțumiri foștilor angajați, în principal pensionari, alături de care cei care lucrează în prezent s-au format în această meserie, dar și ca oameni.

Acestora le-au fost înmânate plachete aniversare și diplome de excelență, sub deviza „Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor!”,

Emoționați, toți foștii angajați și-au primit plachetele și diplomele, în aplauzele tuturor: Toma Constanța, Burlacu Mihăica, Vasile Dan, Taclit Matei, Haneș Tudor, Cârstea Nicolae, Stanciu Viorel, Tudor Vasile, Chițoiu Petre, Băjenaru Paula, Costache Dorina, Buzoianu Nicolae, Vasile Gheorghe, Băjenaru Gheorghe, Anghelescu Tudor, Miu Mihaela, Vasilescu Carmen, Vonica Vena, Trandafir Constantin, Stan Nicolae, câțiva dintre ei vorbind cu lacrimi în ochi despre perioada în care au fost în serviciul de salvare a vieții cetățeanului.

Au mai luat cuvântul autoritățile locale și județene, reprezentanți ai ISU, IPJ, STS și IJJ, actuali angajați ai instituției, dar și un voluntar.

La final, toate ambulanțele aflate în curtea instituției au pornit sirenele, în semn de salut adresat tuturor celor care cred într-adevăr că „Salvarea salvează vieți”.