Suprafața ariei protejate este de 2.014 hectare – 1.051 hectare luciu de apă, diferența fiind teritoriile de uscat.

Aici au fost văzute aproximativ 150 de specii de păsări, dintre care puțin peste 100 au fost monitorizate strict. Gâsca cu gât roșu este una dintre speciile de mare interes conservativ, fiind destul de rară la nivel mondial.

Societatea Ornitologică Română (SOR) a organizat joi, 3 decembrie, o conferință de presă, la Țăndărei, în sala de ședințe a Primăriei, scopul fiind acela de prezentare a concluziilor implementării proiectului „Elaborarea Planului de Management al Ariei de Protecție Specială Avifaunistică ROSPA0059 Lacul Strachina”, finanțat prin programul Operațional Sectorial „Mediu” și cofinanțat de Fondul European de Dezvoltare Regională. Proiectul a avut o durată de 30 de luni și o valoare de 2.729.482 lei.

„Un plan de management pentru un sit Natura 2000 este echivalentul unei Constituții pentru o țară: conține măsuri de conservare pentru această zonă, regulile care se vor aplica pe viitor. Prin toate acestea s-a urmărit atingerea obiectivului general al proiectului, anume menținerea statutului favorabil de conservare a speciilor prioritare la nivel național și comunitar, asigurând în acest fel și cadrul necesar pentru o utilizare durabilă a resurselor naturale, ca bază de dezvoltarepentru comunitățile locale.

Până la atingerea obiectivului general, SOR a avut în vedere parcurgerea tuturor activităților din proiect și îndeplinirea obiectivelor specifice. Au fost colectate și analizate datele și informațiile necesare fundamentării măsurilor de management în situl Natura 2000 Lacul Strachina.

Au fost evidențiate, prin bornare, limitele fizice ale sitului, s-a creat cadrul necesar pentru menținerea și îmbunătățirea stării de conservare a speciilor din această zonă de protecție specială avifaunistică. Nu în ultimul rând, a fost crescut gradul de informare privind importanța pentru conservare a sitului”, au precizat reprezentanții SOR.

Dar mai multe date despre acest proiect ne-a oferit Petre Teodor, profesor de biologie de aproape 40 de ani și membru din 1991 în SOR.

„Împreună cu SOR am făcut, zic eu, o grămadă de lucruri bune legate de protecția acelor zone din România care merită să fie protejate. În acest context, am pus la dispoziție toate datele, pe care le culesesem, de-a lungul anilor, Agenției pentru Protecția Mediului, pentru ca unele zone reprezentative ca zone umede să intre pe un circuit favorabil protecției și conservării speciilor de interes conservativ din zonele respective. În acest sens s-a întâmplat cu Fundata, cu Strachina, și s-a întâmplat și cu alte zone importante din Ialomița, în așa fel încât, la ora aceasta, putem spune că am cristalizat un fel de rețea de zone care sunt arii protejate, care merită, într-adevăr, să poarte acest titlu și în care se asigură minimul de condiții de conservare a speciilor importante, ele intrând în circuitul oficial.

Au beneficiat apoi de asistența statului prin Agențiile pentru Protecția Mediului, prin Garda de Mediu și, împreună cu dumnealor, am încercat să menținem statutul acesta în zonele respective. Mai sunt, însă, multe lucruri care nu sunt echilibrate în România, pentru că încă nu este bine înțeles acest statut al ariilor protejate și nici importanța pe care o reprezintă ele în perspectiva următorilor 100 de ani. Privitor la Strachina, pot să vă spun că în momentul în care, în 1995, am pus bazele apariției într-o rețea europeană a lacurilor Strachina și Fundata, am convenit să conferim acestor zone un statut de protecție, în urma observațiilor pe care le-am efectuat și rezultatelor reieșite din aceste observații. Și am făcut eforturi împreună cu Primăria Țăndărei, cu Consiliul Județean și cu alte instituții abilitate care să facă acest lucru. Din anul 2000 ne-a venit și ideea de a accesa resurse de nivel european sau din alte locuri pentru a putea iniția și un fel de lege a zonei.

Pentru că exista informația conform căreia arii protejate din Europa beneficiază de planuri de management. Planurile de management urmăresc, practic, dezvoltarea durabilă a întregii zone, o dezvoltare în care să se țină cont și de ceea ce doresc investitorii în zonele respective, care investesc fie în agricultură, fie în alte domenii ale economiei, în care oamenii doresc să realizeze, normal, un profit și desfășoară o activitate în care implică locuri de muncă, taxe și impozite plătite la stat, și, în același timp, să găsim acele metode, măsuri, care să echilibreze relația acestor oameni cu statutul de protecție a unor asemenea zone. Și am făcut câteva încercări care, la început, nu au fost sortite succesului. Succesul a venit destul de târziu, dar ne-a bucurat enorm. (…) Am pus la punct un proiect care a beneficiat de câștig și, începând cu noiembrie 2013, am început să derulăm acest proiect pentru realizarea planului de management.

Odată cu elaborarea, realizarea planului de management nu se termină activitatea la lacul Strachina. Acel plan, odată realizat, va trebui introdus, va trebui să fie funcțional, implementat. Ori aceasta se va desfășura în următorii 5 ani. Am avut, în acest context, o serie de întâlniri cu factorii responsabili din zonă, pentru că ne-a interesat să sincronizăm cu dumnealor toate aceste măsuri care sunt conforme cu legea și ar trebui luate pentru protecție și conservare, dar am dorit să punem de acord cu dumnealor toate aceste măsuri, tocmai pentru a a le respecta activitățile pe care le desfășoară în zona protejată.

Dacă am reușit sau nu, se va observa în momentul în care va începe implementarea acestui plan de management, iar la urmă concluziile care se vor trage vor duce, probabil, la îmbunătățirea planului, la modificarea lui, pentru că totul se desfășoară într-un circuit care se schimbă permanent, atât din punct de vedere biologic, al relațiilor interspecifice de la nivelul ariei protejate, cât și din cauza activităților economice, administrative, sociale, care se realizează în zonă, și care trebuie sincronizate. După părerea mea, totul depinde de oameni, totul depinde de relația dintre ei și de buna comunicare dintre ei. (…) Nu ne gândim să conservăm aceste specii dintr-un anume spirit sau hobby al nostru, al biologilor. Ci îl gândim pentru că este absolut necesar să instituim zone în care să nu fie un acces nelimitat și care să creeze un impact antropic deosebit asupra speciilor și relațiilor care se stabilesc între speciile de viețuitoare din natura sălbatică, în aceste zone.

Deci, interesul nostru este să păstrăm acest statut al ariilor cât mai mult posibil, în ideea că acolo există un fond genetic natural, pe baza căruia se vor putea constitui, în perspectiva următorilor ani, și specii de interes domestic, acolo există un anume tip de relații care se stabilesc între viețuitoare și care merită păstrate, pentru că, la urma urmei, oamenii tot depind, vor nu vor, în foarte mare măsură, de biologicul sălbatic al tuturor zonelor din România și din lume. Acolo unde se intervine brutal, iar influența este mare, distrugerile sunt foarte mari, ca de altfel și repercusiunile asupra oamenilor. (…)

La Strachina, împreună cu colegii mei, am făcut o monitorizare strictă, vreme de aproape doi ani, pe toate speciile care făceau obiectul conservării în zona respectivă. Am încercat să avem o imagine cât mai clară pe baza căreia să putem veni cu acele măsuri care, într-adevăr, să păstreze statutul acestor specii, dar permanent am avut o comunicare cu toate oficialitățile din zona celor trei localități pe aria cărora se află lacul Strachina, respectiv Primăria Țăndărei, Primăria Ograda, Primăria Valea Ciorii. Iar în ceea ce privește investitorii din zonă, am avut o serie de întâlniri, dar la care, din păcate, au venit puțini dintre cei care ar fi fost interesați. Noi le vom pune la dispoziție toate informațiile de care au nevoie, toată capacitatea noastră de consultare pentru a lămuri lucrurile și a nu exista unele conflicte de interese să le spunem.

Pe lângă activitățile de monitorizare propriu zise în zonă și de control al speciilor de păsări de interes conservativ, am considerat că e bine să educăm copiii și tinerii, în perspectiva următorilor ani, atât cu privire la comportarea lor în ariile protejate, cât și cu privire la modul cum se realizează monitorizările, cum se desfășoară un studiu, cum se pot desfășura anumite activități sociale. Și am împletit activitățile de joc, distractive, cu activitățile științifice, cu activitățile sportive, în așa fel încât să fie cât mai relaxant pentru ei, dar în același timp să fie și instructiv. Au fost implicați copiii din școlile din Țăndărei, Ograda, Mihail Kogălniceanu, Valea Ciorii, Gura Ialomiței, Luciu, considerând că toată această zonă este unade interes, pentru anumite specii. Sunt specii de gâște care vizitează zona, sunt specii de apă, în special care fac pur și simplu naveta între Dunăre și lacul Strachina și e bine ca în aceste zone să avem o imagine cât mai completă.

În cadrul acestor activități, am organizat pentru copii și două tabere ecologice, desfășurate în lunile aprilie și iunie. (…) De asemenea, tot cu copiii am avut organizate două activități de ecologizare în zonă, în sensul de a-i instrui și educa pe copii pentru ca atunci când merg în acele zone să aibă cu ei echipamente și instrumente în care să adune resturile rămase în urma vizitei lor acolo sau, de ce nu, în urma altora. Copiii au dovedit un spirit civic deosebit și au adunat câteva tone de gunoaie nepericuloase, care au fost predate la platforma de sortare de la Țăndărei, în două etape, învățându-i traseul de predare. La aceste activități au participat în jur de 500 de copii și considerăm că a fost o reușită. De asemenea, în toată această perioadă, am tras concluziile, am pus cap la cap toate lucrurile, din punct de vedere științific, economic, social, ele se vor regăsi în planul de management, care va începe să fie implementat imediat, din momentul în care va fi aprobat de către Minister, forul tutelar care se ocupă cu lucrul acesta”, a spus profesorul Teodor Petre.

Petre a mai precizat că păstoritul în sistem gospodăresc în zona lacului este reglementat în planul de management, crescătorii de animale având zone stabilite în care pot merge. O problemă va fi însă adăpatul, iar în acest sens au fost prevăzute în planul de management culoare, nu delimitate foarte strict cu garduri, ci culoare recunoscute de crescătorii de animale și de cei care se ocupă cu monitorizarea ariei protejate, culoare pe care și în prezent aceștia își duc animalele la adăpat, în anumite zone, în special Valea Ciorii, Bucșa, Murgeanca. În ceea ce privește turismul, acesta este permis, cu respectarea unor minime condiții, dar mai bine să contacteze custodele ariei protejate pentru a-i dirija.

La ora aceasta, situl protejat este delimitat, bornat, cu cote, date pe GPS, se recunosc foarte bine bornele. Suprafața ariei protejate este de 2.014 hectare și include 1.051 hectare luciu de apă, diferența fiind teritoriile de uscat, considerate importante pentru hrănirea gâștilor, clocit și limitarea impactului uman la alte specii.

Pe formularul de monitorizare a ariei protejate de la Strachina sunt trecute 102 specii de păsări. Această monitorizare a fost făcută atât pentru aceste specii cât și pentru altele.

„Cu excepția câtorva specii, cam cinci, au fost găsite cam toate cele trecute. Dar au fost găsite în plus cam 40 de specii, care erau și înainte, dar nu erau trecute pe formular. Câteva dintre ele sunt protejate la nivel european pe Directiva Păsări și ar trebui introduse pe formularul standard al ariei”, spunea un alt reprezentant al SOR.

Clar în situl lacul Strachina predomină speciile acvatice, fiind de asemenea foarte important și pentru speciile de gâște, în special gâsca cu gât roșu, de mare interes conservativ, având în vedere că mai sunt aproximativ 50.000 pe întreg globul, iar iernarea o fac mai mult în România, Bulgaria, ori Ucraina, dar în mai mică măsură.

Totodată, au fost văzuți stârci, aici existând o colonie destul de importantă, ereți, buhai de baltă, rața roșie, ciufi de pădure (un fel de bufnițe), dar și multe altele. Zona Strachina se află și pe culoarul de migrație al unor specii de păsări răpitoare, dintre care unele fac popas aici.