Ambasadorul Franţei la București, Philippe Gustin, s-a aflat, luni, 8 octombrie, în municipiul Slobozia.

O vizită discretă, dusă aproape la stadiul de desăvârșire. Singurul lucru care putea să-ți dea de bănuit că se va întâmpla ceva în zonă era forfota unor măturători de frunze moarte și a unor polițiști locali. După multe minute de așteptare, în acel loc oprește o mașină. Cineva coboară, i se deschid porțile și intră. După alte minute bune de așteptare, apare mașina primăriei. Coboară viceprimarul Cezar Zamfir, însoțit de doi directori din primărie. După alte zeci de minute, apare și jandarmeria. Totul se pregătește în cel mai mic detaliu și cât mai discret cu putință. A trecut deja mai mult de o jumătate de oră. Schimbarea bruscă de temperatură i-a prins nepregătiți pe mulți dintre cei prezenți, frigul pătrunzător făcându-le pielea „de găină”. Oficialul avea să își anunțe sosirea, în sfârșit. O mașină neagră, cu însemne diplomatice, cu nelipsitul steag, intră pe poartă. Din mașină iese, relaxat, jovial, noul ambasador al Franței în România, Philippe Gustin, însoțit de atașatul cultural și de un consilier.

Motivul venirii sale a fost acela de a vizita cimitirul internaţional militar din Slobozia, unde sunt înhumaţi şi combatanţi din armata franceză, care au murit în Primul Război Mondial.

Foarte puțini locuitori din Slobozia cunosc faptul că pe strada „care duce spre Bazar” se află, în apropierea bisericii, un cimitir militar internațional, unde sunt înhumați peste 1.900 de soldați din armatele română, franceză, engleză, turcă şi germană. Foarte puțini știu că aici, în acest cimitir, se află 214 algerieni (din armata franceză), 18 germani, 142 indieni, 1.493 de turci, 40 de ostaşi necunoscuţi, 10 britanici, un francez şi 77 de români.
Mulți dintre noi trecem aproape în fiecare zi pe acolo, neștiind că în acest cimitir există și un obelisc ridicat în memoria prinţului algerian Cheraiuia Mahumed, care a murit în condiţii de prizonierat german în timpul în care se afla la Slobozia, în data de 14 octombrie 1918.

Poate că nici nu interesează pe mulți aceste lucruri. Însă, în timp ce noi organizăm evenimente lângă statui și monumente istorice, în timp ce noi ținem „în umbră” totul și nu ne mai cinstim așa cum se cuvine eroii, pe francezi îi interesează.
Iar ambasadorul Franței nu pierde nicio ocazie de cinsti memoria tuturor soldaților care au pierit în război și care au luptat pentru țară. A fost o vizită scurtă, discretă, fără presă, dar un gest mare de recunoștință, pe care mulți dintre noi l-am uitat. Philippe Gustin a mers, alături de Marian Popescu, directorul Oficiului pentru Cultul Eroilor, pe fiecare alee, interesându-se de fiecare aspect relevant pentru dumnealui. Spre satisfacția autorităților locale, ambasadorul s-a declarat foarte mulțumit de faptul că cimitirul este foarte bine amenajat, mormintele bine întreţinute, iar inscripţiile de pe crucile şi obeliscurile existente nu au fost afectate de trecerea timpului. În opinia noastră, secretul acestei performanțe constă tocmai în… păstrarea secretului!