22 decembrie 1989 –  22 decembrie 2012. 23 de ani de la căderea regimului Ceaușescu.

23 de ani de libertate și tot atâția de încercări, de schimbări, ani nesfârșiți de tranziție, cu alte generații de sacrificiu, cu politici economice și de dezvoltare fără viziune, create de oportuniștii vremii, politici care au adâncit prăpastia între săraci și bogați. Libertate, capitalism, democrație. Toate acestea, au fost obținute în decembrie 1989, dar mult prea târziu înțelese. Pentru această libertate, de care mulți dintre noi ne batem joc, au murit oameni în decembrie 1989. Pentru o viață mai bună, ei s-au împotrivit regimului de la acea vreme. Pentru viitorul copiilor lor, și-au riscat propria viață. Iar oficialii, știm cu toții, mimează în fiecare an pioșenia și respectul față de eroii revoluției din decembrie 1989, organizând ceremoniale doar ca să fie și să facă act de prezență. Și Slobozia are eroi și un monument care, din „prea multă atenție”, a început să se erodeze și să-i cadă literele… Dacă în realitate nimeni nu a înlocuit pe monument litera D lipsă, de la Decembrie, pe invitația transmisă de prefectură era desenat, fără prea mult talent, un D de culoare roșie pe fond gri… În orice caz, intenția contează, nu? De a acoperi lipsurile… An de an, astfel de evenimente se organizează în grabă, se desfășoară într-un ritm robotic și se încheie fără să îți dai seama…

Anul acesta, reprezentanți ai partidelor politice (exceptând Partidul Democrat-Liberal), ai asociațiilor de revoluționari și instituțiilor deconcentrate sau militare au depus, rând pe rând, coroane de flori la monumentul eroilor revoluției, manifestarea încheindu-se cu prezentarea onorului și defilarea gărzii de onoare. Mai putem menționa reacția cel puțin ciudată a unuia dintre militarii care străjuia monumentul eroilor. În timp ce oficialii depuneau coroane de flori, acesta s-a dus în spatele monumentului pentru a se spăla pe față… cu zăpadă. Și asta de două ori în 15 minute. Oare nu făcuse înviorarea de dimineață?