Ziua internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor
Nu te mai face că nu o vezi! Ajut-o!
Peste 1000 de ordine de restricţie au fost emise deja!
Dacă vezi că o femeie este bătută pe stradă, că este victima violenţei domestice, trebuie să intervii! Nu te face că nu vezi! Nu trece mai departe nepăsător! Anunţă autorităţile!
Acum, în actualul cadru legislativ, se poate! Nu rămâne pasiv şi nu tolera acest lucru! Este nevoie se ne implicăm TOŢI! Nu trebuie să stăm pe gânduri şi să ne întrebăm oare ce a facut acea femeie de păţeşte acest lucru, pentru că, în mod categoric, nimic din ceea ce a făcut nu justifică violenţa- bătaia, jignirile, umilinţa, privarea de orice fel de natura, nimic nu justifică încălcarea drepturilor ei umane de către altă persoană!
25 noiembrie, Ziua internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor, ne oferă un prilej de a reflecta asupra felului în care violenţa ne afectează vieţile. Prin violenţă, nu înţelegem doar latura sa fizică, ci şi cea verbală, psihologică, sexuală, economică, socială şi spirituală. Într-adevăr, această zi marchează, în mod special, violenţa împotriva femeilor, dar ştim cu toţii că violenţa naşte violenţă, afectând nu numai viaţa victimelor, ci şi a celor din familie, în special a copiilor obligaţi să fie spectatori la un act agresiv şi să poarte traumele pentru tot restul vieţii.
Indiferent de forma de manifestare a acestor acte de agresiune, esenţială este garantarea unui cadru legislativ şi instituţional coerent pentru a răspunde acestui flagel, pentru a găsi cele mai bune modalităţi de evidenţiere a fenomenului şi de reacţie la o problemă care se răsfrânge asupra funcţionării şi sănătăţii familiale şi a societăţii în ansamblu. Victimele violenţei domestice au, de fiecare dată, nevoie urgentă să fie puse la adăpost, au nevoie de ajutor şi protecţie. Numai aşa putem avea, cu adevărat, o societate sănătoasă.
Anul trecut, pe 8 martie, a fost promulgată legea pe care am promovat-o, Legea nr. 25/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, după patru ani de dezbatere în Comisia pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi. Am reuşit să trec prin Parlament o lege care vine în sprijinul femeilor, al copiilor, al bătrânilor, al tuturor celor care pot fi victime ale agresiunilor din familie. Mecanismul începe să se pună, încet-încet, în mişcare şi putem întrezări speranţe pentru victimele violenţei domestice, prin implementarea legii şi conceperea unui cadru instituţional necesar pentru ca prevederile acesteia să asigure o protecţie efectivă.
Conform studiului la nivel naţional cu privire la implementarea ordinului de protecţie, realizat la începutul acestui an de o serie de ONG-uri (A.L.E.G, ANAIS, FILIA, GRADO, Asociaţia FRONT şi Asociaţia Transcena), peste 1000 de cereri de emitere a unui ordin de protecţie au fost înregistrate în perioada 12 mai 2012 – 28 ianuarie 2013, la nivel naţional.
Asta înseamnă că legea funcţionează şi că a început să fie pusă în practică. 1000 de persoane, femei şi bărbaţi, victime ale violenţei domestice, au reuşit să scape de agresorii lor. Lor li s-a făcut dreptate! Dar mai sunt multe persoane care încă suferă în tăcere, care au nevoie de ajutor urgent, care trebuie să-şi recapete drepturile fireşti, drepturile unui individ într-o societate normală.
De aceea, consider că autorităţile trebuie să insiste asupra unor aspecte:
- Legea trebuie popularizată mai mult în rândul cadrelor de poliţie. Este foarte important ca acestea să cunoasca foarte bine legea, prevederile ei, în aşa fel încât atunci când sunt sesizate să reacţioneze imediat şi să asigure o protecţie reală victimei.
- Trebuie asigurată respectarea principiului celerităţii, stipulat în lege.
- Trebuie garantată obligarea agresorului de a participa la şedinţe de consiliere.
- Trebuie respectată demnitatea şi intimitatea victimelor în timpul judecării cazurilor, aşa cum legea prevede şi garantată, în absolut toate cazurile, obligativitatea părăsirii domiciliului de către agresor.
- Bazele unei informări corecte şi complete a populaţiei trebuie fundamentate prin secţiile de poliţie rurală şi prin cabinetele medicilor de familie, părţi ale unor instituţii cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei domestice.
- Cazurile de violenţă în familie reclamate trebuie monitorizate şi centralizate în rapoarte periodice.
- IGPR trebuie să raporteze stadiul şi acţiunile întreprinse privind executarea ordinelor de protecţie.
Aşadar, cadrul legislativ există. Ca violenţa domestică să dispară din vieţile famiilor din România este nevoie, însă, de mai mult sprijin. Un program educaţional care să-i înveţe pe tineri, de timpuriu, cât de nocivă este violenţa şi cum poate fi aceasta evitată, un sistem de consiliere psihologică şi programe de dezvoltare personală sunt câteva pârghii esenţiale care pot fi acţionate.
Vă invit pe toţi să luaţi în serios semnalul de alarmă tras de Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor şi să reflectaţi asupra felului în care fiecare dintre noi poate acţiona pentru stoparea violenţei, nu numai asupra femeilor, ci asupra oricărei fiinţe umane!