Traian Mitrea are 61 de ani, este absolvent al unei Facultăți de Drept, iar timp de 16 ani a deținut funcția de prim-vicepreședinte al Uniunii Sindicatelor Libere din Învățământ Ialomița. În prezent este consilier local și cadru didactic la Liceul Tehnologic Țăndărei.

Se consideră un om normal, bine structurat, serios, onest, un politician atipic, fiind de părere că experiențele prin care a trecut l-au „cimentat” și l-au făcut omul care este astăzi. Se simte mândru că a reușit să ajungă până aici, dar și obligat față susținători, față de fiecare om cu care a vorbit, care a semnat pentru candidatura sa. Însă, cel mai important, se simte pregătit să facă tot ce este omenește posibil pentru a fi primarul de care orașul Țăndărei are nevoie. Nu se consideră un „un om al violențelor” și nici oportunist, susținând că nu a participat vreodată la niciun lucru de care să îi fie rușine, astfel că nu este șantajabil. Știe care sunt problemele din acest oraș și își dorește ca toți cetățenii să fie beneficiarii unei dezvoltări cât se poate de oneste, de reale, iar fondurile să fie administrate judicios, în folosul cetățenilor, și nu pentru buzunarul propriu sau pușculița de partid.

Ce anume v-a determinat să candidați la funcția de primar al orașului Țăndărei?

Traian Mitrea: „Prin depunerea candidaturii, nu fac decât să împlinesc un drum pentru care m-am pregătit neîncetat. Sunt gata să aduc schimbările necesare, astfel încât binele să fie prezent în urbea noastră – Tăndărei. De-a lungul timpului am trecut prin multe încercări care m-au ajutat să devin omul de azi. Toate aceste încercări au fost, acum înțeleg, pregătirea de care aveam nevoie pentru a reuși în demersul meu. Cele mai dure situații au fost acelea când am fost nevoit să fac greva foamei. Prima a fost undeva prin anul 2000 și a fost un moment de referință pentru mine. A fost o hotărâre pe care am luat-o asumându-mi anumite riscuri. Nu am făcut greva foamei pentru poză… Am făcut greva foamei într-un secretariat de școală, pe un scaun, iar toată chestiunea a durat cinci zile. Am luptat pentru drepturile salariale ale cadrelor didactice.  (…) Atunci am obținut o creștere salarială de aproape 84%. Am stat inițial în grevă trei săptămâni și, pentru că nu se ajungea la niciun rezultat care să motiveze corpul didactic, am intrat în greva foamei. La nivel național am fost primul care a început un astfel de demers. O altă experiență am avut-o în 2005, când am intrat din nou în greva foamei timp de șapte zile. Eram prim-vicepreședinte al USLÎ Ialomița, iar greva foamei am făcut-o în sediul USLÎ.  La vremea respectivă, un alt coleg, Oliviu Vlădulescu, a refuzat să se hrănească 12 zile pentru a determina autoritățile să finanțeze mult mai bine învățământul. El era pe un pat de spital și s-a trezit cu președintele Traian Băsescu în salon. Eu am refuzat întâlnirea… În schimb, a venit prefectul de atunci, Cazacu Marinică, a venit un ministru secretar de stat și încă doi domni ca să mă convingă să renunț. Tot pentru cadrele didactice am obținut și atunci o creștere salarială. Mi-am asumat funcția, nu am făcut-o ca să fiu vedetă sau ca să am beneficii, ci am făcut-o pentru că așa am crezut de cuviință. Am făcut tot ce a fost omenește posibil să ajut, să pun umărul pentru a fi mai bine pentru colegii mei. Eu nu am mimat funcția pe care o dețineam. Eu chiar m-am implicat. O altă experiență pe care am avut-o, tot în 2005, și cu satisfacție o spun, a fost aceea când am fost singurul la nivel național care am dat în judecată forurile superioare pe statutul personalului didactic (…) și am generat o Ordonanță de Urgență în sensul acesta, ajungând până la Înalta Curte de Casație și Justiție. Am reprezentat singur USLÎ, ajutându-mă studiile de drept, și am reușit să demontez acea gafă pe care o făceau, legat de modul de calcul al salariilor prevăzute prin statutul personalului didactic… Toată această experiență a proceselor, cu satisfacția că ajut colegii mei de breaslă, a fost o mândrie. Sunt experiențe pe care le-am trăit de-a lungul carierei mele. Toate aceste experiențe m-au făcut să devin omul care sunt astăzi și, sunt convins, pentru că așa am fost educat și astea îmi sunt principiile de viață, că voi ști să fac în așa fel încât orașul ăsta să aibă posibilitatea să se dezvolte așa cum ar fi trebuit să se dezvolte mai de demult”.

Care sunt cele mai stringente probleme care trebuie rezolvate în Țăndărei?

Traian Mitrea: „În primul rând, ordinea și liniștea publică. În Țăndărei avem o grupă de jandarmi, poliția națională și poliția locală. Iar de multe ori, există elementul uman subiectiv care se face că nu vede anumite lucruri.  Un parteneriat riguros și o colaborare onestă între aceste instituții enumerate și instituția Primăriei, categoric că generează plus valoare. Mă gândesc că suplimentarea forțelor de ordine, cu o grupă de jandarmi, de exemplu, în anumite perioade ale anului, ar schimba ceva. Să existe această colaborare firească și normală. Pentru că sunt perioade în care mulți cetățeni sunt deranjați de manifestările zgomotoase ale unor locuitori care se distrează până târziu în noapte, care lasă mizerie în urma lor… și multe altele. O altă problemă care trebuie rezolvată sunt locurile de joacă. Spațiile de joacă au fost gândite cândva, nefiind îmbunătățite decât în zona parcului central, un singur loc de joacă. Celelalte au fost lăsate de izbeliște, ca să spun așa. Sunt pârloage. O durere mare o avem și cu operatorul Raja, operator care a poposit în orașul Țăndărei, prin niște hotărâri ale Consiliului Local. Dar parteneriatul cu acest operator este de fapt monopol. Prețul apei la Țăndărei este de aproape 7 lei, iar pentru cetățenii din Țăndărei este foarte mult. Apoi, se întrevede o ciudățenie pentru cei racordați la canalizare. Aceeași cantitate de apă care curge la robinet se întrevede a se plăti și la canal, cu o diferență de preț de vreo 0,25 sau 0,30 de bani. Deci plătesc 6,80 lei apa, iar canalul, aceeași cantitate de apă, lucru nefiresc, plătesc 6,50 lei. Nu mi se pare corect. Nu toată apa care curge la robinet se duce la canal. Deci, modul de calcul mi se pare defectuos. În programul meu de guvernare locală este punctat și aspectul reanalizării contractului cu Raja. Categoric se poate face ceva în acest sens și am exemplul celor de la Medgidia, care printr-o hotărâre de Consiliu Local au abrogat toate hotărârile anterioare, strategia de tarifare și așa mai departe. Iar atunci, prețul apei a scăzut la 4 lei și ceva. Se pot găsi soluții oneste, important este să te străduiești.

O altă problemă este infrastructura stradală. Una este să faci o lucrare de mântuială și alta este să o faci ca să și dăinuie în timp. Acum, în prag de alegeri, se obișnuiește să se reia lucrările de reabilitare a unor străzi. În regulă, le facem, dar haideți să respectăm niște indicatori tehnico-economici reali. Sunt lucrări care nu miros a bine și se duc într-o zonă ușor detectată ca fiind dubioasă. Dacă mergeți în cartierul Strachina, e ca după primul război mondial. Totul este lăsat de izbeliște, este o sărăcie cruntă, străzi de pământ, efectiv de pământ. Păi, dacă ai statut de oraș, nu trebuie să îi tratezi la fel pe toți cetățenii, nu trebuie să ai același respect pentru toți? Chiar dacă acolo este populație de etnie rromă.  Haideți să dezvoltăm acest oraș, nu rujând centrul, ci să începem de la periferie către centru, că un gospodar așa face.

Ce să mai spun, că nu avem o casă de cultură, ci o magherniță. O sală, așa zis multifuncțională, care nu are eficiență. Are stâlpi pe mijloc, în ea nu încap mai mult de 60 – 70 de persoane și acelea poate înghesuite, nu au vizibilitate, nu au o scenă. Sunt proiecte făcute, au existat demersuri făcute, de anvergură, pentru construirea unei case de cultură, nu extraordinar de mari, dar să existe. Avem terenul din fața primăriei, care cu nonșalanță au vrut să-l înstrăineze pentru a face un supermarket, pe 2.000 de m.p. Acolo miza era mare…

Știu care sunt problemele din acest oraș și nu le tratez așa, cu lipsă de implicare. Eu doresc ca cetățeanul să fie beneficiarul unei dezvoltări cât se poate de oneste, de reale, iar banul, care chiar dacă se spune că este ochiul dracului, să fie administrat judicios în folosul cetățenilor, nu pentru buzunarul tău sau pușculița de partid. Poți să gestionezi, poți găsi soluții cât se poate de corecte, astfel încât banul să se regăsească în investiția deja generată.

Nu mai vorbesc de Căminul de bătrâni, de care trebuie să se aibă grijă, de dezvoltarea spitalului, de școlile din oraș. Să nu uităm de locurile de muncă, pentru că la noi colcăie ajutorul social. Hai să-l diminuăm, haideți să aducem investitori, haideți să oferim facilități acelor antreprenori. Nu să le cerem comisioane… Am avut investitori care au fugit mâncând pământul de aici și au investit în alte localități. Avem oameni din Țăndărei care se duc și muncesc în alte localități, pentru că aici nu s-a putut, consumând o parte din venitul pe care îl realizează pe navetă. Toate acestea, legate, generează programul meu de guvernare locală, care zic că este unul coerent, în respect față de cetățean și nevoilor dorite de acesta. Eu sunt cât se poate de serios în ceea ce fac. Mai mult, când m-am angajat în această chestiune, eu nu am dublat funcțiile. Eu am renunțat la funcția de prim-vicepreședinte al USLÎ Ialomița, pentru că nu am vrut să fiu șantajat, nu am vrut să fiu arătat cu degetul ca oportunist. Și vă spun că aveam oarece beneficii conferite de funcția pe care eu am deținut-o. Dar am spus că datoria unui om moral este să renunțe la beneficii pentru a se apuca de treabă și a reuși să demonstreze că prin echilibru, prin implicare, prin maturitate, se poate să se ajungă la un rezultat bun. De aceea societatea nu se dezvoltă, pentru că de multe ori cei care accesează astfel de funcții sunt niște farsori. Eu nu vreau să fac parte din această categorie”.

Multe administrații locale accesează fonduri europene. Aici știți ceva de vreun astfel de proiect?

Traian Mitrea: „Am avut calitatea de consilier, iar Primăria nu ne-a demonstrat că departamentul de proiecte europene a generat vreun proiect care să fie derulat cap-coadă. Da, au fost cei de la GAL, care au sediul aici. S-a făcut o investiție în parcul mare, de 50.000 de euro, dar dacă te uiți în jur, o astfel de investiție nu depășește 15.000 de euro. În rest, nimic. Nu s-au atras fonduri europene, asta este realitatea. Eu am o altfel de abordare. Poți să faci lucrul acesta înconjurându-te de oameni capabili, care să aducă plus valoare. Mai mult, toate serviciile din administrația locală trebuie modernizate, informatizate, trebuie lucrat cu oameni capabili, care să răspundă în mod real cetățenilor. Sunt multe probleme înrădăcinate aici și care trebuie rezolvate, pentru că nu putem continua la nesfârșit așa, iar oamenii să spună mereu că pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca… știți dumneavoastră… Sau că înlocuim obiceiurile lor cu ale noastre, dar care sunt de fapt aceleași. Nu. Eu am o altă viziune”.

Ce ne puteți spune despre contracandidații dumneavoastră?

Traian Mitrea: „Părerea mea este că unii dintre ei nu ar fi trebuit să mai ia decizia de a candida, din punct de vedere moral. Ideal ar fi fost ca această luptă electorală să fi fost transformată într-o luptă de idei, iar unindu-ne forțele să dezvoltăm localitatea. Măcar să începem și să dovedim că se poate. Totul transparent. Însă ei vor doar funcțiile, iar uniți să blocheze acele proiecte din care nu au beneficii. Eu nu am interese așa cum au alții”.

Se preconizează o campanie electorală oarecum agresivă, cel puțin verbal. Ce șanse veți avea cu bunul simț?

Traian Mitrea: „Eu mi-am propus ca nu cumva să fiu omul violențelor. Da, unele insinuări cu tâlc poate că le voi face. Dar nu voi arăta cu degetul. Eu știu doar că locuitorii de pe strada X își doresc asta, cetățenii de pe strada Y își doresc altceva, sau tratament egal. Astea vor fi preocupările mele. Ce este dezamăgitor pentru toți contracandidații mei, că pe mine nu vor avea cu ce să mă șantajeze. Pentru că nu am participat la niciun lucru de care să îmi fie rușine. Și atunci este posibil să inventeze. Sunt un așa-zis politician atipic. Eu nu fac politică în poziția de drepți. Eu când am de ripostat, ripostez. Eu am curajul să spun lucrurilor pe nume. Am și pierdut din această cauză de-a lungul vieții având o astfel de atitudine. Dar mi-am asumat. Iar de data aceasta, asumându-mi din nou, este posibil ca șansa să fie de partea mea. Pentru că oamenii chiar au început să înțeleagă că nu se poate face treabă cu tot felul de combinagii, de învârtitori. Cu golănia politică nu se mai poate. Ca să organizeze ceva, un om trebuie să fie la rândul său bine structurat”.

Cum este omul Traian Mitrea?

Traian Mitrea: „Sunt un om normal. Sunt căsătorit, am doi copii. Sunt căsătorit cu actualul inspector general școlar, suntem oameni respectați, care am respectat la rândul nostru, care știm să ne lăsăm loc de bună ziua, suntem persoane care am contribuit cum am putut ca oameni. Mă duc la biserică atunci când simt, având și tipicul acesta al preocupărilor sufletești. Nu am avere, nu m-a preocupat lucrul acesta. Mi-a plăcut să trăiesc decent și atât. Ajut oamenii, din puținul pe care îl am, dar nu vreau să mă laud cu asta, pentru că sunt gesturi normale ale unor oameni normali, deprinderi pe care mi le-am format de-a lungul vieții. Sunt un om normal, preocupat întotdeauna mai mult de cel de lângă mine decât de mine.

Am două fete, care sunt plecate din țară, una în Africa de Sud, cealaltă în Norvegia. Deși au vrut să vină să mă sprijine efectiv, nu pot din cauza pandemiei. Dar mă susțin cu tot sufletul în tot acest demers. În plus, am oamenii din oraș lângă mine, prietenii, echipa liberalilor și, împreună, vom dovedi că și la Țăndărei se poate”.