Elisabetta Palmieri s-a născut la Roma în 1967 şi trăieşte la Carbognano unde are şi atelierul. Cu studii de drept şi autodidactă în plan artistic, aceasta şi-a ales un mod avangardist de a figura universul vizibil, preferând să selecteze evenimente din societatea contemporană sau să se oprească asupra unui motiv sau asupra unei probleme cu impact social. Viaţa cotidiană influenţează viaţa artistică şi de obicei plasticienii care folosesc aceste limbaje atacă şi acuză lumea în care trăiesc. Elisabetta Palmieri evocă în mod sincer reacţiile personale la anumite simptome comportamentale ale omului aruncat în spaţii şi situaţii neconforme sensibilităţii sale.

Elisabetta Palmieri practică o artă în care comunicarea cu privitorul se petrece în mod direct prin intermediul culorii şi prin elementele de limbaj plastic distribuite astfel încât expresivitatea compoziţiei să aibă un impact pozitiv asupra privirii.
Efecte şi imitaţii de colaje, mai rar colaje propriu-zise, care amintesc de realitate, derivaţii vizuale ale tiparului cu mesaj de implicare în contemporaneitate ar fi o primă direcţie artistică abordată de pictoriţă.
Cealaltă tendinţă cuprinde elemente specifice artei pop cum ar fi reprezentarea banilor, a obiectelor de reclamă (pantofii), reflectând simboluri ale societăţii de consum. Figura umană este prezentă şi ea în ipostaza de supervizor al orizontului existenţial. În creaţia Elisabettei Palmieri, compoziţiile de mari dimensiuni au suprafaţa împărţită în casetoane care conţin figurarea unui element esenţial aparţinând cotidianului, literele inscripţionate cadenţând suprafaţa, fiecare pătrat fiind o compoziţie de sine stătătoare care este selectată în urma unei observări atente a cotidianului. Mesajul are caracter de document, artista parcă ne spune „aşa simt eu lumea în care trăiesc”. Aceasta este reprezentată în culori de obicei calde, dar şi lucrările în alb şi negru formează ansambluri compoziţionale în relaţie cu un sentiment exacerbat prin selecţia unor tonalităţi vibrante, sensurile expresive dorite fiind relevate de procedeele şi mijloacele tehnice preferate. Exagerarea anumitor elemente care devin dominante, complementaritatea lor, tensiunile rezultă din litera, forma sau linia dominante care contrastează de obicei cu structurile semnificante din câmpul compoziţional.
Acrilic pe pânză, plexiglas, lemn ca tehnici folosite pentru suprafaţa bidimensională, dar şi pentru instalaţii se intercalează în opera Elisabettei Palmieri completând capacitatea plasticienei pentru abordări diferite.
Fragmentarea şi grafierea sunt noţiuni definitorii pentru asamblurile concepute de artistă, imitaţiile de ziar obţinute prin pictare şi pe care le expune la Centrul Cultural „Ionel Perlea” din Slobozia, România, sunt determinări a două concepte relaţionate cu fiinţa. Visul ca reflex al dragostei şi realitatea care o îndepărtează pe artistă de reverii sunt trăiri autoreflexive, aceste mesaje fiind concepute în dominante de griuri cu câte o pată de culoare.
Demersul artistic al Elisabettei Palmieri a fost comentat favorabil de Francesca Pontuale, Giacomo De Santis, Anna Ajo cu ocazia expoziţiilor personale sau de grup la care aceasta a participat în Italia începând cu anul 2005.

Vernisajul expoziției va avea loc vineri, 9 august 2013, orele 13.00, Sala Atelier, Centrul Cultural UNESCO ”Ionel Perlea”
Prezintă: Ana Amelia Dincă – critic de artă