Mihai Geantă – director Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Ialomița
[box color=white]Rep: De când sunteți în Ialomița și cum au fost puse bazele tenisului aici?[/box]
M.G.: De acum 31 de ani sunt ialomițean. Aici în Ialomița am fost unul dintre pionierii care au construit baza de tenis din Slobozia – Tenis Con, mobilizați de cel care a avut inițiativa construirii ei, domnul Duhovnicu. Având baza materială necesară, s-au găsit și coechipieri, parteneri de întrecere, iar în toți acești ani am încercat să ne antrenăm. Clubul rivalizează acum cu altele de la nivel național, iar aici am format un colectiv de încredere.
[box color=white]Rep: Ați participat în toți acești ani la multe competiții pe care le-ați și câștigat. Care ar fi cele mai importante dintre ele?[/box]
M.G.: Am participat și am jucat la finala națională a României în anul 2000 și, de asemenea, la finala internațională care a avut loc la Mamaia. După aceea am avut o perioadă în care nu am mai mers în aceste turnee, din cauza altor preocupări. M-am mulțumit doar cu ceea ce realizam zi de zi prin antrenament și nu mai mult. Anul 2010 a fost, practic, anul de apogeu al rezultatelor mele, rezultate personale dătătoare de speranță în lupta pentru o existență mai bună, pentru călirea organismului. Pentru că în sistemul nostru de lucru sunt multe probleme și ai nevoie de această refulare, de a ieși din cotidian și de ați încărca bateriile pentru o altă perioadă de lucru. În anul 2010, am jucat aproape 15 concursuri la nivel național, din care am câștigat 11, un rezultat absolut extraordinar, situându-mă la 10 puncte distanță de a fi pe locul I. Nu a fost turneu să nu ajung în finală. Acest lucru mi-a dat forță să abordez și anul 2011, un an cu probleme profesionale, un an în care se resimte din plin criza economică și financiară. Cu toate acestea, am făcut deplasări, dar mai puține și în zone mai apropiate. Am câștigat și anul acesta un turneu internațional la București, unde am avut adversari de seamă, unul dintre ei fiind jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Scorul la ora actuală între noi este de 2-1 în favoarea mea. Este un jucător foarte tehnic, tenace, un bun cunoscător al acestui sport. În actualul clasament, pentru că el a mai mers la un turneu foarte bine punctat și are un avans de câteva zeci de puncte, este pe locul 2, iar eu pe 3, ceea ce face să mă mențin pe podium. Recent, am câștigat și Cupa Naparis de la Slobozia, am învins în finală categoric un jucător din Brăila, cunoscut ca valoros și campion la această categorie de vârstă, dar am câștigat și la București, la Calatis, am jucat finale la Pitești, la Galați, deci și anul acesta m-am menținut în acest ritm, fapt care mă încurajează să continui și anul viitor.
[box color=white]Rep: În toți acești ani, ați întâlnit o situație mai specială în cadrul acestor competiții? Un meci mai greu?[/box]
M.G.: Trebuie spus că atunci când pleci la astfel de competiții, ai o stare mai specială, ai o încărcătură emoțională. Cu toate că încerci să ignori, să te decuplezi, totuși când abordezi jocul te gândești numai la cum să o faci mai bine. Nu este ușor. Însă, turneul internațional de la București, din luna mai, a fost unul mai special, când am jucat semifinala cu Cristian Tudor Popescu. Aveam un set avans, iar la un scor de 5-3 pentru mine a început să plouă, și, pe fondul acesta, el a câștigat setul 2 întrerupându-se meciul din cauza ploii torențiale. Al treilea set decisiv s-a amânat pentru a doua zi după amiază. Am revenit în București și am câștigat la scorul de 5-4. Mai aveam o minge să câștig setul și meciul, dar am avut o contractură musculară și, evident, m-am prăbușit pe zgură. M-au bandajat maseorii federației acolo, apoi am reluat jocul, reușind să câștig cu o minge decisivă, ceea ce mi-a permis să joc finala acestui turneu internațional cu un alt adversar din România. Dar a început din nou să plouă torențial, fapt care ne-a forțat să ne mutăm în altă parte a Bucureștiului, în zona Agronomiei, unde nu ploua… Acolo am câștigat în două seturi, ceea ce m-a propulsat în luna mai pe primul loc al clasamentului, menținându-mă timp de o lună pe această poziție. Cam așa s-a derulat. Mai pot spune că în ultima lună am participat la turnee unde am jucat și la simplu și la dublu, câștigând atât locul I cât și II, jucând într-un turneu și 24 de ore, ceea ce este un record de rezistență să joci șapte meciuri de vineri seara până sâmbătă la prânz.
[box color=white]Rep.: Este costisitor un astfel de sport?[/box]
M.G.: Sportul în general este costisitor. Și tenisul de câmp este, pentru că trebuie să te deplasezi la competiții, să te cazezi, dar premiile pe care le-am câștigat au compensat cheltuiala. Însă cel mai mare câștig este că atunci când faci sport, te menții sănătos. De aceea, fiind în această poziție, pledez pentru sport și susțin că este un miracol. Călește caracterele și ascute mintea celor care îl practică și le permite să fie mai curajoși, mai luptători, să-și vadă limitele, să întâmpine mai ușor problemele de zi cu zi. Acest lucru trebuie să ne determine pe toți cei care suntem valizi și cu oarecare energie să practicăm orice fel de sport, indiferent de vârstă. Din păcate, cu toate că statisticile susțin că speranța de viață a crescut în România și așa este, cu tot ajutorul din partea programelor naționale de sănătate, văd tot mai des în preajma noastră oameni apropiați care dispar la vârste premature, tineri, în urma unor boli cu evoluții galopante. Deși avem atâtea mijloace de investigare, sunt descoperite tardiv. Cu toate tratamentele, cu toată prevenția care se face prin programele pe care le avem, totuși sunt cazuri, tot mai dese în ultimul timp, de dispariții premature. Îi sfătuiesc pe toți să facă măcar o dată pe an un examen medical de bilanț, chiar dacă medicul nu i-a chemat.
[box color=white]Rep.: Ce sfat ați putea da tuturor celor care susțin că nu au timp să facă sport din cauza lipsei timpului, sau invocă diverse motive și stări?[/box]
M.G.: Într-o viață de om, fiecare trece prin diverse stări. Dar de 11 ani de când practic în mod frecvent acest sport, am o stare de sănătate mai bună, sunt mai sigur pe mine, am mai multă determinare, inițiativă, sunt mai generos, mai bun, mai drept, nu urăsc, nu invidiez pe nimeni… Toate acestea mi le-a dat sportul. Nu este o laudă, ci un strigăt către cei care văd ce se întâmplă în jurul nostru. Că e bine să practice sportul, cel pe care îl știu mai bine. Chiar dacă nu au un sport preferat, mișcarea în general face bine și vor simți o îmbunătățire a stării de sănătate. Nu mai avem nevoie de prea multe medicamente, poți să ții sub control anumite boli, cum este diabetul, care face ravagii în ultimii ani, prin dietă și mișcare. Dar totul luat din timp, de la o vârstă rezonabilă. O națiune dacă are oameni sănătoși poate să privească cu optimism, să învingă provocările acestui secol, care nu sunt ușoare. Sfatul meu este ca atunci când avem ocazia, să facem mișcare fizică din ce în ce mai mult.