Mădălina Iosif este una dintre acele persoane care fac cinste orașului și județului nostru, ea alegând să vină în ajutorul tinerilor, oferind alternative și introducându-i în programe de voluntariat de nivel internațional. Mădălina are 23 de ani, a absolvit Facultatea de Științe Politice, iar acum urmează cursurile unui master care o învață cum să le predea altora. Ideea înființării unei asociații pentru tinerii ialomițeni a prins contur în urma întâlnirii cu o prietenă, fostă colegă de liceu, Lavinia Basarab. Astfel, Asociația Tinerilor din Ialomița – ATI, putem spune că este materializarea unor concepte de viață, puse în practică de Mădălina și Lavinia, alături de alți tineri entuziaști. Pentru aceste motive, dar și deoarece Mădălina poate fi oricând un exemplu de tenacitate și reușită prin muncă, am purtat un dialog cu ea, în care ne-a dezvăluit multe lucruri interesante despre ce înseamnă voluntariatul și dedicarea.

Reporter: Mădălina, cum a venit această idee a voluntariatului la nivel profesionist? Care sunt ”antecedentele ” tale la acest capitol?

Mădălina Iosif: Așa cum ai anticipat încă din întrebare, ideea nu este una originală, ci un trend la nivel internațional. E adevărat că, prin natura lui, voluntariatul – înțeles ca activitate neremunerată – este un tip de activitate pe care îl facem în timpul liber și din alte considerente decât munca plătită, în sensul în care ajungem de multe ori să vedem jobul ca un mijloc de satisfacere a nevoilor primare, moment în care voluntariatul intervine ca modalitate de contra-balansare, pentru că ne permite să atingem satisfacții de ordin personal (deși acestea pot fi apoi translatate în activitatea profesională), să dezvoltăm competențe și să ne cultivăm pasiunile.
Recunosc, diferențierea între cele două planuri pe care am propus-o este destul de drastică, în realitate acestea se întrepătrund și se completează reciproc, însă aș prefera să păstrez această viziune pentru răspuns, intenția mea fiind de a trasa astfel cât mai simplu logica pentru care oamenii se angajează în activități de voluntariat și de unde nevoia de voluntariat structurat.

Vorbeam despre satisfacțiile pe care le oferă voluntariatul și despre faptul că acestea se regăsesc mai ales la nivelul dezvoltării personale, dar competențele dobândite pot și sunt, de cele mai multe ori, folosite în viața profesională. Cum bine suna sloganul unui proiect (care nu îmi aparține), voluntariatul este ”gratis, dar nu degeaba”, ceea ce implică utilizarea unor cunoștințe sau aptitudini pe care deja le deținem, o serie de experiențe pe care le avem pe parcursul activității de voluntariat și care se concretizează în noi atitudini, aptitudini și cunoștințe, așadar dezvoltarea de noi competențe. De aici și ideea că, deși nu este plătit, așadar nu pot exista sancțiuni financiare în cazul unui eșec, voluntariatul trebuie făcut cu responsabilitate și profesionalism, eventualele erori reflectându-se în propria noastră dezvoltare, mai ales la nivel atitudinal. Acesta ar fi argumentul principal, dar nu singurul. Sunt multe alte argumente pe care le-am descoperit în ”cariera” mea de voluntar, în special la Consiliul Tineretului din România, unde am avut ocazia să lucrez cu profesioniști în domeniul de tineret. Acolo am aflat că o organizație nonguvernamentală este ca orice altă firmă, chiar dacă nu este orientată spre profit. Are valori, scop și obiective, strategie pentru a le atinge și oameni care lucrează pentru a ajunge la rezultatele anticipate. Și investește în formarea acestora, astfel încât să fie capabili să gestioneze proiecte care pot atinge valori de mii, zeci sau sute de mii de euro. Și, repet (pentru a mă asigura că nu trezesc comentarii cârcotașe), fără a fi remunerați. În orice tip de proiecte, dar mai ales în cele complexe, este vital ca voluntarii să știe foarte bine ce au de făcut și să rămână dedicați proiectului pe întreaga sa durată. Este, în primul rând, un test de responsabilitate, iar profesionalismul derivă din asta. Mai mult, în societățile cu o democrație dezvoltată, implicarea în societatea civilă este percepută ca o responsabilitate de către toți membrii comunității.

Reporter: Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le-a adus munca de coordonator ATI și, mai ales, cum a luat naștere ATI?

Mădălina Iosif: Fiindcă am încheiat răspunsul anterior vorbind despre responsabilitatea pe care o avem față de comunitate, voi începe cu acest aspect. Aveam deja ceva experiență în domeniul de tineret, în urma voluntariatului la Consiliul Tineretului din România și colaborării cu Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale, pentru promovarea programului european Tineret în Acțiune. Începusem să văd lumea ONG-urilor cu alți ochi decât în liceu, așa că mă gândeam la oportunitățile la care tinerii din Ialomița nu au acces, deși sunt la o distanță așa mică de București, locul unde se întâmpla magia. Mă bătea gândul să fac ceva în sensul acesta, dar amânam mereu, amăgindu-mă că nu am timp încă (de parcă nu aș fi putut anticipa că viața devine din ce în ce mai alertă, fără tendințe de încetinire în viitorul apropiat). Până când … într-o zi toridă m-am întâlnit întâmplător cu Lavinia Basarab. Fiecare alerga de la/ spre un proiect în care era implicată ca voluntar. Ne-am făcut totuși timp să schimbăm câteva cuvinte despre ce am mai făcut și ce ne-am dori să facem și am constatat că aveam aceeași dorință de a crea și în Ialomița un cadru propice dezvoltării personale a tinerilor.

De aici a început povestea! Am încercat să găsim cea mai potrivită formulă de lansare a asociației și ne-am hotărât că un proiect destinat tinerilor (”Laboratorul de Competențe”) este cea mai bună soluție. Așa am cunoscut 20 de tineri absolut extraordinari, reprezentanții autorităților județene și câțiva antreprenori din județ, toți fiind dispuși să ne sprijine. Am întâlnit o deschidere și un entuziasm pe care nu le anticipasem nici în cele mai optimiste previziuni ale noastre. Iar povestea continuă și astăzi, când doar ce am finalizat un proiect internațional și așteptăm cu nerăbdare vești privind finanțarea altora, când acei copii care se înscriseseră neîncrezători, dar dornici de nou, la primul proiect, au implementat deja propriile proiecte și pregătesc altele, iar ATI a devenit pentru mine cea mai mare împlinire de până acum, cu care mă mândresc, care mă reprezintă și căreia încă mă dedic cu drag. Satisfacțiile derivă din tot ce e legat de ATI: de la ideile și entuziasmul voluntarilor, la întâlnirile strategice cu Lavinia, în care ajungem să ne imaginăm asociația crescând din ce în ce mai mult, până la proiectele aprobate, când văd cum visul meu și ale celor din jurul meu devin realitate și la momentele de cumpănă, pe care le depășim împreună cu și mai multă dedicare și responsabilitate.

Reporter: Știu că ai un program foarte încărcat, cum arată o zi din viața Mădălinei?

Mădălina Iosif: Niciodată la fel. Mă aflu printre fericiții oameni care nu s-au cufundat încă în rutină, deși uneori îi simt lipsa. De obicei mă trezesc la 7:00. Uneori mai devreme, dacă planurile pentru ziua respectivă o impun. Uneori alerg spre Slobozia pentru diverse proiecte, am întâlniri pentru planificarea de training-uri, le susțin sau particip la ele. Alteori merg la facultate sau la bibliotecă, ori scriu proiecte. În plan general, îmi împart săptămâna între proiectele ATI, lucrul în echipa de training a ”Let`s do it, Romania!”, colaborarea cu o firmă de training și Masterul de Formarea Formatorilor pe care îl urmez. Și tot felul de alte lucruri care mă ajută să mă dezvolt personal și profesional.

Reporter: Ce îți place să faci în timpul liber?

Mădălina Iosif: Nu fac diferențierea strictă între ”timp de lucru” și ”timp liber”, pentru că îmi dă impresia unei vieți structurate mult prea rigid. Am, totuși, momente de relaxare care nu au o legătură strictă cu ceea ce fac de obicei. Atunci îmi place să gătesc (o pasiune recentă, dar care îmi iese surprinzător de bine), pentru că îmi permite să am acele momente de autoanaliză, în care să conștientizez impactul ultimelor experiențe asupra dezvoltării mele, să îmi dau seama ce am de îmbunătățit și să planific. În plus, cele mai inovative idei vin când gătesc.

Reporter: Știu despre tine că ai cochetat cu presa – în liceu, și că ai văzut multe locuri. Care te-a impresionat cel mai mult? Ce ar trebui să învățăm de la ceilalți?

Mădălina Iosif: Experiența din liceu a fost pentru mine primul contact cu lumea profesioniștilor și a plasat jurnalismul în topul pasiunilor mele, chiar dacă traseul meu profesional s-a orientat spre o altă direcție. Totodată, mi-a dezvoltat atenția la detalii și spiritul de observație, care m-au ajutat în interacțiunea ulterioară cu alte culturi. M-au impresionat plăcut atitudinea fermă și stima de sine pe care le-am observat la oamenii din țările vestice care, indiferent de statutul social, trăiesc cu demnitate. Este un tip de atitudine pe care mi-aș dori să îl regăsesc și la fiecare român. Viața nu e atât de simplă pe cât ne-o imaginăm în alte state, e doar o scuză pe care o folosim pentru a ne justifica starea de resemnare, confortabila inerție care ne conduce uneori. Legat de acest aspect, aș adăuga simțul identității: să ne recunoaștem, acceptăm și promovăm valorile, trăsăturile, punctele slabe și toate celelalte elemente care ne definesc drept comunitate. Acceptându-ne, putem învăța să ne valorificăm potențialul.

Reporter: Cum este privit voluntariatul de tineri, se implică ei mai mult decât în anii trecuți?

Mădălina Iosif: De la an la an am văzut o revitalizare a sectorului de tineret la nivel local. Văd oameni implicați și competenți nu doar la ATI, ci și la Consiliul Județean al Elevilor și Consiliul Local al Tinerilor, responsabili față de comunitatea lor și foarte receptivi. Nu aș spune însă că tinerii erau mai puțin implicați în anii anteriori, ci mai degrabă că acum sunt mult mai bine organizați, mai informați și mai responsabili. Acum știu să valorifice mai bine experiențele de învățare și să aprecieze avantajele pe care implicarea le oferă pe termen lung pentru construirea unei cariere.

Reporter: Care țară crezi că are cel mai avansat concept de voluntariat?

Mădălina Iosif: Este greu de comparat, iar această dificultate vine tocmai din formarea mea în domeniul științelor politice. Un concept cheie legat de voluntariat este cultura politică a unei națiuni, care înglobează un set de elemente privitoare la atitudini, credințe, valori, practică, obiceiuri etc. care caracterizează respectiva națiune la un moment dat și poate fi sau nu consistentă cu sistemul politic.

Voluntariatul, ca practică și atitudine, poate fi definit doar în contextul mai larg al culturii politice, de aceea nu cred că pot fi comparate conceptele diferitelor țări, pentru că întotdeauna cultura politică va fi specifică națiunii. Dacă aș dezvolta însă voluntariatul în participare, ar trebui, conform ”Democracy Index”, să spun că Norvegia merită acesta statut, având un punctaj de 10,00/10,00 la acest capitol, în clasificarea The Economist. Din păcate, nu am reușit încă să vizitez această țară și nici să îi cunosc în detaliu cultura, așa că voi face și propria-mi clasificare, unde voi plasa pe primul loc, incontestabil, Polonia. Am petrecut jumătate de an în Varșovia, ca student, și am reușit să cunosc oameni impresionanți, ancorați în realitatea comunității lor și implicați în dezvoltarea ei. Oameni care își cunosc trecutul și respectă sacrificiul făcut de conaționalii lor pentru a asigura un regim democratic și care luptă în fiecare zi pentru a se asigura că sunt auziți de autorități și că acest drept nu le este suprimat. Este acel sentiment de solidaritate și respect pentru trecut și suferința celor ce l-au trăit, încât cei de acum sunt determinați să recompenseze nedreptățile printr-un stat de drept, sancționând orice derapaj de la valorile democratice.

Reporter: Este respectat voluntarul român în societatea pe care încearcă să o ajute?

Mădălina Iosif: Nu are de ales, trebuie să se facă respectat. Iar primul pas este să își cunoască drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință. Din 2001, România a adoptat ”Legea voluntariatului”, care reglementează acest tip de activitate. Pe de altă parte, o activitate desfășurată într-un mod profesionist (discutam anterior despre ce înseamnă voluntariatul privit astfel) va avea beneficii directe pentru comunitate, care nu pot fi contestate nici chiar de către cei permanent nemulțumiți. În cele din urmă, fiecare va fi perceput de ceilalți ca voluntar așa cum înțelege el însuși să fie.

Reporter: Care sunt planurile de viitor ale ATI? Dar ale tale, personal? Vreun sfat pentru adolescenții lui 2012? Sunt ei mai vulnerabili?

Mădălina Iosif: ATI are multe planuri, unele la un pas de a deveni realitate, altele încă în stadiul de idee ce trebuie definită. Cel mai important proiect pe care îl pregătim pentru următoarea perioadă se referă la constituirea unui Grup Consultativ pe Politici de Tineret la nivel județean, proiect în care suntem sprijiniți de Consiliul Județean Ialomița. Membrii grupului consultativ (tineri neafiliați, reprezentanți de ONG-uri și instituții care lucrează nemijlocit cu tinerii) vor urma training-uri privind politicile de tineret la nivel european și național, abilități de lobby și advocacy și management de proiect, astfel încât să poată concepe, alături de reprezentanții CJI, o strategie viabilă de dezvoltare a sectorului de tineret la nivel local. Este un proiect complex care vine în continuarea unui parteneriat internațional și în care ne dorim să reunim toți actorii locali cu competențe în domeniul de tineret. Personal, sunt în permanentă căutare de noi oportunități de învățare. Voi continua colaborările pe care le am în prezent și îmi doresc să mă dezvolt profesional ca trainer.

Pe adolescenții lui 2012 îi sfătuiesc să profite de toate oportunitățile ce se ivesc și să încerce să descopere ce îi motivează, ce îi interesează și ce își doresc să facă din punct de vedere profesional. Să își seteze obiective și să își urmeze visul, fără a ignora însă contextul. Ar putea descoperi lucruri interesante în jur. Și să își definească propriul set de valori de la care să nu se abată. Nu văd adolescenții de azi ca fiind vulnerabili, mai degrabă sunt avantajați de procesul de globalizare și accesul facil la informații, dacă știu cum să folosească aceste resurse. Important este doar să își dezvolte capacitatea de analiză critică și selecție și să nu le fie teamă de experiențele noi. Restul vine de la sine.