Legea „Casă contra credit” a fost adoptată
Camera Deputaţilor a adoptat miercuri, 25 noiembrie 2015, proiectul de Lege privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.
Cunoscut ca legea „Casă contra credit”, noul act normativ le creează debitorilor posibilitatea de a preda creditorilor imobilele ipotecate, în vederea stingerii obligaţiilor asumate. Proiectul, adoptat cu sprijinul Grupului Parlamentar al PSD, transpune și prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului, având ca scop crearea unui mecanism prin intermediul căruia predarea de către debitor a imobilului din proprietatea sa să stingă integral obligația către creditor. Aceasta este o situație echitabilă, întrucât la momentul acordării creditului, imobilul adus ca garanție acoperea valoarea acordată.
Legea era necesară întrucât pentru persoanele care contractează credite și ajung în imposibilitate de plată, apărea situația în care, deși imobilul cumpărat se valorifica în urma executării silite, rămâneau încă datoare băncilor. Situația era profund inechitabilă deoarece instituția de credit sau instituția financiară nebancară acorda creditul în condițiile în care valoarea imobilului era stabilită chiar de evaluatori agreați de creditor. Astfel, noul act normativ protejează debitorii contractelor de credit de abuzurile cesionarilor de creanțe și împarte între creditor și debitor riscurile devalorizării. Restabilirea echilibrului contractual înseamnă că în situația unei „crize contractuale” părțile împart riscul.
Odată cu intrarea în vigoare a noii legi, debitorul va avea șansa unui noi început, și pe de altă parte imobilele vor fi reintroduse rapid în circuitul civil (momentan fiind indisponibilizate).
Dispoziţiile legii se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată împreună cu unul sau mai mulți coplătitori.
Noul act normativ, elaborat ţinându-se cont de tendințele europene manifestate în decizii ale CEDO și Curtea de Justiție a UE, se referă atât la contractele de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi la contractele care se vor încheia după această dată.