Biserica „Înălțarea Domnului” din satul Gimbășani (comuna Cosâmbești) a fost miercuri, 21 septembrie, gazda unui eveniment special și inedit: lansarea unei cărți-document: „Un sat trăitor în lume – File din monografia Gimbășanilor”, scrisă de jurnalistul ialomițean Nicolae Tache.

Aproape de orele prânzului, în curtea bisericii din sat s-au adunat autorități locale și județene, reprezentanți ai instituțiilor de cultură, preoți, scriitori, jurnaliști mai vechi sau mai noi, elevi, prieteni, și nu în ultimul rând locuitori ai satului.

În prima parte a evenimentului cultural, în curtea bisericii a avut loc comemorarea duhovnicească a preoților Ștefănescu Mitu și Ion Delcea, poate cei mai reprezentativi și apreciați slujitori ai Bisericii „Înălțarea Domnului”, dintre cei care s-au perindat de-a lungul timpului prin această frumoasă comunitate (mormintele acestora se află în curtea bisericii, în partea stângă a sfântului lăcaș), și care sunt evocați în această carte, foarte interesantă din multe puncte de vedere.

După slujbă, toți cei prezenți au intrat în biserică și, timp de mai bine de o oră, au uitat de zbaterile zilnice și au pătruns în lumea satului de odinioară. Au aflat poveștile unor oameni care s-au zbătut pentru comunitate, care au ales să rămână în acest ținut poate nu atât de prietenos, dar unde puteai sta în tihnă de vorbă cu Dumnezeu, povești despre satul românesc, despre dor și lacrimi, de bucurie sau tristețe, despre truditorii acestui pământ, despre etnografie, tradiții, obiceiuri și întoarcerea la origini, despre genealogia unor familii, dar și despre copilărie și trăirile inocente.

Din această carte puteți afla foarte multe lucruri interesante despre istoria acestui meleag „care n-a fost copleșit de bunătăți: cu un climat de stepă, cu viscol iarna mai cumplit ca oriunde, iar vara  cu o secetă care descurajează pe agricultori” și cum au izbutit „cei ce trăiesc aici să facă din pustiu o grădină”, după cum spunea odinioară ministrul Aurelian Bentoiu, ialomițean, născut în Făcăeni, și ctitor al bisericii din Gimbășani.

Un sat trăitor în lume – File din monografia Gimbășanilor

Cu multă emoție, cu modestie, dar cu dorința ca acest eveniment să ajungă la sufletul multora, Nicolae Tache s-a străduit ca această lansare de carte să fie una diferită. Și a reușit. De ce în biserică? Poate pentru că o monografie poate fi considerată ca fiind cartea de căpătâi a unei localități, așa cum este Biblia pentru credincioși, poate pentru că o sumedenie de informații și documente provin de la preoții satului sau urmașii acestora, poate pentru că de aici pornesc rădăcinile unei nații.

„Mulțumesc în primul rând și mă bucur că sunteți în număr atât de mare astăzi, în biserica din Gimbășani. Despre monografie, foarte multe eu nu am să vă spun acum, decât faptul că fără ajutorul sătenilor, al rudelor celor care au plecat de aici dar păstrau o serie de documente, spun eu, cele mai valoroase, și mă gândesc în primul rând la doamna Maria Dimitriu de Villegas, nepoata boierului Pribegeanu, la doamna Niculina Ștefănescu, care la fel ne-a furnizat o sumedenie de informații, genealogii ale familiilor, și mulți, mulți alții, nu aș fi reușit. Mai mă gândesc, de exemplu, la dascălul Ionel Nicu. Fără ei, această carte nu era posibilă. Și în același timp, mai mă gândesc că această carte nu era posibilă dacă lângă mine nu era – și o cunoașteți foarte bine – soția mea Jeni, Ioana, care tot timpul mă îndruma, mă împingea de la spate. (…) Fără ea nu era terminată această carte. (…) Nu în ultimul rând, această carte nu ar fi fost posibilă din cauza costului enorm al tiparului, pentru mine vorbesc, dacă nu accesam un proiect al Consiliului Județean”, spunea Nicolae Tache.

Așadar, acest volum apare la 445 de ani de la prima atestare documentară a satului Pupezeni, Gimbășanii de astăzi, într-un hrisov păstrat la Arhivele Naționale.

Satul Gimbășani, care aparține în prezent de comuna Cosâmbești, începe să apară sub această denumire în documentele din secolele XVII – XVIII, documente cercetate la sfârșitul secolului XIX de preotul satului, Mitu Ștefănescu, cel care s-a străduit, pe lângă activitatea de pastorație, să adune date referitoare la existența satului Gimbășani.

Acesta spunea că satul Gimbășani „și-au luatu numirea de la unu Simion Giambașu, care era giambașiu la turci de cumpăra boi, cuvi, cai și oi. Mai avea și alți trei frați. Acesta omu se zice că ar fi bătutu paru întâiu (satu luându numele de Gimbășani). Acesta omu a trăitu pe la sfârșitul secolului XVII și este moșu părinților lui socru-meu și nouă strămoșu”, se arată într-un manuscris al preotului Mitu Ștefănescu, cel care, în 1862 când a venit în Gimbășani, era învățător. Devine preot în anul 1868 la biserica veche din sat, de pe malul Ialomiței, slujind apoi, din 1873, la noua biserică (de sub coastă).

În această perioadă a secolului XVIII începe să se „plămădească satul Gimbășani, cu venetici proveniți din dealurile subcarpatice ale Walachiei, mocani din Sibiu și Brașov, locuitori de pe malul Borcei și alții din alte părți”, mai târziu, după Primul Război Mondial, fiind aduși aici munteni din nordul Prahovei.

Tot în această carte aflăm și despre preotul Ion Delcea și aportul său în comunitate, iar urmașii săi poate vor contribui la elaborarea unui alt volum, în care să fie consemnate toate amintirile extraordinare pe care le au. Sau poate, în viitor, se va lucra la o monografie mai complexă, pentru că mai sunt multe de povestit despre acest „sat trăitor în lume” și oamenii care fac istoria.

Această carte a fost tipărită în 500 de exemplare, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Ialomița.

Precizăm faptul că anual Consiliul Județean pune la dispoziție sume nerambursabile din bugetul județului Ialomița organizațiilor neguvernamentale care depun proiecte și îndeplinesc anumite criterii, pentru activități nonprofit de interes general. Pe domeniul „Cultură, Culte și Religie” au fost admise cinci proiecte din opt depuse, printre care și cel depus de jurnalistul ialomițean, Nicolae Tache.