Interviu cu Alexandru Gavrilă, primarul oraşului Căzăneşti

[box color=blue]

Alexandru Gavrila - Primar Cazanesti
Alexandru Gavrilă

Alexandru Gavrilă s-a născut în 1946, în comuna Lehliu, din județul Călărași. Mare parte din viața sa a fost dedicată finanțelor din Ministerul Apărării, având peste 30 de ani de activitate financiar-contabilă. Din 2004 este colonel în rezervă, iar din 2008 primar al oraşului Căzăneşti. Spune că a ajuns primar printr-o întâmplare, însă nu îşi doreşte ca mandatul său să treacă fără să pună la punct o parte din lucrurile pe care le-a început. Deşi susţine că într-un singur mandat un primar nu reuşeşte să-şi ducă proiectele la bun sfârşit, nu s-a hotărât dacă la alegerile viitoare va mai candida la primărie.[/box]

Legătura lui Alexandru Gavrilă cu localitatea Căzăneşti este destul de veche, prima dată venind aici în 1972. A jucat fotbal la Lehliu, iar echipa din Căzăneşti reprezenta un adversar în drumul spre promovarea în Divizia C. Un an mai târziu, în 1973, s-a căsătorit cu doamna Aurelia, din Căzăneşti. Ambii au fost „în cadrul armatei”, dumnealui la finanţe-contabilitate, doamna Aurelia, asistent medical. Ulterior căsătoriei, venea din Bucureşti şi juca fotbal la Căzănești, duminică de duminică, așa cum era pe vremuri, timp de peste şapte ani. Uşor, uşor, oamenii au început să-l cunoască. Chiar şi după ce fotbalul nu a mai reprezentat o atracţie, venea la părinții soției la cel puțin două săptămâni. Deja lumea îl știa, îşi făcuse și prieteni, avea un comportament adecvat nevoilor lor, îi saluta, îi respecta, ba chiar pe mulţi dintre ei i-a sprijinit cu diverse consultații medicale la policlinica pe unde lucra soția, din omenie și fără să pretindă ciubucuri și cadouri, pentru că avea de toate. Pentru Alexandru Gavrilă, răsplata era mulţumirea că a făcut un bine. Cum a ajuns, însă, să reprezinte un partid politic, să candideze şi să învingă cinci candidaţi?

[box color=white]Reporter: Cum aţi ajuns de la colonel, primar la Căzăneşti?[/box]

Alexandru Gavrilă: Eu spun că am ajuns primar printr-o întâmplare, suprapusă pe o nevoie absolută a căzăneștenilor de a avea un primar care să rezolve nevoile localității, ale cetățenilor, să salte un pic emblema Căzăneștiului, decăzută de 8 ani de zile. Astfel, prin 2005-2006, veneam frecvent la socrii și mi se spunea: „hai, domnul colonel, vino, domnule, să candidezi, să iei primăria. Uite, ăștia nu fac nimic”. Dar nu știam atunci nimic. Întâmplarea, însă, a avut loc mai târziu. Am lucrat o viață întreagă la Ministerul Apărării Naționale, 25 de ani la Direcția financiar-contabilă a MApN și 4 ani la Direcția Audit Intern, până în 2004. Fiind pensionar, colonel în rezervă, economist și expert contabil, am mers, în luna octombrie 2007, la stadionul Steaua, să cumpăr materiale publicitare – reviste, flyere, medalioane, insigne, fiind mulți suporteri ai Stelei din Căzănești. Atunci, directorul economic actual al clubului sportiv, finanțat de George Becali, îmi spune că șeful său deține Partidul Noua Generație și vrea să-l întărească. Și nu ați vrea să…? Reacția mea a fost să spun că stau în sectorul 2 și nu vreau să mă bat cu Onțanu. Cunoscând-o pe soția mea, mi-a dat ideea să încerc la Căzănești. (…) M-a convins în cele din urmă. A sunat la Centrul politic la București, apoi la Ialomița, unde îl aveam pe Adrian Andriescu, ca și acum de altfel, și pe domnul Papacu – Dumnezeu să-l ierte-, cel care a fost motorul, locomotiva acestui partid aici, și peste două săptămâni, la europarlamentare, am avut surpriza să obținem 62 de voturi, neștiind lumea prea multe de noi. În scurt așa. În luna februarie 2008, a avut loc o analiză a partidului nostru, iar Ialomița era pe locul 5. Simțeam că partidul ăsta, cu oamenii care au aderat la această formațiune politică, vrea să facă ceva în țara asta. (…) Lunile aprilie și mai au fost de campanie și am mers în Căzănești, împreună cu un grup de oameni care m-a susținut și care a văzut că nu se întâmplă mai nimic în localitate. Se știe că în anul 2003 a fost referendumul pentru ca localitatea Căzănești să treacă de la rangul de comună la cel de oraș de categoria a treia, ceea ce s-a și întâmplat prin voința căzăneștenilor. Dar atât, apoi a murit totul. Nu s-a urmat nici o acțiune, niciun fir tematic, nici măcar documentar, absolut nimic. Am venit, așadar, în 2008, am candidat, am învins cinci candidați și la 1 iulie 2008 am depus jurământul în fața Consiliului local ales și am început să întreb în stânga și în dreapta ce înseamnă primărie, cu ce se mănâncă, ce probleme sunt, pentru că eu am spus că voi face administrație și nu politică. Ceea ce am și făcut. Și am spus asta de la început și consilierilor care erau așa mai activați de partidele din care făceau parte, că trebuie să încetăm cu politica în Căzănești. Politica să fie a banului, a investițiilor și a realizărilor. Sigur, cu colegii de partid, cât și cu grupul de simpatizanți, ne-am pus gândurile pe o pagină A4 față-verso, și m-am prezentat cine sunt, ce vreau și cu ce ocazie am aterizat în Căzănești. Cu această pagină, cu gândurile mele către căzăneșteni, i-am convins și m-au ales.
[box color=white]Rep: Se știe cum arăta Căzăneștiul în 2003 când a fost ridicat la rangul de oraș. De afară se vedeau foarte multe lipsuri. Ce ați găsit, cinci ani mai târziu, la primărie? Ce v-a surprins cel mai mult?[/box]
A.G.: Letargia care domnea peste tot. Vreau să vă spun că nu am găsit regulamentul de ordine interioară, nici regulamentul de funcționare, strategia de dezvoltare, cartea de căpătâi a localității, inventarul public și privat pus la punct, PUG-ul…, sistemul informatic era la pământ, serviciul financiar-contabilitate nu era, plățile erau făcute de o persoană contractată de la Slobozia, iar personalul avea o anumită pregătire… Am simțit atunci o anumită neîncredere, o teamă din partea lor. Pentru că li se spunea că vine colonelul și vă mănâncă ăla și vor vedea ei. Nu este așa. Eu sunt un om mult mai blând decât par. Dar ei nu au fost conduși. Astfel că am trecut la achiziția de materiale informatice, calculatoare, laptopuri, iar personalul a fost îndemnat să meargă la specializări sau să se califice la locul de muncă. Mai mult decât atât, am auzit că la Sfântu´ Gheorghe este un primar bun, cu vechime, și o spun cu toată mândria și deschiderea, în persoana actualului prefect Mădălin Teculescu. L-am sunat, m-a primit la dânsul împreună cu alte persoane cu care venisem, și și-a dedicat o zi pentru a-mi arăta cum stau lucrurile. Credeți-mă că după ce am văzut ce trebuie și ce era aici, am venit cam speriat. De asemenea, am luat ca etalon orașul Amara, și am vorbit cu primarul Moraru, și așijderea am vrut să văd ce au făcut dumnealor, fiind un primar cu vechime. La fel m-a primit și dumnealui. A trebuit să fac multe la Căzănești, pentru că rangul de oraș te obliga să faci multe. Pentru a fi în temă cu toate, de multe ori stăteam cu orele și mă documentam. Am întâmpinat multe probleme. Ba chiar o tentă de presiune din partea unor instituții de control, deși până să devin eu primar nimeni nu a avut cu cine să discute la primărie.
[box color=white]Rep: Poate și din cauză că erați un primar, să spunem, izolat politic. Adică, faceți parte dintr-un partid mic. Ați primit în toată această perioadă vreo propunere de a vă înscrie în alt partid?[/box]
A.G.: Recent, da, în cadrul unei întâlniri. Este singurul apel pe care l-am primit, la care sigur nu am dat răspuns. Eu sunt cu partidul meu. Mai am două obiective de investiții de rezolvat și după aceea mă voi gândi dacă voi mai candida. Și vârsta pe care o am, dar și izolarea aceasta politică. Este foarte greu și așa, dar și independent. De exemplu, atât eu cât și domnul primar Iuksel (n.r. Fierbinți) ne-am cam rugat pentru fonduri. Noi am fost cei care am pornit motoarele, nu le-am găsit gata încinse, gata de drum. Și atunci, aproape un an și jumătate a fost stagnare, din cei trei ani care au trecut. Succesul vine mai târziu. Acolo unde primarii s-au angajat cu seriozitate la primăria respectivă și au două sau trei mandate, rezultatele au fost observate de-abia de la al doilea mandat. În primul rând, primarul nu are timp să le pună la punct, în condițiile în care găsești primăria nefuncțională. Nu sunt în momentul acesta hotărât dacă mai candidez sau nu.
[box color=white]Rep: Vorbeați de anumite realizări, de anumite proiecte. Despre ce este vorba?[/box]
A.G.: Realizările noastre de-a lungul acestor ani nu sunt gustate de toți cetățenii. Doar când vor călca pe asfalt, atunci… Mă refer la faptul că noi nu avem străzile asfaltate. Vom face acest lucru curând, numai pe două străzi, ca situație de urgență. Pentru că nu putem asfalta tot, în condițiile în care există proiectul legat de canalizare, care se va desfășura în perioada 2012 – 2013. Și, uite, în mandatul meu stau cu piatră pe străzi. Dar piatra tot eu am pus-o. Am destule realizări, dar unele s-au și uitat. Cele pe care le-am realizat în primă fază: digul pe o lungime de 1,4 kilometri, 17 kilometri de piatră, că nu se mai putea circula, a fost compactată… Am făcut parcul, centrul administrativ, pentru că la primăria orașului Căzănești poarta era legată cu sârmă. Apoi a fost reabilitarea clădirii, dar acum nu mai avem bani pentru a fi mobilată. Îmi mai trebuie 100.000 de lei pentru a pune în funcțiune serviciul de evidență a persoanei, care să deservească 10 localități, pentru ca oamenii să nu se mai deplaseze la Slobozia. Avem, de asemenea, reabilitat Grupul Școlar, pavilionul B, iar acum avem realizat Studiul de Fezabilitate și Proiectul tehnic pentru schimbarea parchetului și a sobelor, care sunt vechi de 50 de ani.
[box color=white]Rep: După trei ani de mandat, regretați ceva anume?[/box]
A.G.: Am o undă de regret, deși mie nu-mi place să regret nimic atât timp cât judec. Dar ar fi fost bine să fi venit în 2004 în Căzănești, că altfel arăta această localitate.