Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița atenționează crescătorii de animale de pe raza județului, precum și toți operatorii interesați, cu privire la contextul epidemiologic european privind confirmarea unui focar de FEBRĂ AFTOASĂ, pe teritoriul Ungariei, în localitatea Gyor-Moson-Sopron.

 EVOLUȚIA BOLII PE TERITORIUL UNIUNII EUROPENE:

• în data de 13.01.2025 Germania a notificat apariția unui focar de febră aftoasă, cauzat de serotipul O (origine Turcia), la o exploatație de bivoli crescuți în sistem free-range, situată în landul Brandenburg, în apropiere de Berlin;
• în data de 06.03.2025 Ungaria a notificat confirmarea unui focar de boală, la o exploatație de vaci lapte, situată în localitatea Gyor-Moson-Sopron;
• din informațiile furnizate de autoritățile din Ungaria deja a fost identificată o exploatație de contact (deținătoare a 200 capete tăurași la îngrășat);
• ancheta epidemiologică este în desfășurare, până la data actuală neputând fi identificată sursa probabilă a infecției.

Având în vedere faptul că, începând cu 01.01.2025, România face parte din spațiul Schengen, este esențial să acordați o atenție sporită transporturilor de animale, produse, furaje și subproduse de origine animală provenite din Ungaria, scopul fiind prevenirea răspândirii bolii pe teritoriul României.

DATE DESPRE BOALĂ:

Febra aftoasă este o boală extrem de contagioasă, care afectează bovinele, ovinele/caprinele, porcinele precum și cervideele și mistreții. Cabalinele și omul pot fi purtători de virus fără a manifesta clinic boala.

Febra aftoasă este o boală infecţioasă acută, care provoacă febră, urmată de dezvoltarea de vezicule pline cu lichid mai ales la nivel bucal şi la nivelul membrelor. Boala este cauzată de un virus care are şapte serotipuri diferite, fiecare producând aceleaşi simptome.  Intervalul dintre expunerea la infecţie şi apariţia simptomelor variază între 24 ore şi zece zile, sau chiar mai mult. Timpul mediu, în condiţii naturale, este de trei-şase zile.

 TABLOUL CLINIC:

La bovine:

Se întâlnesc simptome generale comune şi altor infecţii majore.

Simptomele nespecifice sunt urmate, după câteva ore, de erupţia aftoasă pe mucoasa bucală, ongloane şi mamele.

Simptomele ce preced erupţia veziculară sunt: nas uscat, pielea de pe mamele şi coroana plantară caldă, congestionată şi sensibilă.

1. a) În localizarea bucală, ca o consecinţă a erupţiilor veziculare, apare salivaţia abundentă, însoţită de scrâşnetul dinţilor, mişcarea buzelor şi limbii (plescăit), prehensiunea şi masticaţia devin lente şi dificile. Evoluţia aftelor este rapidă şi persistă un timp scurt, după care se rup din cauza mişcărilor buzelor şi a limbii, sau prin ingestia de furaje; după ruperea veziculelor, cicatrizarea se produce de obicei fără complicaţii, suprafaţa denudată se acoperă cu serozităţi şi fibrină, sub care se dezvoltă noul epiteliu.
2. b) Localizarea podală este caracterizată, în faza timpurie, de congestia spaţiului interdigital şi a bureletului coronarian. Regiunea devine uşor tumefiată şi dureroasă, mersul este greoi şi ezitant apoi apar papule, urmate de vezicule, la nivelul tegumentului interdigital şi al bureletului coronarian.
3. c) Localizarea mamară: pielea fină a mamelei se tumefiază şi devine hipersensibilă. Aftele mici, izolate, confluează mai ales pe vârful mameloanelor, formând o telită veziculară acută. Aftele se rup la scurt timp de la apariţie, lăsând o zonă denudată roşie ce se acoperă de cruste de culoare brună. Cicatrizarea este lentă, în funcţie şi de suprafaţa interesată. Adesea apar complicaţii prin infecţii bacteriene secundare.

Febra aftoasă poate evolua şi cu manifestări neeruptive: leziuni miocardice cu tulburări de ritm cardiac şi ale sistemului nervos, cu pareze, ataxie, paraplegii, care se instalează progresiv şi evoluează adesea cu hipertermie accentuată.

La ovine şi caprine:

Debutul bolii este caracterizat prin febră, abatere şi inapetenţă. Aceste semne sunt urmate de erupţia aftoasă.

1. a) În localizarea bucală, veziculele apar la gură ca vezicule rare, fine, plate, de dimensiuni mici, mai ales pe bureletul gingival.
2. b) În localizarea podală, veziculele sunt, de asemenea, mici, cu evoluţie scurtă, cu aglutinarea perilor din jurul coroanei şi cu şchiopătură.
3. c) În localizarea mamelară, la femelele lactante, este rară şi cu evoluţie foarte scurtă, făcând practic imposibilă observarea clinică.

Evoluţia febrei aftoase la ovine şi caprine este în general scurtă, cu forme clinice atipice şi cu vindecare rapidă.

La porcine:

Boala debutează cu febră mare, inapetenţă şi deplasare dificilă, ezitantă, urmată de decubit prelungit.

1. a) În localizarea bucală erupţia aftoasă apare la rât, rareori pe limbă şi bureletul gingival.
2. b) În localizarea podală – erupţia este tipică, pe burelet, în spaţiul interdigital şi la călcâi. Leziunile podale se complică adesea (în funcţie de greutatea animalelor, duritatea podelei) cu dezongulări, decubit permanent sau deplasarea animalelor în genunchi și cu zgomote (guiţături) datorate durerii.
3. c) Localizarea mamară erupţia este vizibilă la scroafele în lactaţie, producând leziuni întinse, cu mortalitate foarte mare la purceii sugari, care sunt refuzaţi la supt, din cauza sensibilităţii mamare.

Febra aftoasă evoluează rapid, în 10-12 zile, cu vindecare, fără complicaţii sau sechele. Complicaţia majoră poate fi dezongularea, care compromite viaţa animalelor şi mai ales a celor de reproducţie.

  La alte animale, febra aftoasă evoluează cu simptome asemănătoare celor descrise, de gravitate diferită, în funcţie de specie.

Transmiterea bolii

Febra aftoasă se transmite, în general, prin contact cu secreții și excreții ale animalelor bolnave sau celor purtătoare de virus, vehiculate prin haine, alimente, furaje contaminate.

Recomandări pentru crescătorii de animale din speciile receptive:

• orice intenție de achiziție animale va fi notificată D.S.V.S.A. Ialomița (medic veterinar oficial, medic veterinar concesionar) care vor stabili condițiile în care se pot efectua astfel de operațiuni;
• evitarea tranzitării zonelor de restricții, indiferent de scop, pentru a evita orice risc de introducere a bolii pe teritoriul României;
• aplicarea de măsuri stricte de biosecuritate în exploatațiile cu animale receptive, inclusiv controlul accesului personelor și al autovehiculelor;
• notificarea imediată a medicului veterinar în cazul observării semnelor clinice suspecte (erupții cutanate, febră, stare generală proastă);
• respectarea cu strictețe a legislației în vigoare, a recomandărilor și măsurilor dispuse de autoritățile veterinare.

Subliniem faptul că deși boala nu reprezintă un pericol direct pentru sănătatea umană, impactul economic asupra sectorului zootehnic și industriei alimentare poate fi devastator, iar fără sprijinul și înțelegerea cetățenilor, apariția unor focare de boală pe teritoriul județului este foarte greu de prevenit.

COMPARTIMENTUL DE COMUNICARE DIN CADRUL D.S.V.S.A. IALOMIȚA