Încălcarea principiilor achizițiilor publice – consecinte

Prezenta analiza porneste de la o intrebare de maxim interes: incalcarea unui principiu prevazut de legislatia achizitiilor publice poate avea o consecinta sanctionatorie, de natura contraventionala sau chiar penala?

Avem in vedere ca in cazul contractelor a caror atribuire nu intra sub incidenta OUG nr. 34/2006, autoritatea contractanta are obligatia de a asigura utilizarea eficienta a fondurilor, promovarea concurentei intre agentii economici, de a garanta nediscriminarea, recunoasterea reciproca si tratamentul egal al operatorilor economici participanti la atribuirea contractului (art. 2 din H.G. nr. 925/2006), in fapt o enumerare selectiva a principiilor prevazute la art. 2 alin. 2 din ordonanta de urgenta.

Pentru o intelegere mai facila, am sa pornesc de la un exemplu concret: achizitia de imobile.

In cele mai dese situatii autoritatile publice procedeaza la achizitia de imobile pentru asigurarea spatiunlui in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea, oferta pietei fiind in acest caz strict specializata.

Astfel cum s-a precizat in mai multe randuri de catre institutiile cu rol de reglementare si monitorizare, achizitia de imobile nu reprezinta o procedura supusa prevederilor legislatiei achizitiilor publice, ANRMAP recomandand in aceasta situatie realizarea unor norme proprii.

In functie de specific (si pricepere) achizitorii intocmesc proceduri proprii, interesul fiind crearea unor norme interne care sa raspunda tocmai cerintelor respectarii principiilor sus-enuntate.

Insa aplicarea unor pasi, astfel cum s-a specificat printr-o procedura aprobata de ordonatorul principal de credite, nu pune la adapost un achizitor de acuzatia (facuta de cele mai dese ori de organele de control financiar) ca nu s-a respectat principiul eficientei utilizari a fondurilor publice sau nu s-ar fi realizat o concurenta reala, printr-o publicitate adecvata.

Trecand peste aceste aspecte greu cuantificabile, arat ca achizitia de imobile se realizeaza in urma unei negocieri directe, cu proprietarii care fac o oferta de vanzare corespunzatoare cerintelor de spatiu precizate de achizitor.

Evident, finantarea achizitiei de imobil este precedata de intocmirea unui raport de evaluare, valoarea estimata fiind tocmai rezultatul predictiei facute de un specialist evaluator.

Asupra aspectelor ce tin de oportunitatea achizitia unuia sau altuia dintre imobilele oferite apreciez ca decizia apartine in totalitate comisiei de negociere. Aspectul care suscita un interes deosebit vizeaza realizarea negocierii pretului, vanzatorul opunand o evaluare prin care justifica o solicitare superioara a nivelului pretului, peste evaluarea initiala facuta de evaluatorul numit de achizitor.

In functie de sumele alocate achizitiei de imobile, pot exista urmatoarele situatii care genereaza discutii contradictorii:
• in buget exista alocatii la nivelul pretentiilor vanzatorului;
• in buget nu exista resurse suficiente, iar autoritatea contractanta face demersuri pentru o suplimentare de buget.

Existenta unor resurse bugetare generoase destinate achizitiei imobilului poate fi subiectul unei discutii cu organele de control in conditiile in care imobile similare se tranzactionau pe piata la preturi inferioare.

Retinem ca art. 293 din OUG nr. 34/2006 nu reglementeaza drept contraventii incalcarea principiilor achizitiilor publice, decat indirect (art. 293 lit. v) prin sanctionarea acelor activitati care incalca prevederile ordonantei sau actelor date in aplicare (deci si H.G. nr. 925/2006) in functie de efectul acestor incalcari.

Nu putem insa sa nu amintim ca abaterea de la o procedura proprie, cu acceptul celui care a aprobat-o, insemna o noua procedura, sau o procedura modificata.

Deci incalcarea propriei reguli poate avea drept consecinta atagerea unei acuzatii de savarsire a unei contraventii/fapte penale?

Precedentul unei astfel de discutii a fost creat prin modificarea sanctiunilor prevazute pentru acordarea de credite prin incalcarea normelor (proprii) bancare, prevazute initial ca o infractiune, prin art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000. Considerarea unei asemenea acordari de credite ca infractiune nu mai este de actualitate, articolul respectiv a fost abrogat, desi suntem inclinati sa credem ca pericolul social al unei astfel de operatii nu a fost eludat.

Concluzionand, aratam ca incadrarea unei achizitii care nu respecta principiile prevazute de art. 2 alin. 2 din OUG nr. 34/2000 in categoria contraventiilor sau infractiunilor nu poate fi realizata prin constatarea unei simple incalcari a normelor proprii, ci, mai degraba, drept consecinta incalcarii unor norme de ordine publica (Legea nr. 500/2002 si actele normative emise in aplicarea acestei legi).

Astfel, in sfera contraventiilor putem incadra abaterile de la legislatia specifica in materia finantelor publice, cu exceptia celor prevazute de art. 4 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 500/2002, daca in cauza nu se probeaza existenta unor interese in achizitionarea premeditata la preturi supraevaluate a imobilelor, operatiunea conducand la obtinerea unor beneficii nejustificate din partea celor chemati sa realizeze negocierea pretului. In acest caz, factorul volitiv fiind dovedit, organele penale sunt cele chemate sa dea calificarea faptei.

Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av. COLTUC MARIUS
0745150894