Ialomița: Episodul „regulamentul pentru pipi”, partea a doua

Strictețe exagerată sau provocări politice pe bani publici?

După ce într-o ședință anterioară un consilier județean PNL era muștruluit și avertizat de președintele Consiliului Județean că a părăsit sala de ședințe pentru a se duce la toaletă, în ședința din luna aprilie episodul s-a repetat.

Un alt consilier, tot liberal, a fost nevoit să iasă din sală fără a cere acordul președintelui, pentru a se duce la toaletă. Lipsa acestuia a fost sesizată de Victor Moraru în timp ce supunea la vot un proiect de hotărâre (min. 31.39).

„Nu am înțeles, domnul Soare unde a plecat? (…) Eu înțeleg că într-o ședință de consiliu județean atât de importantă, mă ridic și plec la momentul în care trebuie să adopt un proiect de hotărâre? Chiar nu înțeleg. Nu am ajuns nici până la acest moment să înțelegem că totuși suntem într-o ședință solemnă… și ne ducem la toaletă înainte să plecăm de acasă sau să intrăm în sala de ședință.. Acum, spuneți-mi, ce să facem? Îl așteptăm pe domnul Soare de la toaletă? Votăm, îl sancționăm… pentru că nu se poate ridica așa… Nu se întâmplă niciunde… Chiar, ce decizie luăm acum? Schimbă, nu schimbă votul, nu te ridici să pleci din ședință așa, domnule… Ăsta este respectul față de instituția asta… Probabil trebuie creat un nou subiect senzațional pentru ședința de Consiliu Județean”, spunea Moraru.

După nici două minute, Dragoș Soare s-a întors (de la minutul 31.39 (momentul în care președintele a sesizat lipsa domnului Soare și până la minutul 33.00).

Și a început un schimb jenant de replici, între Dragoș Soare și președintele Consiliului Județean.
Moraru: „Domnul Soare, ați fost plecat? Și nu ne spuneți și nouă că plecați?

Soare: „Cred că am depășit etapa de clasa a V-a, a VI-a când ridicam mâna să cerem voie să mergem la toaletă. Nu trebuia să provocați discuția pentru că nu aveam de gând. Domnul președinte, insist. Cred că am depășit momentul ăla. Dacă vreți să îmi arătați că aveți autoritate, puteți să o faceți în alt mod, nu așa”.

Moraru: „Nu autoritatea mea se pune la îndoială, domnul Soare. Ci faptul că avem un regulament de funcționare și este firesc să îl respectăm”.

Soare: „Deci, când o să auziți de la mine că vă cer voie să mă duc la toaletă, înseamnă că eu nu mai am ce căuta în consiliul ăsta.

Moraru: „Nu ați înțeles nimic. Nu trebuie să îmi cereți mie voie. Trebuie să cereți voie colegilor noștri, domnule…

Soare: „Credeam că nu veți provoca o astfel de discuție. Cred că am depășit momentul. Am încercat să vă demonstrăm că putem avea o atitudine constructivă, v-am votat proiecte care sunt de interes, mă rog, public, haideți să nu ducem discuția atât de jos încât să îmi atrageți atenția că nu v-am cerut voie să merg la baie.

Moraru: „Așa prevede regulamentul. Când ieșiți din sala de ședințe, de bun simț este să cereți voie…
Soare: „Lăsați… Vă arăt regulamentul… Nu vreți să fac și scris? Că între minutul 15 și minutul 20 pot să mă ridic să plec? Haideți, vă rog eu frumos, că nu e tema asta…Mai aveam câteva proiecte de discutat…și puteam să trecem peste.

Moraru: „Nu ne-ați votat proiectele de hotărâre, domnul Soare. Ați votat proiectele județului, nu ale mele”.

Soare: „Da, domnule președinte, am votat proiectele propuse de dumneavoastră, ale județului, în interes public, asta am spus.

Moraru: „Importanța pe care dumneavoastră o acordați proiectelor și ședinței ieșind din sală…ridicându-vă și ieșind din sală este…

Soare: „Da, domnule președinte, este o nenorocire și uite din cauza asta nu… Vă rog eu mult, haideți să depășim momentele astea de grădiniță, așa cum ați spus la ședințele trecute. Nu vreau să intru în polemica asta cu nivelul extrem de jos. Suntem totuși… avem educație, avem școală, avem și cei șapte ani de acasă. Se făcea la școală treaba asta, când se cerea voie la doamna profesoară dacă pot să merg până la baie”.

Moraru: „Îl rog pe domnul secretar.. Să vedem ce prevede regulamentul”…
Soare: „Vă rog să-mi aplicați o sancțiune, domnule președinte, pe regulamentul propus de dumneavoastră”

Moraru: „Ce rușinos…”

Deci, toată discuția a durat de la minutul 33 la minutul 36.21, mai mult față de cât a lipsit consilierul Soare. Dar regulamentul este regulament și trebuie să atragem atenția, să umilim, să arătăm cine este șeful, nu? (dar când vă sună telefonul în timpul ședinței, domnul președinte, cum vă sancționați? Că scuze nu scrie în regulament – apropo, toți ne dăm telefonul pe silence înainte de începerea ședinței, cred că este o regulă de bun simț, nu?).

Ședința a continuat în limite obișnuite, până la un moment dat (minutul 57) când președintele a revenit dintr-o dată la regulament, dând citire din nou acelor fraze pe care le citează obsesiv, poate-poate le-o învăța și consilierii opoziției (care le-au și votat), pentru că aceia ai puterii le visează. Și oricum nu crâcnesc. A urmat un alt dialog ireal…

Soare: „Bătaia la palmă nu ați băgat-o? Vă donez dumneavoastră, personal, indemnizația de ședință. Vă rog să băgați acolo și bătaia la palmă cu rigla invers. Văd că dumneavoastră nu aveți respect pentru oameni în general. Să știți că mă provocați. Nu aș fi vrut să intru în polemică. Dar mă provocați. Nu puteți să nu aveți dumneavoastră ultimul cuvânt, pe un regulament. Vă folosiți de regulamente, de… Ideea este în felul următor. Noi aici am fost aleși. Nu am venit la ordinele dumneavoastră. Cu ce s-au simțit colegii mei lezați că m-am dus la toaletă? Dacă e să o luăm așa. Cu ce? Trebuie să le cer voie cumva, trebuie să vă cer voie?

Moraru: „Cerem să respectăm un regulament”.

Soare: „Eu vă pun o întrebare: trebuie să vă cer voie?

Moraru: „Conform regulamentului, nu trebuie să părăsiți ședința”.

Soare: „Domnule președinte, nu vreau să intru în polemică. Faceți ce aveți de făcut. Eu nu am vrut să intru în polemici care duc discursul prea jos, dar văd că nu vă lăsați. Ca să nu mai pierdem timpul, eu zic să uitați de subiectul ăsta, pentru că nu este de bun simț. Nu suntem la grădiniță…

Moraru: „Ca să nu mai pierdem vremea, vă sancționez cu avertisment, conform regulamentului”.

Soare: „Perfect, vă rog să-mi retrageți și indemnizația de ședință”.

Moraru: „Faceți o cerere…”

Soare: „O să fac, domnule președinte (…)”.

Și s-a continuat… și s-a tot continuat… până când președintele a declarat că nu se simte deloc provocat de declarațiile și întrebările consilierului liberal care îi tot înșira sumele pe care Consiliul Județean le va cheltui pentru sediul BCR, pentru Muzeul Județean, pentru spital etc.

Soare: „Nu puteți să vă luați de mine și să faceți mișto, să îmi atrageți atenția că am ieșit afară până la baie, din timpul ședinței. Cumva e stat în stat aici și eu nu știu? Nu vi se pare că exagerați? Eu zic să depășim momente de genul acesta (…)”.

Moraru: „Eu zic să rămâneți în acel cadru penibil care vă caracterizează”

Soare: „Eu sunt penibil?”

Moraru: Cetățenii acestui județ v-au mandatat să participați la aceste ședințe, nu să vă duceți la toaletă când se votează. Ține de altceva, nu de motivul pentru care v-au trimis aici”.
Și uite-așa s-a mai încheiat un episod penibil din istoria ședințelor de Consiliu Județean, cu un regulament făcut parcă numai privitor la funcționarea vezicii în timpul ședinței C.J…