Familia Uzea, despre declarațiile managerului Spitalului de Urgență din Slobozia, în cazul de malpraxis

Familia Uzea: Ca urmare a declarațiilor de presă susținute de managerul Spitalului de Urgență Slobozia în data de 11 martie 2017, dorim să facem următoarele precizări:

1. Așa cum doamna manager precizează, dosarul de malpraxis este început în luna februarie 2010. Raisa este născută pe 1.09.2009. Niciunul din reprezentanții Spitalului de Urgență Slobozia nu ne-a contactat în această perioadă de timp deși noi am sesizat Colegiul Medicilor în paralel cu organele de urmărire penală.
“Întâlnirea dintre avocații noștri și avocații părinților” este o minciună!
Nu a avut loc nici o întâlnire între avocații Spitalului, avocații familiei și cei ai medicului Dinu Valentina și, în contextul dat, nici nu va avea loc o astfel de întâlnire.
Prezentarea acestei informații în presa locală nu reprezintă decât un exercițiu de imagine al managerului Spitalului și o încercare lamentabilă de a induce în eroare opinia publică.

2. “FINALUL DUREROS” despre care vorbește doamna manager nu este dat de Curtea de Apel București, ci de Spitalul de Urgență Slobozia care prin medicii săi, în perioada 28.08.2009- 02.09.2009, ne-a asfixiat copilul și i-a distrus lent și sigur orice șansă de independență și normalitate. Suferințele copilului nostru au continuat în toată această perioadă de timp și vor continua atâta vreme cât suportă consecințele asfixiei suferite în acest spital.
Deci, cu tot respectul pentru ignoranța și lipsa de empatie a doamnei manager, vă solicităm să vă retrageți public aceste cuvinte care sunt jignitoare la adresa DURERII NOASTRE FĂRĂ FINAL!

3. “Sumele foarte mari de bani care trebuiesc plătite” (Vă rog să mă scuzați că vă corectez dar stiți, nu mă pot abține când e vorba de limba română pe care învățăm să o vorbim corect în școală! ) sunt de fapt neînsemnat de mici pentru nevoile Raisei. Ne lăsați impresia că sunteți victima acestei hotărâri judecătorești, că “moșteniți” în mod injust un caz de malpraxis al spitalului și că, noi părinții și copilul afectat de paralizie cerebrală, ar fi trebuit să stăm în banca noastră, așa afectați pe viață cum suntem. De ce să ne facem datoria și să facem dreptate copilului?

4. “Doamna doctor Dinu NU a plătit o sumă“
Vă rog, sună ca și când acest doctor ar fi încercat să contribuie vreodată în procesul de recuperare al copilului pe care l-a chinuit la naștere! Vă solicităm o minimă documentare pe caz înainte de o conferință, ne arătați respect dacă faceți asta!

6. Doamna manager interimar, vă transmitem o fotografie a “copilului Uzea” ca să o priviți în ochi și să îi explicați dumneavoastră de ce ea nu este ca ceilalți copii, de ce nu merge, de ce nu vede, de ce nu își poate folosi mâinile și picioarele, de ce nu mestecă și de ce suferă crize de epilepsie și îi puteți povesti și despre „Finalul dureros” al spitalului.
Iar dacă dorește cineva să vadă cum este viața noastră după 01.09.2009, invităm pe oricine să locuiască cu noi și să participe la îngrijirea Raisei!

7. Ca să încheiem, conform hotărârii judecătorești obligația de plată este o obligație „în solidar”. Nu există nici o nelămurire, de nici o natură, cu privire la titularii obligației de plată a sumelor datorate și nici cu privire la sumele de achitat. Opinia managerului Spitalului sub acest aspect este opinia unei persoane fără pregătire juridică.

Hotărârea judecătorească trebuie executată și nu discutată în presă. În acest context ar fi de dorit să se evite dezinformări ulterioare pentru a nu fi nevoiți sa acționăm în judecată conducerea Spitalului.

Cati, Marius și Raisa Uzea

Declarațiile managerului Spitalului de Urgență din Slobozia:  Daune de 500.000 de euro la Spitalul din Slobozia