Directorul Agenţiei Judeţene de Prestaţii Sociale şi-a dat „demisia” din funcţie

Staicu Olga a fost numită director al Agenției Județene de Prestații Sociale pe 25 mai 2009. La ora actuală este singurul director din țară care a rezistat pe post atâția ani. Pe 12 septembrie, însă, Staicu Olga va părăsi acest sistem cu regret, dar cu convingerea că a reușit să pună în practică tot ce și-a propus în momentul când a preluat de la Ștefan Dobriș frâiele instituției, transformată între timp în Agenție. Deși putea să rămână până la sfârșitul lunii, nu a acceptat. Nu a vrut să-și „prelungească agonia”.

olga staicu„E foarte greu momentul. E greu, pentru că și fetele de aici îmi fac momentele grele, pentru că ne-am atașat… Pentru mine este suficient că am reușit să fac un colectiv în care să existe cooperare. Acesta a fost pentru mine cel mai important lucru. Și am reușit. Am preluat o unitate în care fiecare vorbea prin câte un colț, o unitate în care oamenii lucrau fiecare în partea lui, în biroul lui. Dacă li se dădea o sarcină de serviciu, o rezolvau și atât. Erau niște persoane care lucrau pentru că trebuiau să lucreze și să câștige niște bani. Nu erau valorizați. Am considerat că trebuie să le redau demnitatea. Să le redau demnitatea punându-i la muncă. Pornind de la faptul că nu exista niciun șef de birou, niciun șef de serviciu, niciun director adjunct, trebuia să lucrez cu cineva. Cu cine? Cu toți oamenii. Și atunci când era nevoie să iau o decizie pe instituție, ne adunam aici în sală și spuneam tuturor ce trebuie să facem. Și am vorbit cu toată lumea. Toate deciziile pe care le-am luat la nivel de AJPS au fost luate împreună cu oamenii. Din acel moment, s-a schimbat atmosfera, pentru că și ei simțeau că sunt implicați. (…) Avem oameni de valoare. La început a trebuit să facem niște eliberări de pe posturi, după niște criterii foarte bine stabilite. Oamenii care au rămas au format un colectiv bun, care are acum un sistem foarte bine stabilit, un colectiv de care mă despart acum cu greu. De om, nu de funcție. Pentru mine, funcția a fost ceva nou, o provocare, mi-am demonstrat că pot să fac, dar mai mult decât atât nu”, spunea Olga Staicu.

Obișnuită să alerge prin viață ca la un maraton și să își pună ordine în gânduri doar în acea oră de navetă dintre Slobozia și Fetești, Olga Staicu va trebui de acum încolo să își regândească viața, fiecare moment al ei. Este conștientă că vor fi schimbări în urma sa, în primul rând de mentalitate, dar pleacă, susține dumneaei, cu fruntea sus. Nu știe cine o va înlocui în funcție. Ce știe sigur la acest moment este că va încerca să își ocupe timpul de acum încolo cât mai mult, să inițieze proiecte și să le ducă la capăt, să ajute oamenii și să comunice cu ei în continuare.

Agenția pentru Prestații Sociale este o instituție unde o anumită categorie de oameni îi calcă zilnic pragul. Toți vin să își ceară niște drepturi pe care susțin că le au și li se cuvin. Fiecare caz pe care l-a întâlnit a avut partea sa de dificultate, pentru că nu este ușor să lucrezi cu oamenii. Însă a reușit să transforme orice caz aparent dificil într-unul care să fie, în primul rând, înțeles de solicitant.

Susține că o mare parte din vină pentru această mentalitate pe care o au unii oameni, că unele instituții le pot rezolva problemele de zi cu zi, o poartă politicienii care le promit „câte-n lună și în stele”, fără a avea suport legislativ.
„Am convingerea că, la momentul ăsta, politica pe care o vedem noi și o vede și amărâtul, este garantul minciunii. Când aud o declarație politică, nici nu pot să o mai ascult, pentru că știu că este o minciună. Eu sunt dezamăgită de tot ce se întâmplă”, spunea Olga Staicu.

Pe 12 septembrie, Olga Staicu va împlini vârsta care îi permite să se pensioneze. Nu s-a gândit niciodată că acest moment va veni atât de repede și o va lua, oarecum, prin surprindere. Ce urmează? „ …Ceasuri de taină, clipe de aduceri aminte, rememorări încărcate de tristețe, dar și de bucurie, lacrimi de durere și lacrimi de fericire… Lumea nu se va opri în loc. N-o pot opri din mersul implacabil, dar… Am, încă, întrebări de pus și răspunsuri de așteptat… Am încă dezamăgiri și vise de realizat… Am, încă, speranțe și oameni de iertat… Am, încă, bucurii de împărțit și unele alegeri, probabil, dificile de făcut… Dă-mi, Doamne, timp pentru toate…”, acestea sunt câteva dintre gândurile sale. Gânduri și… atât.