Maria Silaghi are 43 de ani și este din anul 2008 medicul șef al Serviciului Județean de Medicină Legală Ialomița. Coordonează o echipă formată, în majoritate, de femei şi consideră că această meserie este una frumoasă şi complexă, dar şi stresantă, iar dacă nu ai vocaţie, nu ai ce căuta.  Medicina legală a fascinat-o încă din clasa a opta, când printre alte cărți pe care le-a primit de la mama sa se afla și una de medicină legală. Deși în cariera sa a întâlnit multe cazuri care au impresionat-o prin dramatismul lor, cel mai mult o sensibilizează omul care suferă.

Reporter: Cum v-ați ales această meserie? Ce v-a atras către această specializare?
Maria Silaghi: Totul a pornit de la o amintire din copilărie, să zic așa. Întâmplător, în clasa a opta am primit o carte de medicină legală. Mama lucra într-o tipografie și avea acces la foarte multe cărți, din cele mai diverse domenii. Și atunci am primit, printre altele, și o carte de medicină legală, tipărită sub numele profesorului Moise Terbancea. M-a surprins că era ilustrată și cu un limbaj accesibil omului de rând. M-a fascinat. Evident, era spectaculoasă prin poveștile, prin cazurile prezentate. Pentru că așa le vedeam eu la vârsta aceea, le citeam ca pe niște povești. Probabil că acesta a fost sâmburele, primul contact cu medicina legală. Eu vroiam să fac medicină de când mă știu. Am urmat facultatea, am avut șansa să reușesc și la rezidențiat, iar când a fost să-mi aleg specializarea, evident că acel sâmbure deja încolțise în minte și m-am orientat către medicina legală. Cred că era o pasiune înnăscută pentru această profesie. Eu cred trebuie să fii înnăscut pentru această meserie, să-ți placă.
Reporter: O femeie care practică o astfel de meserie poate fi suspectată că este dură, lipsită de sensibilitate?
Maria Silaghi: Depinde ce definiție dai durității. Nu că nu am fi impresionați de ceea ce se întâmplă, de ceea ce vedem. Sunt cazuri spectaculoase, surprinzătoare prin dramatismul lor, prin tragismul lor. Asta nu înseamnă că suntem insensibili, că nu suntem impresionați. Dar fiind profesioniști, vedem totul prin ochii profesionistului. Și încercăm întotdeauna să fim obiectivi și să aflăm adevărul, ceea ce este în spatele acelei imagini dramatice. Pe mine mă impresionează, de exemplu, omul care suferă. Nu aș putea face față într-o Unitate de Primiri Urgențe.
Reporter: Că vorbeați de cazuri spectaculoase… În cariera dumneavoastră ați întâlnit, în Ialomița, de exemplu, un caz mai special?
Maria Silaghi: Da, au fost mai multe. În afară de cazul de la Amara, unde un bărbat și-a măcelărit familia, a mai fost unul în comuna Balaciu, dramatic prin aspectul locului faptei. O crimă comisă cu sadism, cu toporul. Era o imagine macabră, de coșmar.
Reporter: Dar unul mai dificil, care v-a provocat din punct de vedere profesional?
Maria Silaghi: Cel mai dificil caz, o enigmă profesională aș putea spune, a fost cu un cadavru descompus, putrezit, pe care semnele de violență erau estompate, iar aspectul dizgrațios al cadavrului te împiedica la prima vedere să faci o cercetare amănunțită sau să îți dai seama că este vorba de o crimă. A fost cazul unui bărbat înjunghiat de soția sa, care suferea de afecțiuni psihice, și ținut în casă până a ajuns în stadiu de putrefacție. În momentul în care a fost descoperit și anunțată poliția, în câmpul infracțional a apărut și un animal, un porc, care a mâncat din cadavru. Din acest motiv, în primă fază nu a fost luată în calcul varianta crimei. Noi nu am fost la fața locului atunci, nici procurorii. A fost adus la noi ca o moarte subită. Examinând, însă, cu atenție cadavrul am descoperit că avea gâtul tăiat, chiar dacă avea zeci de leziuni provocate de mușcăturile acelui animal. Așa ne-am dat seama la timp că a fost vorba de o crimă.
Reporter: Din 2008 sunteți șeful Serviciului Județean de Medicină Legală Ialomița. Din câți angajați este formată echipa pe care o conduceți?
Maria Silaghi: Da, sunt medic șef din anul 2008, în urma decesului șefului de serviciu. S-a vacantat acest post și am concurat pe el. În total, cu asistenți, cu toate cadrele medii, cu medici suntem 12 angajați. Partea de clinică, de examinări, este specifică femeilor, iar în morgă sunt bărbați.
Reporter: Care este media lunară a autopsiilor?
Maria Silaghi: Se respectă o distribuție uniformă. În jur de 20 – 22 de cazuri. Cu perioade de aglomerare, cu altele de pauză. Am avut, de exemplu, nouă cazuri de vineri până luni….
Reporter: Care este situația în ceea ce privește morțile nenaturale, de tipul sinuciderilor, de la începutul anului?
Maria Silaghi: Respectă tabloul anual de distribuție sezonieră, cu incidențe maxime primăvara și toamna, în funcție de starea socială, corelată și cu alte aspecte.
Reporter: Ce ne puteți spune de riscurile profesionale la care sunteți expuși?
Maria Silaghi: Da, există aceste riscuri. Sunt riscuri strict legate de măsurile noastre de protecție, de contaminare, pentru că lucrăm cu cadavre potențial infectante. Cele mai diverse boli la care suntem expuși sunt TBC, SIDA, hepatite, dar examenele anuale de sănătate pe medicina muncii ne asigură că suntem într-o stare corespunzătoare sau ne pun în gardă. În acest an am avut un caz de contaminare cu TBC. Din fericire, s-a tratat, acum este în regulă. După șase luni a revenit în serviciu. Mai suntem expuși, însă, și la altfel de riscuri, legate în special de stresul provocat de presiunile exercitate de diverse persoane nemulțumite de perioada de finalizare a unui raport de expertiză. Am primit, de exemplu, o citație de la judecătorie, în care o persoană ne-a reclamat că nu suntem foarte expeditivi cum ar dori ea în finalizarea unui raport de expertiză pe care îl așteaptă. Avem proceduri pe care trebuie să le respectăm, avem timp de așteptare. Nu putem finaliza aceste rapoarte fără să avem și rezultatele analizelor efectuate și de alte instituții. Și noi depindem de ei. Și de aici pornesc tot felul de acuzații.
Reporter: Cum stă Serviciul de Medicină Legală din punct de vedere financiar?
Maria Silaghi: Foarte prost. Am avut într-adevăr și cheltuieli, pentru că am achiziționat o centrală termică ce a costat destul de mult, însă avem de recuperat o sumă considerabilă de la Poliție, de 1,5 miliarde lei vechi. Așteptam rectificarea bugetară, dar nu s-a întâmplat nimic. Nu-mi place o astfel de situație, umilitoare pentru ofițerii de cercetare care sunt presați să rezolve anumite cazuri în timp foarte scurt. Mă pun și eu în situația lor, dar totuși…este o situație penibilă. Noi suntem chemați la orice oră să examinăm, ziua, noaptea…
Reporter: Că vorbeați de bani și de investiții. De ceva timp aveați în plan dotarea cu sisteme de ventilație, de filtrare a aerului, în sălile de examinare, necesare pentru diminuarea riscului de contaminare cu diverse noxe. Ați reușit să faceți acest lucru?

Maria Silaghi: Nu, suntem restanțieri în ceea ce privește morga. Am rezolvat chestiunea cu căldura. Dar este prima pe lista de investiții anul viitor… Dar să vedem. Dacă primim banii de la poliție…

Reporter: Anul 2011 a fost unul prolific în activitatea dumneavoastră?
Maria Silaghi: A fost un an cât de cât bun. A mers, dar șchiopătând.
Așadar, medicina legală este o specializare pe cât de interesantă și complexă, pe atât de neplăcută și stresantă. Chiar dacă mulţi dintre noi nu ar practica această meserie pentru nimic în lume, sunt și oameni care consideră că este o meserie ce oferă satisfacții profesionale pe care alte meserii nu ți le oferă, prin elucidarea unor cazuri medicale aparent imposibil de elucidat. În plus, nicio zi de muncă nu seamănă cu alta, chiar dacă, la general privind, pare o activitate de rutină. Trebuie să recunoaștem, în final, că atunci când vezi moartea în fiecare zi, nu poți să nu prețuiești fiecare minut din viață.