Certificatul energetic – un fel de n-ar mai fi
Între prevederile legislative și realitate este mereu un drum lung, iar la noi în ţară pare chiar o misiune imposibilă să laşi la latitudinea cetăţenilor obligativitatea unui act legislativ.
Cu alte cuvinte, legea respectivă este obligatorie, dar nu se stipulează pe undeva cum şi în ce fel, iar să faci o lege numai pentru o singură categorie, mi se pare o mare pierdere de timp, dar asta deja este o altă poveste.
Deunăzi am încercat să aflu cum stau lucrurile cu certificatul energetic. O bună bucată de vreme mass-media a vuit despre această certificare şi despre cât de importantă este ea şi cât de mult contează sau nu să o deţii. În consecinţă, am dorit să aflu care este realitatea şi am aflat, din surse notariale, că acest certificat energetic este solicitat numai pentru imobilele care se vând prin programul „Prima Casă“, iar numărul acestor achiziţii este foarte mic în Ialomiţa.
Totodată, de pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului am luat la cunoştinţă faptul că în Ialomiţa sunt numai trei auditori energetici autorizaţi, ceea ce, iarăşi, demonstrează lipsa de interes a cetăţenilor asupra acestui aspect.
Obligativitatea certificatului energetic sau mai bine zis legea care o consfinţeşte a intrat în pâine de la începutul acestui an şi a creat imediat un scandal. După derogare şi derogare la derogare legea 372/2005 a intrat în vigoare şi, cel puţin teoretic, proprietarii care scot imobile la vânzare sau le închiriază trebuie să pună la dispoziţia cumpărătorului sau chiriaşului acest tip de certificat. Problema este că legea respectivă e incompletă şi nu prevede sancţiuni, iar faptul că realizarea auditului energetic costă de la 150 de euro+TVA nu prea îi îndeamnă pe proprietari la un asemenea demers.
Certificatul energetic ar trebui să ajute cumpărătorul
În teorie, certificatul energetic arată valoarea costurilor de locuire sau utilizare a imobilului cumpărat sau închiriat şi influenţează preţul.
De asemenea, certificatul poate indica zonele imobilului mai grav afectate de scăpările energetice, şi prin aceasta se pot uşura intervenţiile pentru renovare şi izolare, în vederea obţinerii unui scor superior şi evident a unor costuri de locuire mai mici.
Cu toate acestea, în Ialomiţa în general, şi Slobozia în special, se cade la învoială, respectiv atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul renunţă la acest certificat energetic pentru că asta ar presupune costuri în plus de ambele părţi. De asemenea, atâta timp cât nici notarii nu solicită acest act ca o condiţie sine qua non, lucrurile sunt clare pentru toată lumea.