Cutremurul de magnitudine 4.0 Ml, produs în data de 5 februarie 2024, cu epicentrul în comuna Ciochina, jud. Ialomița, a ridicat multe semne de întrebare cu privire la zona seismică, mai puțin cunoscută.

Majoritatea populației este obișnuită cu seismele pe care Vrancea și Banatul le produc și cu activitatea mai intensă a zonei Gorj, din ultimul an.

Să nu uităm că România este o țară cu potențial seismic ridicat și cu multiple zone seismogene, Vrancea fiind singura regiune unde se produc seisme de adâncime intermediară (60 – 200 km), iar în toate celelalte zone se produc cutremure crustale, de suprafață (<60km).

Evenimentul din Ialomița s-a produs la o adâncime de 15,8 km și se încadrează în tectonica generală a Platformei Moesice, pe un plan de falie orientat NE-SV, la nivelul fundamentului cristalin. Mecanismul focal determinat pe baza polarităților undelor P (citite cu grad de încredere ridicat la 46 de stații ale Rețelei Seismice Naționale) indică un tip de faliere inversă, cu axa compresiei orientată NV-SE și axa extensiei pe direcția NE-SV.

De menționat că regiunea unde s-a produs seismul, cunoscută sub denumirea de Zona Intramoesică (IM), este traversată de Falia Intramoesică, separând două sectoare distincte, cu constituție și structură diferite, ale fundamentului. Activitatea seismică este slabă și sporadică, cu focare la adâncimi relativ mari (h~35 km), sugerâd un proces activ în crusta inferioară sau în mantaua superioară.

Cel mai însemnat cutremur din zonă a avut loc în 1960, cu magnitudinea de 5,4Mw, la o adâncime de 40 Km, iar în 1897, în dreptul orașului Urziceni, a avut loc un seism estimat la 4,2 Mw. În martie 2015 a avut loc o secvență seismică cu adâncimi crustale între 5-14 km, cu magnitudini cuprinse între 1.9-2.3 Mw, pe un aliniament orientat N-S, la nord de Căzănesti. Anul trecut, pe 02 noiembrie, a fost înregistrat un cutremur de 3,3 Ml, iar în rest, activitatea seimică a fost caracterizată de cutremure cu magnitudini sub 3 Mw, precizează reprezentanții INFP pe pagina de Facebook