În anul 2010, când scriam o cronică a cărții „NOBILUL FARMACIST”, autorul cărții respective, jurnalistul George Stoian, ne mărturisea că aceea trebuia să fie ultima sa carte inspirată din istoria orașului nostru.

Era o biografie scrisă admirabil, care ni-l aducea de departe, din timp, și ni-l așeza în admirație pe cel mai mare farmacist al Sloboziei – Athanasie Cupali. El venea, din perspectiva editorială aparținând acestui autor, după biografia fotografului Costică Acsinte (2009) și după alte trei cărți dedicate orașului nostru: ”Slobozia culturală” (2006), marea monografie a orașului, un tom de aproape 500 de pagini („Slobozia. Contribuții monografice”, 2007), urmată apoi în anul 2008 de „Almanahul Sloboziei”.

Autorul însă nu s-a „potolit” și, după ce a trimis către cititori alte două cărți, care pătrundeau în istoria localităților Țăndărei (2011) și Amara (2012), avea să ne dăruiască o altă carte, un foarte reușit volum biografic dedicat fostului nostru primar Ioan Pinter, pe care autorul îl numește în titlul cărții „Un om în destinul Sloboziei”.

Și iată acum o nouă carte – ”AMINTIRILE SLOBOZIEI”, definită de autor în chiar prefața ei: „Această altă carte despre trecutul Sloboziei nu are un caracter monografic, ci mai degrabă unul anecdotic și trebuie știut că episoadele volumului se bazează numai pe fapte reale”.

Iar mai departe G.S. notează: „… am apelat în scrierea noastră nu la stilul rece, exact și distant al relatării istorice, ci la mijloacele mai expresive proprii stilului literar, beletristic, și aceasta nu numai pentru a vă dărui o lectură mai agreabilă, ci și pentru a putea pătrunde mai ușor în intimitatea personajelor sau a evenimentelor”.

Și chiar așa se întâmplă în carte, unde poveștile inspirate din realitățile trecute ale Sloboziei se deapănă într-o abordare complexă și într-un stil literar foarte expresiv.

Cineva mi-a spus că s-a apucat să citească această carte în cursul serii și nu a mai putut-o lăsa din mână până la ora trei dimineața, când i-a întors ultima filă. Mărturisesc că și eu am citit-o cu plăcere și cu mult interes. Și mai adaug că, dacă nu aș fi fost avertizată că faptele relatate au fost absolut reale la vremea lor, aș fi luat totul drept o ficțiune atractivă, o scriitură literară obișnuită.

Curiozitatea și interesul meu au sporit însă știind că toate personajele și toate întâmplările fac parte din istoria reală a Sloboziei.

Aminteam de personajele cărții și simt nevoia să mă refer pentru început chiar la ele. Adică la câteva personalități de mare relief ale Sloboziei, pe care în cel mai bun caz le-am uitat, dar de fapt pe care pur și simplu nu le cunoșteam: marele cântăreț de operă născut la Slobozia Nouă George Folescu, doctorul Ion Pantelimon, fost ani mulți director al spitalului orășenesc, fotograful Costică Acsinte și farmacistul Athanasie Cupali (portrete reluate din alte perspective), marele comerciant și binefăcător al Sloboziei Matei Marinescu, dar şi emblematica familie a fraţilor Fuerea – creatorii şi stăpânii uneia dintre cele mai mari mori din România, dăruitori de școală pentru copiii orașului, aducători de progres și viață civilizată în Slobozia.

Și mai întâlnim în carte și alte personaje absolut semnificative, ale căror destine s-au reliefat și mai apoi s-au dizolvat semnificant în destinul acestui oraș: un celebru brutar, o familie de intelectuali pe care destinul i-a purtat prin tragice întâmplări.

Cartea ne vorbește și despre un fapt pe care nu l-am știut, anume despre descoperirea în zona Combinatului chimic a unui bogat tezaur de monede de pe timpul lui Mihai Viteazul, despre comunitatea de aromâni din Slobozia – cine sunt ei, când și de unde au venit pe aceste meleaguri. Mai aflăm totul și despre cum au fost la Slobozia evenimentele „revoluționare” din decembrie 1989 și, ca o surpriză extrem de plăcută, ni se oferă spre lectură un text absolut fermecător al unei cuvântări pe care a rostit-o la Slobozia, în anul 1984, ultimul descendent al familiei marelui nostru poet Eminescu, nepotul său, generalul Gheorghe Eminescu.

E de citit cu un interes sporit relatarea unei vechi crime, care a lăsat în urmă un schelet descoperit prin anul 1984, când au fost demolate vechile clădiri ale orașului, partitura literară a acestei povești purtând titlul „Enigma din strada Matei Basarab” și fiind dominată de un suspans care te ține cu sufletul la gură. Există în această carte și povestiri tratate în cheie umoristică, precum „Casa cu stafii”, ori evocarea marelui muzicant Alexe, acordeonist despre care se spune că știa 500 de cântece, multe dintre acestea fiind preluate de la el de însuși Ion Albeșteanu. Despre acest Alexe, pe numele lui adevărat Ioniță Ion (tatăl cunoscutului profesor de muzică Niță Ioniță), cartea relatează că era cunoscut și așteptat chiar în Egipt. În sfârșit, descrierea cu haz a unor întâmplări ce s-au petrecut la vestita cârciumă din zona gării, numită de localnici „La pierde tren”, completează o lectură ce produce încântare și furnizează informații de o diversitate extrem de atractivă..

Atragem atenția și asupra paginilor de început, care, sub titlul „Memoria bătrânului călător”, creionează într-o plasticitate literară încântătoare înfățișarea și starea orașului din anii 1940 – 1945, când „Slobozia a ieșit din coșmarul celui de-al doilea război mondial cu 50 de cetățeni ai săi mai puțin” și când așezarea aceasta din Bărăgan „încerca să-și regăsească iluziile și zâmbetul, bruma de bunăstare și speranța, dar nu știa că cel mai important era să se pregătească să primească ”Lumina de la Răsărit”.

Mai trebuie remarcat și faptul că scrierea jurnalistului George Stoian valorifică în mod copios moștenirea fotografică pe care ne-a lăsat-o Costică Acsinte, dar ne aduce la lumină și alte imagini fotografice absolut inedite.

„AMINTIRILE SLOBOZIEI” este o carte cu o construcție solidă și bine articulată, importantă pentru istoriografia orașului nostru, plină de informație interesantă, deosebit de plăcută la lectură și dovedind mult respect pentru adevăr și dragoste pentru acest oraș. Este o carte pe care o recomandăm spre lectură tuturor și, în mod special, elevilor și tinerilor slobozeni și poate fi achiziționată atât de la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, Muzeul Agriculturii, cât și de la librăria Cartexim.

Fotografii și detalii despre colecția Costică Acsinte -> http://colectiacosticaacsinte.eu/