Activitatea Asociației Ajutor pentru Sănătate a fost întreruptă în Spitalul Județean de Urgență din Slobozia

Managerul interimar al Spitalului Județean de Urgență din Slobozia, Adrian Berbece, a susținut marți, 4 februarie, prima sa conferință de presă în această calitate, pentru a prezenta situația unității spitalicești.

Adrian Berbece

Potrivit acestuia, situația Spitalului este foarte grea din punct de vedere financiar, existând arierate, la 31 decembrie 2013, de 410.000 lei, pe care nu au reușit să le plătească, iar la 31 ianuarie 2014 această valoare a crescut, ajungând la un total de 750.000 lei.

Dureros este, de asemenea, și faptul că utilitățile spitalului, aferente lunii ianuarie, în valoare de 290.000 lei, nu au putut fi achitate din cauză că spitalul are în prezent conturile blocate.

„Am avut discuții atât la Consiliul Județean cât și la CJAS pentru alocarea unor sume în vederea stingerii acestor datorii. În plus, încercăm, prin unele măsuri pe care le vom lua la nivelul unității, să redresăm situația. Eu, ca economist, nu prea văd prea multe variante de redresare. Ori creștem veniturile, ceea ce la acest moment este imposibil, ori scădem cheltuielile. Contractul cu CJAS este de aproximativ 2,65 milioane lei, suma aferentă a 1.450 de externări decontată de casă, din care 2,30 milioane lei sunt cheltuieli cu salariile, iar 300.000 lei sunt cheltuieli cu utilitățile”, spunea acesta.

În atare situație, au început să fie diminuate cheltuielile… Cum? Începând de luni, 3 februarie, au fost reziliate 5 convenții civile de prestări servicii și 9 contracte de colaborare cu persoane pensionare care lucrau suplimentar în acest spital. Urma ca și marți să mai fie reziliate alte cinci contracte și, uite, așa, de unde se reduc cheltuielile… Este vorba de personal TESA, dar și îngrijitoare și infirmiere. Salariile acestora variau între 1.000 și 2.000 lei brut. Se pare că aceste decizii au fost luate în urma controlului de la Minister, reprezentanții acestora susținând că aceste așa zise convenții nu sunt legale.

Trebuie să spunem că cel mai mare salariu al unui medic din Spital este de 12.000 lei brut, la Serviciul de Medicină Legală, iar salariul unui medic chirurg, care efectuază cel puțin cinci gărzi, este de aproximativ 5.000 lei net, iar dacă nu are gărzi salariul este undeva la 2.000 lei. Mai mult, salariul unui șofer la Serviciul de Medicină Legală este de aproximativ 4.100 lei.

Revenind la strategia noii conduceri, odată cu numirea directorului economic în funcția de manager interimar al Spitalului, în această funcție a fost numită Violeta Feștilă. În plus, juristul spitalului, Vasile Zamfir, a rămas doar consilier juridic, dându-și demisia din funcția de șef RUNOS, postul fiind vacant la acest moment.

De asemenea, au fost numiți, pe o perioadă determinată de trei luni, câțiva șefi de secții, la Radiologie, doctorul Matcaș, la laboratorul clinic, doctorul Iamandi și, probabil, la Cardiologie, va fi doamna Istrate, ca medic șef interimar.

O altă noutate este în ceea ce privește Fundația Ajutor pentru Sănătate. Potrivit managerului Adrian Berbece, aceasta și-a întrerupt activitatea din cadrul spitalului, punctul de lucru fiind închis.

„Inițial, scopul acestei asociații a fost nobil, însă, din analiza activității acesteia, anumite persoane care erau în această asociație au înțeles puțin greșit scopul acesteia, de aceea am considerat că trebuie să se facă o distincție clară între activitatea spitalului și cea a asociației. (…) Fundația va rămâne minunată în continuare”, a concluzionat managerul interimar al spitalului. Astfel că, în urma acestei schimbări, actul medical nu va mai fi condiționat de plata unei sume pentru asociație, iar unii medici care erau plătiți prin intermediul asociației, vor fi nevoiți să-și încheie activitatea, în special în policlinică, așa cum a fost cazul doctorului Bucovici de la ORL. Însă, să fim optimiști. Spitalul are un medic nou la ORL, domnul Condruț, care și-a început, de marți, activitatea.

Discursul ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, la videoconferinţa din data de 06.02.2014

Obiectul videoconferinței de astăzi îl reprezintă pachetul de bază, partea de asistență medicală spitalicească.

Înainte de toate, de prezentarea tehnică, sunt câteva aspecte pe care vreau să le punctez referitor la spitale, pentru că au legătură atât cu introducerea pachetului de bază, cât și cu maniera în care arată sistemul sanitar românesc și cu performanța sau lipsa lui de performanță.

Sunt lucruri pe care le-am mai spus și le repet până când le va ști toată lumea și cei care au responsabilități în sistemul sanitar vor înțelege că nu există altă cale.

Reforma sănătății înseamnă și reforma spitalelor. Nu putem vorbi de o reformare a sistemului sanitar fără o reformare a părții sale esențiale, unde se consumă și cele mai multe resurse, adică spitalul.

În viziunea noastră, reforma spitalelor înseamnă 3 lucruri esențiale:

1.      În centrul preocupărilor trebuie să fie pacientul și nu patul de spital. Acest lucru presupune o schimbare semnificativă de atitudine. Am constatat că în sistem s-a perpetuat o percepție pe care o consider păguboasă, aceea că valoarea principală a unui spital este patul. Valoarea unui spital trebuie să fie dată de serviciile pe care le oferă pacienților și calitatea acetora, de capacitatea sa de a utiliza cât mai eficient resursele și de a găsi soluții manageriale.

2.      Serviciile trebuie să fie acordate pacienților când, unde și cât timp au nevoie. Asta înseamnă eliminarea internărilor nejustificate: în internare continuă trebuie să ajungă acele cazuri care nu pot fi rezolvate la celelalte nivele de asistență – în ambulatoriul de specialitate sau în spitalizare de zi; Înseamnă să nu ținem pacienții în spital dacă nu e nevoie, doar pentru că o zi de spitalizare în plus aduce bani în plus.

3.      Grija pentru banii publici – Din păcate, toată lumea cere bani mai mulţi pentru spitale. Câte îngrijiri medicale aţi acordat în spitalizare continuă, care puteau fi evitate şi care putea eficientiza activitatea unităţilor sanitare?

Prin pachetul de bază introducem prevederi legale care să consfințească aceste principii.

Avem în vedere mai multă ordine în sistem și mai multă predictibilitate prin definirea clară a criteriilor de spitalizare, pe fiecare tip de spitalizare. Astfel, pachetul de bază definește trei modalități de acordare a asistenței medicale spitalicești și criteriile precise pentru fiecare din ele

  • spitalizarea de zi – maxim 12 ore
  • spitalizare continuă care poate fi:

o   de o zi – între 12 și 24 de ore

o   peste 24 de ore

Vorbim de asemenea despre prevenirea spitalizărilor evitabile – cu excepția urgențelor, spitalul trebuie să devină ultima poartă de acces în sistem, doar pentru cazurile care nu pot fi rezolvate la celelalte nivele de asistență.

În pachetul de bază se prevede clar faptul că decizia de internare trebuie să țină cont de epuizarea resurselor diagnostice și terapeutice din celelalte domenii de asistență.

Mai multe detaliile tehnice va da domnul secretar de stat Adrian Pană.

În al doilea rând, după cum știți, în urmă cu trei săptămâni am avut o videoconferință cu toți managerii de spitale din țară pe tema reconfigurării structurii spitalelor.

Principiul pe care l-am aplicat întotdeauna a fost acela că nu vrem să impunem noi de la minister ce trebuie făcut, ci pornind de la nevoile reale de sănătate ale populației și de la situația în plan local, fiecare manager să identifice soluții astfel încât spitalele să devină structuri mai eficiente și mai concentrate pe rezolvarea cazurilor.

Cred că fiecare manager, fiecare autoritate publică locală, ştie ce e mai bine pentru spitalul pe care îl are în coordonare.

Le-am solicitat managerilor ca până la data de 5 februarie să trimită propriile planuri de reconfigurare a spitalelor, în care să urmărească: asigurarea serviciilor medicale la un standard de calitate; echilibrarea cheltuielilor de funcționare a spitalului între cele destinate medicamentelor, materialelor sanitare, salariilor, utilităților; utilizarea optimă a numărului de paturilor; internarea doar a cazurilor care nu pot fi rezolvate la celelalte nivele de asistență și creșterea numărului celor tratate în ambulatoriul de specialitate.

De asemenea, le-am solicitat managerilor de spitale să-și elaboreze planurile în colaborare cu reprezentanții autorităților  locale și ai profesioniștilor din sistemul sanitar, respectiv ai sindicatelor reprezentative.

Vreau să le transmit managerilor de spitale, nu tuturor, se știu cei care sunt vizați, că sunt supărat pe modul în care au înțeles să trateze acest subiect și să răspundă acestei solicitări. Nu era în interesul cuiva din Minister, ci al lor, să elaboreze aceste planuri de eficientizare a activității spitalelor.

Din păcate, n-au trimis toate spitalele, iar dintr-o primă analiză am constatat că managerii nu au înțeles nimic din ce aveau de făcut. Iar DSP-urile nu și-au îndeplinit misiunea de a spraveghea, îndruma, controla și aplica politica ministerului în acest domeniu atât de important.

Îi întreb pe manageri, ce să înțelegem de aici, că lasă decizia la latitudinea ministerului?

Vă atenţionez că a răspunde altfel decât trebuie demonstrează că nu vă pasă de soarta spitalelor şi ne obligaţi să luăm noi decizii în locul dumneavoastră.

Am considerat că așa e firesc, nu să vă spunem noi, de la București, cum să faceți, cum să vă organizați, ci doar să stabilim un cadru general, pornind de la realitatea îngrijorătoare pe care cred că o știm cu toții și nu se poate preface nimeni că nu există.

Vreau să vă dau și public câteva date, care cred eu că sunt relevante în susținerea acestui demers. Ele arată realitatea unui sistem spitalicesc cu dezechilibre și care utilizează ineficient banii publici. Este vorba despre date rezultate în urma centralizării și analizei raportărilor trimise chiar de spitale.

o   În ce privește rata de utilizare a paturilor – peste 75% din secțiile la nivelul fiecărui județ sunt subutilizate în diferite grade (adică sunt sub 80% grad de utilizare).

o   De exemplu: pentru specialitatea endocrinologie rata de ocupare a paturilor la nivel național este de 60%, în condițiile în care rata optimă de utilizare este de 80%. În cazul spitalelor municipale rata de ocupare pentru această specialitate este de 45,6%. Adică aproximativ 40% din paturi nu-și găsesc justificarea.

o   La oftalmologie – rata națională de ocupare a paturilor este de 61%, pentru spitalele județene aceasta este de 58%, iar pentru cele orășenești de 33%.

o   Se constată diferențe semnificative, în funcție de specialități, zone geografice, tipuri de spitale sau medii de rezidență. Sunt secții de chirurgie în care se efectuează 10 operații pe lună. Altele sunt supraaglomerate cu cazuri care nu necesită internare în spital – exeme simple în secțiile de dermatologie, infecții ORL necomplicate la adult, proceduri de recuperare care pot fi efectuate complet în ambulatoriu. Sunt doar câteva exemple.

o   Un alt indicator al faptului că spitalele nu fac ceea ce trebuie este rata de reinternări și transferuri. Astfel, la până în 30 de zile de la prima externare, 12% din cazuri (ca medie națională) sunt reinternate.

o   Pentru fiecare județ există între 17 și 25 de episoade de  spitalizare continuă anual la fiecare 10.000 de locuitori.

Regret faptul că deși fiecare spital a primit toate datele cu privire la deficiențele pe care trebuie să le corecteze, acest lucru nu s-a întâmplat. Atenționez managerii de spital că vom lua măsuri și le vom face publice pentru că pacienții au dreptul să știe cum sunt cheltuiți banii publici. Voi solicita CNAS să verifice modul în care se fac raportările cazurilor la spitale și acolo unde există aspecte neconforme, să fie imputate celor responsabili.

Nu ne mai putem juca cu banul public. Poate veţi înţelege cât de superficial aţi tratat ceea ce trebuia să faceţi. Vă mai dau un termen – 20 februarie 2014, pentru a reactualiza planul de reconfigurare, ţinând cont de realităţi. În foarte scurt timp, vom afişa Hotărârea de Guvern privind Planul Naţional de Paturi.

Vă atrag atenţia că nimeni nu va primi niciun pat în plus dacă nu va veni cu planul de reconfigurare a unităţii sanitare, ţinând cont de toţi indicatorii.

Vom încerca să facem mai multe controale prin CNAS. În  continuare, vă spun că sunt foarte supărat fiindcă nu am crezut că există atât de multă indiferenţă din partea dumneavoastră.

Exemple oferite:

La specialitatea oncologie medicală, spitalul municipal Caracal raportează un ICM de 2,1, pe locul doi din țară, spitalul județean de urgență Slobozia ICM 1,74 (locul 5) și spitalul orășenesc Bolintin-Vale ICM 1,5 (locul 7) la nivel național, înaintea Institutului Regional de Oncologie Iași cu un ICM de 1,33.

În specialitatea cardiologie, în topul complexității cazurilor tratate se află spitalul orășenesc Târgu Neamț (ICM 1,72), care potrivit acestor raportări ar trata cazuri mai complexe decât institutele de specialitate, cum ar fi C C Iliescu (ICM 1,67). La același nivel se raportează și de la spitalul municipal din Odorheiul Secuiesc.

La neurologie, spitalul județean Zalău (ICM 1,94) și spitalul orășenesc Câmpeni (ICM 1,88) sunt între primele 7 spitale din țară în ce privește complexitatea cazurilor raportate.

La specialitatea boli infecțioase, pe primul loc după raportări este spitalul Ioan cel Nou Suceava (ICM 1,73), urmat de spitalul municipal Blaj (ICM 1,59), care potrivit acestor date ar trata cazuri mai complexe decât spitalul Matei Balș din București (ICM 1,50) sau spitalul de boli infecțioase Cluj Napoca (ICM 1,51).

La specialitatea endocrinologie, pe locul doi din țară se află spitalul municipal Câmpulung (ICM 1,37).

La diabet zaharat, sunt în top spitalul din Turda (ICM 1,44) și Târgu Neamț (ICM 1,33), înainte spre exemplu de spitalul clinic de urgență Târgu Mureș.