Mamă câtă substanță, îmi zic, și întrerup pentru moment tocatul cepei pentru fasolea de 24 ianuarie, pătruns de emoticonul televizat, moment onorabil în care președintele meu, lacrimogen și sentimental, se dedică trup și spirit învestiturii celui de-al inșpelea ministru de „ecsterne” încă nedemis pentru blogherism antipatic.
Lacrimile mă năpădesc și mi se sugrumă vocea atunci când zbier la nevastă, la copii și la bunicul surd din scaunul lui cu rotile în care demonstrează prin casă fluturând de doișpe zile un fular ultras cu steaua și scandând lozinci anticomuniste. Tăceții, băăă! Vorbește un președinte!
Demn și nobil, ca un stindard sfâșiat de vânt pe o clădire în paragină, omul din președinte răzbate prin sticla aburită a televizorului din bucătărie drept în inima mea sensibilă. Cuțitul îmi tremură în mâna mea puternică, de muncitor învățat cu nemunca, sentimentul patriotic mă răvășeşte lăsând urme adânci în conștiința mea de bucătar amator. Rămân perplex minute în șir savurând sonoritatea și măreția discursului plenipotențial de la televizor. Uit o clipă de rețeta pentru fasole și de toate frământările mele mărunte și neînsemnate, uit de stradă și de manifestanții obraznici, uit de miniștri fuduli și de expresiile lor galante, uit de blonda de la turism care zâmbește tâmp din poza erotică lipită pe dulap și mă las pătruns de importanța momentului. Doamne cum le știe el pe toate, cum le vede cu ochiul lui ager de vultur al patriei plutind deasupra flotei, sau mă rog, a vaporului din Piața Universității. Cum înțelege el starea națiunii și cum se frământă pentru liderii obraznici care își fac de cap în opoziție, în fundul clasei politice, instigând la dreptate și la revoltă. Lasă,- îmi zic liniștit! Uite că Băse nu a murit! El trăiește… bine! El le va cere socoteală pentru că nu vor „să înțelege” sacrificiile pe care un președinte le face ca să prindă un loc la baia de mulțime în cada cu portocale. Discursul emoționat mă înflăcărează de Ziua Unirii! Cum se uită el pătrunzător la cameră și zice plin de umezeală: Doamna UE! Priviți ce face Ponta și Antonescu! Nu mă lasă să fac băiță în cădiță! Îmi toarnă apă rece peste portocale! Eu cu ce mai mă joc? Mi-a luat și ultimul vaporaș! L-a dus în piață și mulțimea râde și plânge! De ce „plânge” ăștia? De ce nu se mai joacă nimeni cu mine? Unde au dispărut toate „succesurile” mele? Și mai vine și soldatul ăla stupid să zică de patrie și de popor. Oprea, Oprea, dă-te jos de pe afișul ăla electoral și trimite-l pe obraznic în Afganistan. Să nu-i mai aud numele! Diaconescule, lasă vrăjeala cu secretara și treci la pregătirea alegerilor în Italia. Avem acolo bebeluși români care trebuie înregimentați politic în listele electorale. Că de aia le-am zis să plece la muncă. Să facă și ei ceva pentru ajutorarea Europei, plină de crize și de ifose. O să fie treabă grea, îți zic io! Iar pe motan, îl pun eu cu botul pe labe cu televiziunile lui pârâcioase. Doar nu o să mă lase pe mine rece trei moși, două asistente și un revoluționar ultras nereprezentativ… Mergem înainte. Toate pânzele sus! …. zice Comandantul Suprem. Câtă demnitate!
Plin de emoții, îmi șterg cu șorțul ultimele lacrimi și îmi reiau tocatul cepei în timp ce reflexiile mele din cuget și simțiri se unesc în măreția discursului prezidențial! Iau telecomanda și închid televiziunea mincinoasă, plină de pixeli mov-albaștri cu care ne minte de 12 zile. Știu că nu e nimeni în stradă. Președintele meu mi-a zis! E o făcătură! O mașinațiune politică mânată din spate cu telecomanda opoziției. Vor și ei un loc la ciolanul cotrocenesc!
Îmi rămâne în minte mesajul părintesc al primului marinar al țării: Tovarășa UE, i-a uitați la Iliescu! Pe mine mă doare-n fund, iar el se operează de polipi… Să răspundă, să răspundă!
Copleșit, pun ceapa la călit și mă reped în sufragerie ca să mă adresez națiunii familiale și să pun capăt revoltelor. Bunicul a adormit cu fularul în mână, nevasta cârpește liniștită o șosetă portocalie, iar copiii au dat pe desene animate. Afară ninge, bate vântul și e frig de crăpi. În casă la fel. Dar cel puțin s-au risipit demonstranții. Mă uit chiorâș la popor! Hai să dăm mână cu mână!