Aproximativ 60 – 70 de protestatari au continuat să scandeze zilnic în fața Prefecturii Ialomița împotriva Guvernului Boc și a președintelui Băsescu.

[stextbox id=”custom” float=”true” width=”300″ image=”null”]Protestatarii din Slobozia: „Jos Băsescu! Am adus vaporul, ca să plece chiorul”. [/stextbox]

[stextbox id=”custom” float=”true” width=”300″ image=”null”]Contramanifestanții: „Tăvăliți-vă pe jos! Orăcăiți! Faceți-vă că leșinați! Luați-le banii!”[/stextbox]

Foști revoluționari din decembrie 1989, dar și alți cetățeni, afiliați sau nu politic, pensionari, șomeri, indemnizați sau nu, scandau cât puteau de tare pentru a fi auziți, că vor demisia lui Băsescu. Aceștia au adus și o machetă a unei corăbii, pe care au amplasat-o strategic în fața lor, atașând o fotografie a lui Traian Băsescu pe care scria: „Băsescu fără România”, în timp ce scandau „Am adus vaporul, ca să plece chiorul”.
De asemenea, pe pancartele lor mai puteau fi citite lozinci precum „Nu mai vrem să „trăim bine” sau „Iarna nu-i ca vara. Dar ca primăvara? (ARABĂ)”, „Noi nu trăim bine! Voi DA”, dar și binecunoscuta lozincă „Ne scuzați că nu producem cât furați”.
Protestatarii, în special foștii revoluționari din decembrie 1989, au înregistrat zilele acestea și o mică victorie, dacă-i putem spune așa. Au fost primiți „în audiență” de către prefectul județului, Mădălin Teculescu. Aceștia i-au înaintat o listă cu revendicările lor, au dialogat ceva timp, după care au plecat cum au venit.
Unul dintre revoluționari, Ion Ciriblan, s-a arătat oarecum mâhnit de faptul că cei mai mulți dintre cetățenii din Slobozia nu vin să-și strige nemulțumirile în stradă, precizând că ei nu instigă prin protestul lor la revoltă. Cum alături de ei protestează și membri ai unor partide politice, aceștia spun că deși le apreciază sprijinul, se delimitează de orice partid.
„Am fost primii care am ieșit în stradă. Avem colegi și aici și la București și la Timișoara. Cetățenii din Slobozia, însă, deși ni s-au alăturat, nu au fost mulți. Eu mă așteptam la mai mulți. Pentru că suntem destui oameni săraci aici. Cu toate acestea, oamenii nu ies în stradă. Nu știu care e cauza. Ar trebui să fie aici, în stradă, și nu în case. Să nu se creadă că noi agităm lumea. Noi ne strigăm păsurile. Nu avem treabă cu partidele politice. Toți au fost o apă și-un pământ. Noi nu instigăm lumea. (…) Nu ne-a băgat nimeni în seamă. Am solicitat noi să intrăm la domnul prefect pentru a duce o listă cu revendicările noastre. Am avut un dialog cu dânsul, în urma căruia ni s-a spus că deciziile nu le poate lua dânsul, ci la București”, spunea Ciriblan Ion.
Aceștia susțin că vor continua să iasă în stradă și în următoarele zile, indiferent de vreme, până când „va cădea Guvernul și președintele”.
Și au venit. Marți, 24 ianuarie, pe lângă cei aproape 70 de protestatari care strigau cele știute și neștiute, a mai venit cineva. Un domn foarte curajos care avea un alt gen de nemulțumire și un altfel de mesaj
Acesta ținea un carton în mână pe care era scris „Tăvăliți-vă pe jos! Orăcăiți! Faceți-vă că leșinați! Luați-le banii!”, aducând acuzații la adresa celor care manifestau pașnic.
În opinia acestuia, protestatarii au fost aduși în piață ca pe vremea lui Ceaușescu și, în plus, au fost „momiți” ca să strige împotriva lui Băsescu.
Cum era de așteptat, nu a rezistat mult acolo, fiind huiduit și alungat de câțiva pensionari, iar cartonul, după ce fusese așezat cu grijă pe gardul viu din apropiere, a fost preluat de pensionari și rupt în bucățele. Iar protestul a continuat în linia binecunoscută. Marți seară, noul ministrul de externe Cristian Diaconescu (UNPR) își prelua funcția într-un cadru (dez)organizat. Și tot atunci a vorbit și Traian Băsescu pentru prima oară despre cine provoacă protestele. Poate or fi provocate de luna plină, de exploziile solare…de prea bine…într-o veselie generală de demolare a rezultatelor extraordinare obținute în acești ani. A promis că va tranșa situația cu populația într-o intervenție. Mâine. Un mâine ipotetic. Un mâine ca oricare altul…Poate de poimâine, românii își vor vedea de viață. Viața de după Băsescu. Pentru că există viață și după Băsescu, așa cum a fost după oricare președinte care a plecat, sub o formă sau alta, din funcție. Oricine ar veni, însă, la conducerea țării, va avea aceeași soartă pe care au avut-o, la un moment dat, președinții României. Goniți, huliți, înjurați etc… Oare vom avea vreodată un președinte demn și care să plece la fel de demn când simte că nu mai este dorit? Oare vor avea oamenii înțelepciunea și răbdarea să identifice un om integru, inteligent, care să vrea cu adevărat să scoată țara asta din mlaștina în care se află? Greu de spus.