În secolul în care inteligența artificială este considerată creație originală, iar nulitatea este recompensată, în secolul în care educația și cultura se pierd undeva în negura timpului, prezentul și problemele cotidiene acaparând tot ce se poate, viața unor oameni care și-au dedicat timpul creației este lăsată, deseori, în uitare.

Nu prea ne cunoaștem valorile locale, pentru că așa suntem noi, ignoranți, însă „înghițim pe nemestecate” tot felul de citate ale unor autori „celebri”, promovate în social-media. Dacă societatea ar avea un sistem de valori bine pus la punct, atunci am putea descoperi că în localitatea sau județul în care ne-am născut au trăit cândva și un scriitor, un poet renumit, un inventator, un sculptor, cu care acum am putea să ne mândrim.

De cele mai multe ori, familia, urmașii, încearcă să aducă în actualitate astfel de „moșteniri” sufletești. Așa cum s-a întâmplat la finele săptămânii trecute, în Armășești, unde Cezar Genoiu și-a omagiat tatăl, arătând lumii o parte din strădania tatălui său, George Genoiu.

Cine știa că în satul Armășești s-a născut, pe 31 august 1933, George Genoiu, scriitor, dramaturg, critic teatral, redactor, multe dintre piesele de teatru pe care le-a scris fiind jucate sau ascultate la radio? Cine știa că George Genoiu este înscris în dicționarul personalităților ialomițene, că este cetățean de onoare al localității Armășești încă din 1998, acesta primind și Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria A „Literatură”, conferit de Președintele României în 2004? Cine știa că George Genoiu și-a pus amprenta culturală și prin Ploiești, și prin Bacău, ori prin Galați? Din fericire, George Genoiu a lăsat tuturor românilor o altfel de moștenire. Și-a dedicat timpul teatrului, dramaturgiei, punerii în scenă a unor întâmplări, mai mult sau mai puțin dramatice, axate pe relațiile umane, pe sentimente, încercări, patimi, tandrețuri, încredere, moravuri. Totul pentru oameni și trăirile lor.

„George Genoiu nu a creat în piesele sale o lume ideală, ci una reală, eroii săi fiind oameni cu calităţi, dar şi cu defecte, cu tării şi slăbiciuni ce se îmbină şi se amestecă în permanenţă. Ceea ce rămâne însă după ce-i citeşti piesele sau le vezi jucate este încrederea lui nestrămutată în resursele de omenie ce există în fiecare om, declaşate şi puse în mişcare în clipa marilor încercări. Teatrul lui George Genoiu este prin excelenţă un „teatru de stare”, cu conflicte subterane, cu tensiuni psihice legate de nevoia de a lua o hotărâre, de a alege un drum diferit de cel străbătut până atunci, alegerea la eroii săi însemnând şi momentul afirmării noilor valori etice, al valorilor lumii noastre.” (Ileana Berlogea, în „Contemporanul”, nr. 25, 20 iunie 1986, p. 13).

Fiul dramaturgului, Cezar Genoiu, a încercat să ne arate această prestigioasă activitate a lui George Genoiu și să-i aducă un binemeritat omagiu tatălui său, organizând sâmbătă, 15 iunie, la Armășești, în incinta Grupului Școlar Agricol “Iordache Zossima”, un eveniment de suflet, un eveniment cultural cu multiple semnificații, la 135 de ani de la înființarea liceului și la 75 de ani de la plecarea din Armășești a lui George Genoiu. Mai mult decât atât, trebuie menționat faptul că atât Bibliotecii din Armășești, cât și Aulei din incinta Grupului Școlar Agricol “Iordache Zossima” i-au fost atribuite numele dramaturgului.

Prima parte a evenimentului a cuprins momente muzicale, poetice și teatrale oferite de elevi de la școala din comuna Armășești, coordonați de cadrele didactice, urmate de discursuri susținute de personalități culturale, precum conf.univ.dr. Ioan Dănilă, unul dintre cei mai importanți lingviști contemporani și fondatorul Fundației „Vasile Alecsandri” din Bacău, Domnica Țundrea – realizator la Teatrul Național Radiofonic, dramaturgul Dinu Grigorescu, Laura Pandelache, reprezentantă a Colegiului „I. L. Caragiale” din Ploiești, unde George Genoiu a învățat între anii 1949 și 1953 și unde și-a descoperit imensul talent literar, Elena Balog (Biblioteca Județeană Ialomița), dar și Gheorghe Dobre (revista „Helis”).

George Genoiu a absolvit Liceul „I. L. Caragiale” din Ploiești (1953), Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, specialitatea critic de teatru (1962) cu teza de licență „Metafora scenică în arta spectacolului românesc”.

Despre anii petrecuți în școala din Ploiești a vorbit Laura Pandelache, directorul Colegiului „I. L. Caragiale” din Ploiești, unitate de învățământ care a dat țării academicieni, actori, scriitori, precum Nichita Stănescu, Toma Caragiu, Eugen Simion și alții.

„Atât Nichita Stănescu, cât și George Genoiu sunt apreciați și revendicați de comunitatea ploieșteană, cu precădere de Colegiul Caragiale. Ei au fost, practic, aproape colegi de generație. George Genoiu a absolvit în 1953, iar Nichita Stănescu un an mai devreme, în 1952, an care a dat culturii și științei românești o promoție ilustră, pot spune, pentru că din acea generație a rezultat nu mai puțin de patru academicieni, Nichita Stănescu, Eugen Simion (…), Mircea Petrescu și Cristian Hera. (…) În 1955 s-a înregistrat debutul în versuri al domnului George Genoiu în revista „Tânărul scriitor” din București și, de asemenea, ulterior, pentru câțiva ani, a fost redactor cultural al revistei „Metalurgistul” din Ploiești. (…) Desigur, adevărata consacrare avea să o cunoască în alte domenii, în dramaturgie, în teoria și critica teatrală. (…) Vreau să îmi exprim onoarea de a fi aici și sunt convinsă că ziua de 15 iunie este mai bogată și pentru Colegiul I.L. Caragiale din Ploiești. (…) Astăzi este o zi memorabilă, pentru că ne-am întânit cu istoria”, spunea, printre altele, directorul Colegiului I.L. Caragiale.

Debutul în dramaturgie îl are în octombrie 1968, în revista „Ateneu” din Bacău, cu piesa într-un act „Umbrelă pentru singurătate”. În martie 1990 se mută în București, transferându-se la Societatea teatrală „Scorpion”, ca redactor-șef al revistei „Scorpion”; ulterior, înfiinţează şi conduce Casa de Presă și Editură „Rampa şi Ecranul” și lansează revistele: „Monitor magazin”, „Monștri sacri”, „Rampa și Ecranul”, „Interconect”, „Curierul de Bărăgan”.

Despre personalitatea și opera lui George Genoiu a vorbit și profesorul universitar, băcăuanul Ioan Dănilă, care spunea că Bacăul este legat de biografia a doi oameni de cultură ialomițeni, Ion Ghelu Destelnica și George Genoiu.  Ion Ghelu Destelnica este cel care a clădit mai multe personalități culturale, mari actori, Școala Populară de Arte și Meserii din Bacău purtându-i numele, fosta stradă Trotuș din Bacău poartă numele Ion Ghelu Destelnica, Biblioteca din comuna ialomițeană Stelnica îi poartă numele, toate acestea în urma inițiativei fiului acestuia, Bogdan Radu Ghelu, iar acum se descoperă în fața ialomițenilor George Genoiu, tot ca urmare a inițiativelor fiului, Cezar Genoiu, un mod extraordinar de a-și arăta prețuirea față de părinți.

După o adevărată pledoarie pentru lectură, Ioan Dănilă a oferit lui Cezar Genoiu o medalie, înfățișându-i pe Vasile Alecsandri și pe George Sion, ca mulțumire pentru faptul că „slujește o cauză culturală”.

De asemenea, a oferit o medalie bătută recent la Bacău (cu prilejul reuniunilor culturale Alecsandriada), medalia Maria Bogdan, fiica lui Vasile Alecsandri, împreună cu certificatul de autenticitate, unui descendent al lui Alecsandri (pe ramura Bogdan), respectiv lui Cristinel Liviu Bogdan din Fetești, Ialomița.

Totodată, teatrologul Domnica Țundrea, realizator la Teatrul Național Radiofonic, a vorbit despre tradiția radiofonică (95 de ani de la înființare), despre George Genoiu care a fost alături de radio din 1976, când piesa „Seara în faţa cerului” a fost auzită pentru prima dată, dar și despre piesele lui George Genoiu, montate pentru teatrul radiofonic, și care „au atins foarte bine problematica unui cuplu și au portretizat esența sufletului feminin cum foarte puțini autori contemporani, și nu numai, au făcut-o”. Drept urmare, foarte mulți actori de renume, precum Valeria Seciu, Gina Patrichi, George Constantin, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Silvia Popovici, Ștefan Iordache, Dem Rădulescu, Dorina Lazăr, Cornel Vulpe, Dana Dogaru, Emil Hossu, Virgil Ogășanu, Marius Bodochi și alții au jucat ani buni în aceste piese.

În context, Domnica Țundrea a anunțat că pe 31 august, data nașterii lui George Genoiu, la Radio România Cultural, începând cu ora 22.00, va putea fi ascultată o piesă de George Genoiu.

Dramaturgul Dinu Grigorescu spunea despre George Genoiu că era „un om calm, echilibrat, care avea ambiții interioare pe care nu le manifesta”, că a muncit în liniște, „fără a fi strident, zgomotos, fără a da din coate”, iar toate acestea dăunează în general, pentru că „numai mediatizarea exagerată și tupeul te aduc în față”.

În opinia lui Dinu Grigorescu, „valorile adevărate stau pe undeva necunoscute, iar nonvalorile ne ocupă existența în fiecare clipă”, făcând referire totodată la generațiile de mari scriitori, dramaturgi, prozatori, poeți batjocoriți de semeni în epoca lor doar pentru că nu le înțelegeau operele.

„George Genoiu a fost un om prudent, el nu este zgomotos în afirmarea valorilor societății socialiste multilateral dezvoltate, care era o poruncă a epocii. (…) El a fost un prudent, nu s-a aruncat în lozincăraie. Și-a construit primele piese pe subiecte care se cereau. Ceva nu mergea într-un sector, o avarie, ceva, și așa apăreau personajele pozitive și negative. Nu avea stridență socialistă. El trăgea piesa spre uman, spre relații de familie. (…) El a inventat comedia provincială. El și-a stabilit o limită. Nu era dramaturg de București, cum era Mazilu. S-a retras într-o umbră și și-a creat piesele și pe o undă poetică așa. (…) Sunt pline de bun-simț. Pune accent pe relațiile bărbat-femeie, căsnicie, avarii sentimentale. Nu a fost un scriitor aliniat ideologic (…)”, preciza Dinu Grigorescu, care a vorbit și despre apariția în 1993 a revistei Rampa și Ecranul, dar și despre trecerea lui Genoiu spre comedia satirică pamfletară.

În partea a doua a evenimentului, cei prezenți au urmărit filmul documentar “Moștenirea”, o viață structurată pe capitole. După o muncă asiduă de cercetare, de interviuri, de emisiuni radiofonice, de selectare a unor fotografii, s-a reușit crearea unui film documentar emoționant, în care au fost cuprinse secvențe din viața lui George Genoiu. Totul cuprins într-o oră.

„Călătoria aceasta nu a fost simplă. În spatele acestui film stau în jur de 1.800 de minute de la radio, 680 de minute de la arhivele TVR, peste 12.000 de documente cercetate de la Arhivele Naționale, 600 de fotografii, 30 de interviuri, cred că sunt în total 16 ore de narațiuni. Rezultatul l-ați văzut. Acesta este filmul „Moștenirea”, care-l reprezintă pe George Genoiu. Mulțumesc tuturor celor prezenți, tuturor invitaților speciali care și-au făcut timp să vină aici, tuturor prietenilor mei, familiei mele. Adaug faptul că în iunie 1949 George Genoiu pleca din Armășești. Astăzi, 15 iunie, după 75 de ani, George Genoiu s-a întors în Armășești, așa cum ați văzut. A intrat în localitatea lui și s-a așezat pentru veșnicie în două locuri importante, Biblioteca și aula Liceului”, a transmis, vizibil emoționat, Cezar Genoiu.

George Genoiu a murit pe 5 februarie 2016, la Ploiești.

 „Să fiți mândri că aveți astfel de personalități născute în localitatea dumneavoastră, cum a fost George Genoiu. Ofer cu acest prilej dicționarul personalităților ialomițene fiului acestuia, Cezar Genoiu”, a transmis Elena Balog, directorul Bibliotecii Județene “Ștefan Bănulescu” Ialomița.