Fetești: Șezătoare – Tradiții pescărești, o celebrare a culturii, gastronomiei și spiritului comunitar din inima Brațului Borcea
Cherhanaua „La nea Motoacă” din municipiul Fetești a fost sâmbătă, 25 mai, gazda celei de-a treia ediții a Șezătorii – Tradiții pescărești, o celebrare a culturii, gastronomiei și spiritului comunitar din inima Brațului Borcea, un eveniment literar-artistic ce a avut în obiectiv Brațul Borcea, ca identitate locală, pescarul, tradiția pescuitului, meșteșugurile specifice, provocările zonei, turismul și multe altele.
Organizatorul principal, Asociația Pescarilor Profesioniști Brațul Borcea, alături de alți reprezentanți ai unor ONG-uri, dar și cu sprijinul unor persoane fizice, a delectat invitații, în marea lor majoritate reprezentanți ai localităților riverane Brațului Borcea, de la Vlădeni și până la Fetești, dar și din județele vecine, Călărași și Constanța, cu o expoziție de picturi, cu versuri care au adus un omagiu tradiției pescărești, cu o prezentare captivantă a istoriei Feteștiului, dar și cu acțiuni umanitare, prin susținerea unor familii nevoiașe.
Pe lângă „porțiile” generoase de cultură primite direct de la poeți, scriitori și pictori, invitații au savurat autenticitatea plachiei și ciorbei pescărești tradiționale, pregătite de coana Safta, alături de scrumbia de Dunăre și plăcinta de la bunica.
A fost o zi memorabilă, relaxantă, îmbogățită și de plimbările cu barca în jurul podului peste Brațul Borcea al Dunării, de plimbările la pas pe malul Borcei, culegând dude din pomii crescuți sălbatic, o zi cu muzică și socializare, cu multe zâmbete și glume și cu amintiri povestite de nostalgici celor care acum descoperă acest colț minunat al Feteștiului.
S-a vorbit totodată și despre apă, această „parte albastră” a zonei, despre pescuitul tradițional, dar și despre cel intensiv din ziua de azi, despre necesitatea refacerii ecosistemului și susținerea pescarilor, despre sălbatica Baltă a Ialomiței, unde diversitatea naturală începe să se piardă, despre parcul Trandafirilor, „un poem geometric, pictural și parfumat, de unde vedeai silueta podului dunărean”, un adevărat „izvor de melancolii” pregătit să reînvie în mentalul colectiv. S-a povestit și despre familiile „Feteștiului albastru”, formate „în matca Brațului Borcea”, al căror nume „sună bine” atât în țară cât și străinătate, despre podurile dunărene dintre Fetești și Cernavoda, despre monumentele istorice, moara, bisericile, spitalul, dar și despre bibliotecă și muzeu și nu în ultimul rând despre numele orașului Fetești, despre energia acestei zone și despre cum îți vorbește apa în diminețile în care ești pregătit să o asculți.
Despre natură și minunile ei, despre pescari și bărcile lor, despre varietatea de pești care se încăpățânează să reziste, despre recunoștință, unelte și oamenii care le mânuiesc, despre locuri magice și trăiri sau despre tradiții culinare sunt multe de povestit. Unii au făcut-o de-a lungul anilor, însă, ca să le înțelegem trăirile, experiențele, trebuie ca, o dată în viață cel puțin, să fim acolo, măcar „pe malul apei”.