Referendumul din 6 -7 octombrie pentru revizuirea Constituției va rămâne în memoria colectivă din mai multe puncte de vedere.

Pentru mulți a fost un test de rezistență la manipulare, și de-o parte și de cealaltă a baricadei, a fost un test pentru politicieni, care au crezut că „îl apucă pe Dumnezeu de picior” dacă sprijină inițiativa Coaliției pentru Familie și vor câștiga votanți în perspectiva viitoarelor alegeri, a fost un mod de a verifica starea societății românești, dar și un test pentru Biserica Ortodoxă Română.

Și, totuși, a fost un referendum prost organizat, slab mediatizat, foarte puțin asumat și care a creat tensiuni sociale. Politicienii ba se implicau direct în mobilizarea oamenilor, dându-se tradiționaliști până în măduva oaselor, ba nu recunoșteau că sunt implicați în vreun fel, ba aveau tot felul de „suspiciuni rezonabile” cu privire la fraudarea votului, ba susțineau „boicotul” pentru a sta acasă. Pe de altă parte, preoții împărțeau cu dărnicie prin biserici tot felul de idei și tot felul de amenințări de genul „te vede Dumnezeu” dacă nu te duci la vot și nu aperi copiii și familia tradițională, iar neam de neamul tău va avea de suferit.

Un balamuc național, creat pe de o parte și de neclaritatea întrebării de pe buletinul de vot, care a condus la tot felul de scenarii, prinse din zbor și folosite la maxim de cei care s-au declarat împotriva acestui referendum, la care s-a adăugat lipsa monitorizării video în secțiile de votare. În fapt, a fost un referendum fără miză pentru cetățeni, dar care a costat bugetul statului o grămadă de bani. Două zile de referendum, fără ca rezultatul să fie cel așteptat. Mesajul transmis de cetățeni a fost ca o bâtă dată în moalele capului. Clar și dureros, pentru toți cei implicați. Oamenii spuneau că în România sunt multe alte probleme de rezolvat, că banii puteau fi folosiți pentru altceva, gen spitale, școli, drumuri, pensii, pe o protecție reală a familiilor, ba credeau că întrebarea ascunde ceva „care să-l scape pe Dragnea de pușcărie”, cum ar fi alte legi care necesitau revizuirea Constituției, una dintre ele fiind chiar din luna martie a acestui an, referitoare la dreptul de a fi ales. Iar exemplele pot continua.

Mulți oameni spuneau că dacă politicienii nu se implicau deloc, iar Biserica nu ar fi avut atât de multe mesaje inchizitorii, retrograde, poate rezultatul era altul. Acum fiecare își linge rănile și analizează comportamentul „deviant” al majorității care nu a înțeles „amenințarea” care o paște. Toți cei implicați, fie politicieni, biserică, asociații sau coaliții creștine, au încercat cumva să se folosească unii de alții în acest demers, iar acum nu știu cum să se acuze și să se debaraseze de povară pentru a salva ce mai poate fi salvat. Acest referendum pentru familia tradițională nu a avut nimic „creștinesc”. A fost un „referendum al urii” și mai puțin al iubirii aproapelui. Românii nu sunt atei, însă reacționează într-un fel aparte atunci când mesajele transmise li se par exagerate sau neimportante în raport cu modul lor de viață…

În județul Ialomița, de exemplu, unde se aștepta o prezență importantă la urne, rezultatele au dovedit contrariul. Prezența la vot a fost de 19,34 %, sub cea înregistrată la nivel național.
Din totalul de 232.207 cetățeni înscriși în lista pentru referendum, au participat 44.935. Dintre aceștia, 41.022 au votat DA, iar 3.014 au votat NU. Au existat, de asemenea, 899 de voturi nule. Din totalul voturilor, peste 5.250 au fost pe liste suplimentare și 903 cu urna mobilă.