În perioada 14.06 – 31.08.2017 are loc Acţiunea de informare şi conştientizare cu privire la transformarea muncii nedeclarate în muncă declarată, acţiune demarată de Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă.

Obiectivul actiunii:

1. Creşterea gradului de conştientizare a entităţilor care pot avea calitatea de angajator şi folosesc forţa de muncă fără respectarea prevederilor legale în ceea ce priveşte consecinţele sociale şi economice pe care le produce munca nedeclarată ;
2. Creşterea gradului de conştientizare a persoanelor care desfăşoară activitate fără a avea încheiat contract individual de muncă în ceea ce priveşte consecinţele sociale şi economice pe care le produce munca nedeclarată;
3. Clarificarea unor aspecte în ceea ce priveşte modul de interpretare şi de aplicare a unor prevederi legale în domeniul relaţiilor de muncă .

„Munca la negru” sau munca nedeclarată (cum mai este cunoscută) ori munca subdeclarată este acea activitate prestată de un salariat pentru si sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, fără a fi respectate prevederile legale în vigoare privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă .

Munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât şi pentru societate, precum şi pentru bugetul de stat, existând o relaţie interdependentă între plata contribuţiilor şi impozitelor şi accesul la drepturile de asigurări sociale şi alte măsuri de protecţie socială.

Munca nedeclarată se poate manifesta doar cu implicarea celor două părţi, respectiv angajatorii şi salariaţii lor, având la bază practici neloiale care diminuează simţul responsabilităţii necesar într-o societate în care o parte importantă a resurselor este destinată protecţiei sociale.

Principala cauză a perpetuării acestui fenomen îl constituie avantajul financiar imediat, obţinut atât de angajator, cât şi de salariat, generat de sustragerea de la plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale.

Cele mai des întâlnite forme sub care se manifestă munca nedeclarată sunt:

1. înţelegerea dintre angajator şi salariat în urma căreia acesta din urmă acceptă să presteze munca fără semnarea unui contract individual de muncă, fapt care îl privează de drepturile şi obligaţiile ce decurg din lege;
2. neîncheierea contractului individual de muncă pentru perioada de probă;
3. utilizarea de către persoanele fizice a unui personal casnic pentru efectuarea unor servicii şi lucrări în gospodăriile individuale, fără încheierea unui contract individual de muncă;
4. folosirea în mod ilegal a forţei de muncă ziliere sau sezoniere (zilieri, ucenici etc.).

Gravitatea consecinţelor sociale şi economice pe care le produce munca nedeclarată generează următoarele situaţii de risc:

• persoana care prestează munca nu are siguranţa plăţii muncii prestate, plata făcându-se în funcţie de bunăvoinţa angajatorului şi, în realitate, este amânată zile în şir, uneori chiar luni; în această situaţie, evaziunea fiscală este săvârşită atât de persoana care prestează munca, cât şi de angajator;
• persoana care prestează munca fără a avea încheiat un contract individual de muncă este lipsită de protecţie socială: nu beneficiază de prestaţii din asigurările sociale, asigurările de sănătate, asigurările de şomaj, cele pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi cele provenite din bugetul consolidat; nu i se plătesc tichete de masă, nu se bucură de protecţia legală a femeilor şi copiilor, nu exercită drepturile colective constituţionale (dreptul la asociere în sindicate şi negocierea contractului colectiv de muncă), dreptul la creditare bancară;
• angajatorul este lipsit de posibilitatea legală de a-l responsabiliza pe lucrător pentru eventualele pagube produse de acesta; de asemenea, este lipsit de prerogativa disciplinară;
• fondurile sociale şi bugetul de stat sunt păgubite prin sustragerea de la plata contribuţiilor sociale şi a impozitelor.

Transformarea muncii nedeclarate în muncă declarată se realizează prin determinarea angajatorilor de a încheia contracte individuale de muncă pentru persoanele care desfăşoară activitate , de a le înregistra în registrul general de evidenţă a salariaţilor şi de a le transmite la inspectoratul teritorial de muncă în raza căruia îşi are sediul social angajatorul.

Codul Muncii –  Legea nr. 53/2003 reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.

Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

Perioada de probă este raport de muncă şi  la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

În primele 6 luni ale anului 2017, Inspectoratul Teritorial de Munca Ialomiţa a efectuat un număr de 649 de controale fiind verificate 10.835 de persoane  şi 27 de angajatori foloseau 37 de persoane , din care 8 femei,  fără a  avea întocmite contracte individuale de muncă , valoarea amenzilor aplicate în aceste cazuri fiind de 370.000 lei.

Atragem atenţia că în perioada următoare , Inspectoratul Teritorial de Muncă Ialomiţa va intensifica acţiunile de control privind identificarea şi combaterea muncii nedeclarate , indiferent de domeniul de activitate.

Aurelia STATE, Şef Serviciu – Inspectoratul Teritorial de Muncă Ialomița