Joi, 29 octombrie, a avut loc inaugurarea oficială a sălii de spectacole a Consiliului Județean Ialomița, cu piesa de teatru „Casa cu ferestrele spre câmp”, după Alexandr Vampilov și Ceilalți, în regia Adelei Bițică. În distribuție s-au aflat Raluca Jugănaru, Ion Grosu și Eduard Epure.

După o ședință de consiliu județean, care a durat mai bine de două ore și jumătate, la orele 19.00 „trecute fix”, sala de spectacole începe să se umple de invitați care mai de care. La un moment dat, se anunță că va începe spectacolul, se stinge lumina și gata.

Actorii își intră brusc în rol. Fiind o inaugurare oficială, ne așteptam ca reprezentanții C.J. să ofere pe scurt, înainte de începerea piesei de teatru, câteva informații despre sală, despre banii care s-au investit acolo, dar și despre efortul legat de finalitatea acestei investiții după mai bine de 18 ani…

Mai mult, ne-am fi așteptat la o piesă de teatru mai antrenantă, mai adecvată momentului, până când iubitorii de teatru se puteau bucura în liniște de astfel de piese „profunde” și greu „digerabile” de către mulți dintre cei prezenți.

Sau o piesă de teatru care să pună în valoare funcționalitatea scenei „cu geometrie variabilă”, atât de mult trâmbițată. Ne întrebăm dacă nu cumva simplele cearșafuri atârnate pe scenă, ca decor al unei camere, nu astupau ceva încă nefinalizat…

Ne așteptam la aproape orice, dar nu chiar la atâta simplitate…

Despre prestația actorilor, ce să zic, a fost teatrală. Dar apreciem efortul acestora de a prezenta cât mai bine o piesă oarecum „psihologică” despre dragoste și puterea de a schimba ceva în viața ta anostă și plină de prejudecăți, despre viața în doi, despre alegerile pe care le faci, dacă merită „să stai sau să rămâi”, despre trăiri interioare și frica de necunoscut, despre avantajele și dezavantajele unei vieți simple, la țară, în comparație cu cea tumultoasă de la oraș, despre cât de mult ne afectează bârfa, gura lumii, despre sensibilitatea femeii și așteptările ei de la un bărbat și despre sentimente ascunse și nerecunoscute mult timp.

Alegerea acestei piese de teatru pentru ziua inaugurării nu a fost una chiar inspirată, pentru că este o piesă greoaie. Pe parcursul derulării ei am observat în sală multă plictiseală, multe luminițe de la ecranele telefoanelor mobile butonate în neștire, am auzit șușoteli și, din când în când, râsete, la o replică mai comică, înțeleasă și așteptată de toți.

Mai mult, desele „acțiuni statice”, repetările acelorași replici, de parcă ar fi trebuit să ne intre bine în cap, au fost în același timp și enervante și plictisitoare.

Singurul „personaj” care a atras atenția și a întors privirile tuturor, de la început până la final, a fost Silvian Ciupercă, președintele Consiliului Județean. Apariția sa a produs rumoare, zâmbete, dar și frunți încruntate. Per total, și-a atins scopul.

Una peste alta, totul s-a terminat cu bine. Nu a căzut sunetul, nu au căzut lămpile, nu a căzut curentul.

La ieșire, fiecare a fost servit cu un pahar de șampanie. Și gata, toată lumea spre case. Mulțumiți sau nu, contrariați sau nu, teatrul jucat timp de 18 ani a luat sfârșit.

Urmează să vedem de acum încolo utilitatea acestei săli și prin alte piese de teatru și spectacole.

Iar joi, 19 noiembrie, ora 18.00, chiar va fi o comedie. „Soț de vânzare”, în regia lui Marius Gilea. Biletele se găsesc la Centrul Cultural Ionel Perlea.

Ce s-a vrut? O sală unică în România, cu geometrie variabilă, trei modalităţi de organizare, pentru trei tipuri de spectacole: teatru muzical, italian, şi varianta arenă, pentru spectacole mai complexe.

În mare, cam așa trebuia să arate viitoarea sală de spectacole a Consiliului Județean, cu 280 de locuri.

Din păcate, din 1997 și până în prezent, această sală de spectacole cu geometrie variabilă a avut și un termen de finalizare la fel de variabil… Au fost schimbate soluții tehnice, au fost alocate fonduri peste fonduri, de nici noi nu mai știm. Acum, în octombrie 2015, găsim o sală obișnuită, cu mici accente cochete. Vom vedea în perioada următoare ce „variabile” are și dacă a meritat banii. Bani mulți, de altfel.