Comunicaţi cu copilul dumneavoastră, acesta trebuie înţeles, astfel încât el să aibă încredere să vă spună ce probleme are, dacă se simte speriat sau ameninţat!

Fiţi fermi cu copilul, dar nu agresivi, violenţa nu rezolvă problemele ci, mai degrabă, le amplifică.

Interesaţi-vă permanent de situaţia şcolară a copilului dumneavoastră! Dacă îi permiteţi copilului să meargă  la joacă sau la şcoală cu telefoane mobile scumpe sau cu bijuterii, îl expuneţi riscului de a deveni victimă a furturilor sau a tâlhăriilor.

Încercaţi să-i cunoaşteţi şi să vă apropiaţi de prietenii copiilor dumneavoastră şi de familiile lor.

Atunci când observaţi o schimbare negativă în comportamentul copilului, motivaţi-l pentru rezolvarea în comun a problemei cu care se confruntă!

Controlaţi-vă limbajul şi comportamentul în prezenţa copiilor! Aceştia vă vor imita, iar dacă vor avea o atitudine agresivă faţă de ceilalţi, vor primi un răspuns cel puţin la fel de agresiv. Ţineţi minte: exemplul dumneavoastră personal impresionează mai mult decât sfaturile pe care le daţi!

Dacă trebuie să vă mutaţi în cursul anului, iar copilul  va frecventa o altă şcoală, vorbiţi direct cu acesta despre problemele de integrare pe care e posibil să le întâlnească.

Dacă observaţi schimbări comportamentale majore, cum ar fi izolarea, refuzul de a comunica, teama, stări de panică şi nelinişte, nu lăsaţi lucrurile în voia lor! Încercaţi să staţi de vorba cu copilul dumneavoastră, cu profesorii, colegii sau prietenii apropiaţi, pentru a vă lămuri cu privire la cauzele apariţiei acestor manifestări. Copilul vă poate ascunde, din teamă, neîncredere sau pudoare, faptul că este victima unei agresiuni fizice sau psihice.

Educaţi-vă copilul, încă de la vârste fragede, în spiritul toleranţei şi al respectului faţă de ceilalţi, de regulile societăţii în care trăieşte. Explicaţi-i că la violenţă nu se răspunde cu violenţă, ci cu tact şi calm, iar  problemele pe care le are cu colegii la şcoală sau în cartier trebuie aplanate prin discuţii, şi nu prin ameninţări şi acte de violenţă. Dacă simte că situaţia îl depăşeşte şi nu poate aplana conflictul prin mijloace paşnice, încurajaţi-l să facă apel la dumneavoastră, la profesori sau chiar la Poliţie. Aceasta este o dovadă de inteligenţă,  nu de lipsă de încredere în sine!

Când situaţia pare a scăpa de sub control, adresaţi-vă celor care vă pot fi de ajutor (poliţie, profesori, organizaţii neguvernamentale, asociaţii de tineret), care vă pot sfătui şi sprijini în rezolvarea problemelor.