Silviu Ioan Soare a activat încă din timpul studenţiei în cadrul Filialei U.A.P. Slobozia- Ialomiţa, condusă de artistul plastic dr. Gheorghe Petre,  unde a expus la saloanele anuale o parte din lucrările create în perioada de formare aflată sub indrumarea a doi artişti contemportani de prestigiu, lect. univ.dr. Ionel Cojocariu şi a conf.univ.dr. Ilie Rusu.

Recursul la posibilităţile expresive ale formei tridimensionale îl aşează pe  ceramistul Silviu Soare în linia plasticienilor pentru care volumul este modalitatea de a dialoga cu spaţiul, în primul rând pe verticală, prin tendinţa de sculpturalitate, apoi pe orizontală prin utilizarea unuia dintre elementele fundamentale ale existenţei, pământul.

Licenţiat al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, Secţia Ceramică şi masterand la Facultatea de Sculptură a aceleiaşi instituţii, artistul, în permanenta sa căutare de a descoperi posibilităţile de modelare ale lutului, a abordat forme care i-au permis o mai bună înţelegere a materialul. În acest sens, monolitul a fost speculat într-o interpretare mai liberă în lucrarea de licenţă „Dabogete”, compoziţia din cinci piese cu plinuri şi goluri care evidenţiau preocuparea pentru o masă mai compactă a materiei primordiale lăsând astfel la vedere atât de controversatele litere ale primului alfabet  dac, cât şi forţa artistului de a lucra cu gresia cu şamotă de granulaţie mare.

Sugestia totemică a acestui ansamblu de ceramică sculpturală este continuat în lucrările  de tendinţă monumentală de la masterat care l-au condus pe plastician spre o  comunicare estetică mai profundă cu structura gresiei cu vagi urme de oxid de fier care conferă după ardere o frumoasă cromatică roz.

Rotunjimile în mai mare măsură, dar şi geometriile cu angulozităţi accentuate caracterizează structurile solide şi ferme care pendulează în limitele modernismului, de la figurativul interpretat la masivitate şi monolit şi de la anularea acestora la impunerea unei structuri fragile elansate pe verticală. Între aceste orientări artistul caută modalităţi de diversitate stilistică rezultate din acordul dintre plin şi gol, reluarea motivului prin impunerea ritmului ca mijloc de a crea dinamică şi mişcare, uneori etajarea formelor şi recompunerea structurilor naturale din fragmente vizuale fiind modalitatea de concepere a ansamblului compoziţional. Adeseori Silviu Soare introduce şi elemente de ceramică structurală, folosind cărămida drept soclu, alteori tubulaturile sunt cele mai potrivite forme pentru deschiderea spaţiului intern al lucrării, aceasta având şi valoare de a pune în evidenţă demersul compoziţional,

Uneori formele se decantează şi rămân simple simboluri de mare forţă expresivă care evocă anumite convexităţi şi reliefuri, incizări şi suprafeţe netede. Lucrările din prima sa expoziţie de ceramică sculpturală sunt diferite din punctul de vedere al concepţiei, artistul selectând ca motiv tematic omul, iar ca sursă formală natura. Cele două capcane pentru oameni, stâlpul sub forma unui portret bust, domnişoara Melany al cărei cap este inspirat de modelul lui Brâncuşi, Pogany, dar şi totemurile zamolxiene, asamblate sau fragmentate, introduc demersul plastic al lui Silviu Ioan Soare în descendenţa ideii de ceramică sculpturală,   aşa cum a fost lăsată moştenire de Costel Badea, cel care a ridicat lucrul cu lutul de la stadiul de meşteşug la acela de artă majoră. (Ana Amelia Dincă, critic de artă)

Vernisajul va avea loc joi,  5 septembrie 2013, ora 14.00