Ciulnița: Investiție într-o unitate de depozitare și procesare a produselor apicole
Cooperativa apicolă „Casa Mierii” va deschide, în luna martie a acestui an, o unitate de depozitare și procesare a produselor apicole, în comuna Ciulnița, o investiție din Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală.
Proiectul, accesat pe măsura 123 „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere”, este în valoare totală de 648.580 lei, dintre care 50% nerambursabili, respectiv 324.290 lei.
Această investiție va permite membrilor apicultori să-și proceseze produsele și să le desfacă pe piața externă, la prețuri mult mai bune.
„Am accesat această măsură pentru că am fost convinși că dacă noi ne vom valorifica propria producție o vom face în avantajul nostru. A fost mai greu cu susținerea cofinanțării, pentru că proiectul este susținut 50% din fonduri europene. Ca să susținem această cofinanțare, de peste trei miliarde de lei vechi, a trebuit să ne capitalizăm, și fiecare să vină cu un aport la capital. Pe fondul crizei, am reușit totuși acest lucru, fără să luăm credite. Acum suntem în stadiul de obținere a autorizației de funcționare. Recepția finală o vom face în luna martie. Deja am început demersurile pentru comercializare, la extern, și până la data noii producții pe care o vom obține, vom avea și contracte semnate și pregătirea pentru livrarea producției. Deocamdată vom livra pe plan extern și nu cred că vom desface curând la intern. Aici este posibil să facem desfacere pe en-gross, dar sunt niște condiții restrictive importante, legate de continuitatea în livrarea mierii și în cantități mari, ceea ce nu se va putea tot timpul anului. Avem în vedere și achiziția de la terți, dar nu suntem pregătiți pentru asta. Va fi de viitor. În momentul în care vom avea un volum mai mare de procesare și de desfacere, atunci vom analiza și desfacerea la en-gross-urile din țară”, a afirmat președintele Nelu Cucu.
Cooperativa Casa Mierii s-a înființat în anul 2006 și are, în prezent, 105 membri, cu aproximativ 6.000 de familii de albine. Aceștia au înțeles repede că dacă nu vor fi organizați, dacă nu își impun disciplina, nu vor avea avantaje. Au pornit o luptă continuă, pentru a se putea dezvolta și impune pe piață cu produsele lor.
„Întrucât la constituirea acestei forme de organizare au participat apicultori cu bună practică, ce au pus accent pe această activitate, a trebuit să gândim de la început niște soluții pentru ca munca noastră să fie recompensată cumva prin prețuri bune. Am simțit că prețurile nu sunt cele pe care le merităm și am gândit o strategie de dezvoltare, cu pași mărunți. Am fost informați că vor veni astfel de fonduri pe dezvoltarea sectoarelor agricole, fapt pentru care am urmărit cam tot ce se derula la acest capitol. Prima măsură accesată cu fonduri europene a fost măsura 141 de sprijinire a fermelor de semi-subzistență. Am fost prima structură care a întocmit un astfel de proiect, modelul nostru fiind preluat apoi și de alți colegi. A fost primul pas prin care am demonstrat oamenilor că suntem informați și că putem accesa fonduri europene și, an de an, au fost realizate peste 40 de proiecte accesate pe această măsură. Nu au fost bani mulți, dar i-a ajutat să-și dezvolte baza materială. Dacă intrăm pe o piață comună, trebuie să ne apropiem și de nivelul lor de dotări și de practică apicolă. Am făcut evidente progrese pentru dotarea stupinelor, cu efecte pozitive asupra producției de miere, calității producției. Noi ne-am înregistrat și pentru producția ecologică, aproape jumătate dintre membrii noștri având beneficii, în special prin prețuri, care sunt cu aproximativ 30% mai mari decât la producția convențională”, a adăugat acesta.
Un alt proiect a fost pe măsura 142, privind sprijinirea grupurilor de producători. Trebuie menționat că aceștia sunt înregistrați din anul 2007 ca grup de producători, în urma acestui proiect primind suma integral nerambursabilă de 786 milioane lei vechi, pentru funcționare, dotări etc.
Revenind la proiectul actual, al fabricii de procesare, putem spune că nu a fost deloc ușor să o ducă la bun sfârșit, mai ales într-o perioadă de criză. Dar au planuri mari pentru viitor.
„În fabrică, principalul produs va fi mierea, ecologică și convențională. Mierea nu comportă decât un mic tratament, controlat, ca să nu depășească 40 grade C, se filtrează, se omogenizează și se îmbuteliază, ori în butoaie, borcane, caserolă, în funcție de dorința cumpărătorului. Noi, în proiect, am trecut și prepararea tincturii de propolis care se face după o rețetă simplă. Un alt produs pe care îl vom desface, va fi mierea în faguri, dar acesta este pe un plan secundar, în funcție de solicitări. (…) Nu ne apucam de această formă de organizare dacă nu anticipam tendințele. Pentru baza meliferă a României și a zonei noastre, numărul de familii de albine este mult sub jumătate. Posibilitate de dezvoltare există. Pe de altă parte, desfacerea ține strict de cultură și de potențialul financiar. Sperăm ca și la intern să se dezvolte consumul, însă la extern se caută. Mierea românească are rolul de înnobilare a celorlalte sortimente de miere venite din China, Argentina, în cantități foarte mari, dar care au o calitate mult diminuată față de a noastră. Nu a fost ușor, dar se poate, în cele din urmă. Mai sunt multe de corectat, totul este perfectibil”, a concluzionat Nelu Cucu, artizanul acestui proiect.