Un subiect veşnic „umed” şi plin de nămol, „apa lui Ionaşcu” continuă să scoată mizerii atât la suprafaţa puţurilor, cât şi la evaluarea lucrărilor. Sătui poate de atâtea reproşuri din partea populaţiei, onor primarul a solicitat unui evaluator să facă studiile necesare pentru justificarea costurilor acestei investiţii urbane atât de controversate.

Potrivit unui raport de evaluare redactat de Dr. Ing. Tache Pârvulescu, expert tehnico-judiciar în domeniul evaluării proprietăţii imobiliare în construcţii civile şi industriale, expert din cadrul Ministerului Justiţiei – Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare, reies nişte date care bagă în ceaţă toată această afacere cu apă murdară şi la propriu, dar şi la figurat.

Din prezentarea minuţioasă a evaluării proiectului reiese că pentru monitorizarea şi automatizarea exploatării puţurilor, cabinele sunt echipate cu aparatură de măsură şi control, cu senzori de proximitate, cu sistem antiefracţie, semnalizare şi telecomandă. Ce mai încoace şi-n colo, tehnologie ca la carte pentru extragerea … nămolului, pentru ca, din studiul efectuat fizic de expert, sonda de plumb lansată de el în puțuri, la marea majoritate nici nu a atins nivelul apei, iar la cele la care a ajuns printre țevi și cabluri la nivelul apei, sonda s-a întors la suprafaţă plină de noroi şi mâzgă.

Cu descoperirea locurilor forate nu a fost o problemă, pentru că din studiul cu pricina reiese că acestea sunt dotate cu modemuri GSM şi antene de transmisiii radio, asta pentru cazurile în care, sătule de balivernele îndrugate de fostul primar, puţurile revoltate ar lua-o la sănătoasa în căutarea unor locuri de unde să extragă, săracele, altceva decât nămol sapropelic.

Din lucrarea de excepţie reiese că frontul de captare este constituit pe 20 de puţuri din 25 proiectate. Evaluatorul mai spune în raportul său că „încercările de măsurare au fost greoaie, pierzându-se câte 3 ore la fiecare sondă, pentru că piesa de sondare nu putea să treacă printre cabluri, țevi, şufe şi alte obstacole până la decantor, unde se şi bloca fără să atingă suprafaţa apei şi asta după zeci de încercări…”. Mai mult, puţurile 1, 2, 4 şi 5 nu au putut fi sondate mai jos de 30 de metri… Asta spune ceva chiar şi fără alte cuvinte.

Despre puţurile 2, 4 şi 6, evaluatorul spune că sunt şi neasigurate, fără nici o protecţie, așa că vă imaginaţi cât de lesne poate un răufăcător să otrăvească oraşul, asta în cazul în care ar mai exista persoane care să folosească apa de la robinet pentru consum. Dar chiar şi aşa există riscul ca substanţe nocive să ajungă în puţuri şi să afecteze sănătatea populaţiei, pentru că nu cred că în afară de Ionaşcu să mai fie cineva care să spele vasele cu apă plată!

La capitolul „Evaluare a investiţiei”, se constată că nu a fost posibilă verificarea costurilor aferente determinărilor pentru majorarea debitului la forajele de adâncime peste 100 de metri. În cazul utilajelor, a instalaţiilor de monitorizare-automatizare, au fost verificate cantităţile executate şi nivelul real al preţurilor de achiziţie.

Pe parcursul raportului sunt efectuate și detaliate toate costurile de execuţie, concluziile finale fiind estimate ca valoare finală, inclusiv TVA, la …. 12,729,798 lei!!! Asta este suma care s-a cheltuit în afacerea „Apa lui Ionaşcu”, potrivit studiului prezentat actualului primar de către evaluator, sumă care ar trebui să pună pe gânduri pe fiecare dintre noi, cetăţeni ai acestui municipiu, oameni de bine, care plătim şi vom plăti sume cu mult mai mari față de cele declarate de către fosta conducere administrativă.

Încă nu ştim unde sunt diferenţele de bani, pentru că s-au plătit lucrări care nu au fost executate, au fost achiziționate echipamente care nu se regăsesc în teren, au fost supraevaluate diverse achiziții, suma finală fiind cu mult „umflată”.

Probabil că ar trebui angajat un nou expert, care să descopere frauda şi scurgerea de fonduri din conductele cu apă direct în buzunarele cuiva, dar asta este o cu totul altă poveste, nouă rămânându-ne doar să ne spălăm pe cap cu … plata datoriilor!